3,751 matches
-
îmi pozau acum bătrâni din semiprofil și mențineau, ca la ordin, direcția privirii. O oră sau două ședeau astfel. Mulți sufereau de accese de astm. Respirația lor șuierătoare. Uneori mormăiau aiureli prin care bântuiau Primul Război Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care m-a inițiat în materie de artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale pe sub castani bătrâni care tușeau întruna și pe care-i răsplăteam cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i drept, în timpul călătoriilor cu tramvaiul din zilele lucrătoare - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre calde mi-au încălzit obrajii și mi-au șters cenușiul vieții... Am cântat și am râs alături de voi... Și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
convine, ea o să se întoarcă mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă pot adăpa continuu. Surâdea comparației găsite, așa cum surâzi unui vechi prieten întâlnit întâmplător. -Cum să o răsplătesc? Dar oare nu am răsplătit-o? Sunt Ulisele ei modern, mereu plecat pe alte valuri... Cândva o să mă întorc la ea. N am timp acum să o mângâi. Mă dor mâinile. Cioplesc prea mult în piatră. Vreau să-mi desăvârșesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mereu, și eu n-o să îmbătrânesc niciodată...Ar putea să fie fântâna vieții mele, nesecată, din care să mă pot adăpa continuu. Surâdea comparației găsite, așa cum surâzi unui vechi prieten întâlnit întâmplător. -Cum să o răsplătesc? Dar oare nu am răsplătit-o? Sunt Ulisele ei modern, mereu plecat pe alte valuri... Cândva o să mă întorc la ea. N am timp acum să o mângâi. Mă dor mâinile. Cioplesc prea mult în piatră. Vreau să-mi desăvârșesc opera. Piatra nu se lasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și noi? — Publicul a fost mulțumit, i-a plăcut, m-a aplaudat, m-a răsplătit cu flori. — Cine ți-a dat un așa buchet frumos? — Cine altul decât Cezar. — Este atent, te iubește. — Numai că eu l-am cam lăsat cu ochii în soare. N-o să vă vină să credeți, dar m-am întâlnit cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de, asta știam cel mai bine. Eram de aproape trei zile în Colombo, așa că eram profesor. I-am dus peste tot, pe unde eu mai fusesem doar cu dteva zile înainte, iar ei m-au invitat la masă, să-mi răsplătească amabilitatea, după care am ieșit cu toți la discotecă unde am aflat cam tot ce se poate afla într-un poluat de decibeli. Că sânt din Bretagne, că tatăl lui J.P. e foar bogat, fiind supranumit și "regele zahărului", că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
toate domeniile de activitate, fără ură și propagandă deșănțată, bazată pe minciuni. Că loc pentru viață există pentru toată lumea pe planeta Pământ. În final, a adresat urarea de pace și prosperitate pentru cei prezenți și familiilor lor. Câteva aplauze au răsplătit prestația ambasadorului care a declanșat în conștiința multor participanți îndoială și amărăciune: Carevasăzică, aproximativ cam asta-i realitatea, își ziceau mulți dintre ei. Cei care aveau de pus întrebări pur și simplu au amuțit pentru că omul acesta de ciocolată le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sarcinile de lucru la un nivel foarte bun, alții mai puțin. E clar deci că nu toți pot fi apreciați ca fiind buni sau foarte buni. Grade, trepte, premii, avansări, suplimente la salariu, bonusuri și ce alte moduri de a răsplăti În plus niște rezultate mai bune În muncă, hai să le zicem Într-un cuvînt - avantaje, vor primi cei mai buni, nu? Dar cum putem ști care sînt mai buni și care mai puțin buni? Simplu: pentru orice muncă sînt
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cei iubiți. Mai abitir. să le provoc iubirea. Căci, în mîndria mea, visînd la slavă și neascultînd de nimeni, m-a măcinat cumplit gelozia. Toate-mi păreau a fi menite numai mie. Așa m-am păcălit că trebuie să mă răsplătesc. Ce nu mi se dădea, voiam și luam cu forța. Sau îl furam, să-l strîng la piept și să visez fericirea. În ciuda trudei mele, am fost leneș căci tot ce n-am putut obține, am trăit în vis cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau la primul etaj al clădirii joase. Directorii erau oameni ceva mai vîrstnici în bluze de un albastru închis și costume gri cărora studenții li se adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
schimb culoarea la barbă, iau altă pălărie, voi vă puneți mustăți răsucite, cum se purtau pe vremuri. Alte haine și nu mai acceptăm să fim puși în față, ci mai spre mijlocul grupului. Ne-a dat asigurări că vom fi răsplătiți bine, căci unii șefuleți au promis mai mult dacă vom mai lipi afișe electorale pentru partidele lor și dacă vom împărți postere electorale pe stradă. - Stănică, dar nu e prea mult? - Ce, vreți să vă boșorogiți de tot, stând acasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a crezut? - După cum vezi! Știa ea ce știa! Poate că... Doamna Tilică nu-l mai lasă să continue, îl prinde în brațe, îl sărută cu patimă și se lasă moale pe patul dublu, strângându-l la piept, gata să-l răsplătească pentru sejurul la mare pe care i l-a oferit, dar mai ales pentru modul în care sa descurcat la recepție, fără să dea „atenția” din rezerva lor financiară. Pentru că vor avea de sărbătorit aniversarea zilei lor de naștere. STRĂNUTUL
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
doamnă, dacă nu pot să vă mai fiu de vreun folos... La bună vedere, spuse Filip, înclinându se ușor să iasă pe ușă cu spatele. O clipă, domnule... Nu e nevoie, făcu Filip un gest negativ cu mâna. M-a răsplătit domnul D împărătește, minți el cu candoare. Vreți să veniți o clipă cu mine? spuse femeia, deschizând larg ușa salonului. I se păru că nu auzise bine. Vă rog, doamnă?! Aș dori să vă vorbesc. îmi acordați câteva minute? și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai las să bați câmpii, ai să ajungi să-mi spui că ești destinul însuși... Sunt, în orice caz, la fel de important ca veștile pe care le aduc. La fel de bun sau la fel de rău ca ele. înainte vreme, oamenii ca mine erau răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa sărbătoritului sosesc nenumărate telegrame de la personalitățile de primă mărime. În această situație, Caragiale conchide: „Așadar, față de atâtea manifestări de dragoste să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită?” (pag. 406). În acest timp Panait Cerna scrie: „Nenea Iancu e supărat rău pe Țara Românească pentru că l-a serbat la 60 de ani, dar nu l-a apărat la 50, de calomniatorul Const. A. Ionescu, rămas cu apelativul stigmatizator
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ocrotit special, udându-l suplimentar până a crescut mare. În ultimii zece ani (i se declanșase un fel de cancer) l-am îngrijit ca pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-mi coacă și ultimul lui rod. - Să știi, îmi spune cireșul, că-mi amintesc perfect de toată grija și dragostea ce mi-ai purtat încă de mic. - Te-am iubit ca pe un copil frumos și harnic, care mi-a răsplătit tot ce am făcut. Ai meritat cu prisosință toată grija și dragostea mea! - Da, știu cum te fereai să nu-mi îndoi crengile când le aplecai să culegi rodul și mai știu că atunci când am crescut mare și te urcai
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
decât mort în iatac! Cotoșman: Ridică-te, Măria Ta! Împăratul: Tu ești salvatorul nostru...Îți mulțumesc și îți rămân îndatorat!... Domnița: Și eu îți mulțumesc din suflet!... Cotoșman: Nu mi-am făcut decât datoria, Domniță! Domnița: Cu ce te putem răsplăti, Cotoșmane drag? Împăratul: Cere-mi orice și îți voi da! Cotoșman: Mulțumesc Măriilor Voastre de bunătate, dar singurul lucru pe care-l cer, este să-mi îndepliniți o modestă dorință... Împăratul: Gata, e ca și împlinită! Cotoșman: Vreau să vă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Baltazar: Din partea mea, tămâie, ceea ce înseamnă că misiunea ta va fi să mori pentru omenire. Steaua (spre sală): Fiecare din noi, de azi și dintotdeauna, îl vom primi în casele și în inimile noastre! Îl vom sluji și vom fi răsplătiți! Pauză muzicală de trecere spre scena VI - 2 minute Scena V - Camera copilului Se apropie bunica. Bunica: Trezește-te, copile! Copilul (Se întinde.): Bunico, știu sfârșitul poveștii! Bunica: Da? Care este? Copilul: Mâine este Crăciunul, ziua nașterii lui Hristos! Bunica
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-i sunt, adică, părinții, și, gata, porțile i se deschideau larg, larg de tot, ba, i se și lăbărțau, În cele mai multe cazuri, Încât, examinatul era, În final, mereu și mereu, primul! La rândul lor, medicul chirurg și profesoara de chimie răsplăteau, cu plicuri destul de groase, și cu dibăcie plasate, premieratul fiului. Cum, de altfel, și lor, li se aducea, la fel de multe și de grosuțe plicuri, de către părinți ai celor care treceau prin mâna eminentei profesoare de chimie, ori, de către cine se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a le veni în ajutor: ― " Cu soarta omenirii ce zeu te-nsărcinase?" Iar el a spus: ― Cu soarta zeilor ce om te-nsărcinase?" Totul, însă, s-a sfârșit cu bine; iar aplauzele calde, puternice și sincere, cu care ne-au răsplătit colegii noștri, și mai cu seamă fetele, cred că au fost mai furtunoase decât cele primite de mulți actori de-a lungul unei cariere chiar! * ― Bine, măi Ionaș, cum ți-a ținut pumnii iubita ta, de te-ai poticnit?! ― Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la utrenie, nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la școală sau a mea dintre ei parcă ar fi micșorat speranța încheierii acestui război al tuturor împotriva tuturor. Școala mi se părea singurul loc unde armistițiul trebuia nu doar proclamat ci și susținut cu toată dragostea. Apoi cum puteam răsplăti oamenii aceștia puțin cunoscuți și atât de primitori decât cu ceea ce știam eu mai bine să fac: luminarea minții copiilor lor. De aceea, ca și în Basarabia, începusem să bat și aici pe la porți, să le deschid pentru a asigura
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]