5,132 matches
-
românul de astăzi cu vechiul barbar scit: și cu toate aceste să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură din acel al nomazilor sciți și că poate in adâncul sufletului său mai răsună uneori sălbaticele acorduri ce încântau odată pe strămoșii săi. Am arătat mai sus cum Agatirșii locuiau in Transilvania. Fiind țara ocupată de ei muntoasă și plină de păduri, viața nomadă devenea mai grea și ei caută să se fi așezat
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și alte edificii lângă marea construcție, clădiri anexe răspândite ici și colo într-o rețea de arbori. Dincolo de ei, - pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că Leej nu voise să accepte previziunea ei, a gesturilor ulterioare ale lui Gosseyn. În aparență nu spuneau nimic. - Crac! Un sunet neașteptat răsună când se aruncă în pat. Un sunet metalic. Grilajul se ridica. 7 Non-axiome Atunci când emite o judecată asupra unei acțiuni sau unui eveniment, un individ "abstrage" o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
adevăr putea fi vorba de trădare. Îi ceruse lui Enro autorizarea de a telefona oriunde voia, dar nu comunici cu niciunul pe timp de război fără acordul special. Se întreba cât de extinsă era supravegherea care i se acorda. Atunci răsună vocea roboperatorului. - Secretarul Ligii acceptă să vorbească cu prințul Ashargin cu condiția să fie neapărat, bineânțeles că în acest caz se adresează o autoritate legală unui nelegiuit. Gosseyn sesiză imediat ce risca Ashargin dacă accepta această teză. Avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întâi dă capacul la o parte. Mai întâi capacul. Acțiunea trebuie să se desfășoare în ordine. Așează-te și dă la o parte capacul." O lumină difuză și senzația de mișcare. Și apoi, umplându-i urechile și părând că-i răsună în cap, un strigăt de minunare ieșit dintr-o mie de guri. Cred că m-am mișcat. Capacul se mișcă. Trage mai tare. Mai tare". Era conștient că trăgea - inima bătea foarte tare - trupul suferea în general. Și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau a fi ecourile propriilor pași erau, de fapt, ai altcuiva care îl urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe deplin formă, se depărtară și vorbiră, și așa cum o singură rază poate orbi ochiul fără să lumineze încăperea, și vocea sfredelea urechea, fără să răsune zgomotos. Atît de dureroasă era sfredelirea aceasta, că nu putea înțelege silabele în clipa cînd erau rostite, ci trebuia să și le amintească atunci cînd tăceau. Gura spusese: — Eu sînt calea de ieșire. — Ce vrei să spui? întrebă Lanark. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrară în grabă și instalară niște paravane în jurul patului de lîngă el. Aduseră niște cilindri metalici și cărucioare cu echipament medical, apoi ieșiră spunînd: — Uite, o să-ți aducem un prieten, Sprîncenatule. Un asistent introduse o targă pe rotile și camera răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul fiind doctorul lui Lanark. Intrară după paravane și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arăt cum te contactează. Apăsă butonul și vorbi în plasa metalică: „Trimiteți un semnal spre doctorul Lanark în zece secunde, vă rog. Nu e nici un mesaj, așa că nu repeta. Vîrî aparatul în buzunarul lui Lanark. Peste o clipă, două coarde răsunară cu un pling-plong. Cînd auzi asta, pacientul tău este în stare critică sau un coleg are nevoie de ajutor. Dacă tu ai nevoie sau te rătăcești pe coridoare, sau vrei să auzi o melodie care să te calmeze sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndurile îi fură sfărîmate într-un lanț de borboroseli care refuzau să capete o formă: nu pot ești nu vreau face înec nu nu nu nu înec în nu nu nu nu aer. Nu pot ești face... în creier îi răsună un huruit asurzitor. Era pe punctul de a leșina, cînd un gînd brusc îi apăru în formă completă - Dacă merit asta, e bine - și mintea lui începu să se recompună exultînd în jurul acestui gînd. Rînji la becul veiozei de pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu prietenii lui pe scara clădirii principale, cînd ea trecu rapid pe lîngă ei. El o urmă pînă în holul de la intrare de vizavi și intră în anexă, unde ea cotea la cele mai neașteptate colțuri cîntînd. Ecoul vocii ei răsuna pe un coridoe nevăzut, pînă fu oprit de o ușă trîntită. Cîntecul era melodios, dar fără o linie anume, semănînd mai degrabă cu notele scoase de o pasăre. Pe scară îi zări conturul gîtului, pulsîndu-i ca o coardă ciupită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai atinge, Duncan. — Scuze, zise el, și se duse la o masă cu băuturi, își umplu un pahar cu whisky pe care îl bău forțat, ca și cum ar fi fost un medicament. Avea un gust oribil. Cuvintele „Nu mă atinge, Duncan“ răsunau în centrul ființei lui. Nu le putea suporta, dar erau în centrul lui. își umplu și bău un pahar de sherry, care avea un gust mai bun; apoi luă unul de gin, care avea un gust mult mai rău, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr, și pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se închiseră. CAPITOLUL 32. Coridoarele consiliului Se aflau într-o cameră circulară, lambrisată, cu tavanul jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe dinafară. Coloanele din centru, care susțineau turla, ascundeau tot ce se afla în spatele lor, dar notele orgii și vocile nedeslușite care cîntau un imn indicau faptul că slujba era în toi. în același timp, ritmul unei muzici mai zgomotoase răsuna de undeva de jos. — Nu-i rău pentru un adăpost al lui Dumnezeu, nu-i așa? Cei de la October Terminus își țin seara în criptă. Unii nu sînt de acord cu asta, dar le spun că la Reformă, clădirea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a se alătura forțelor normale de poliție. Nici un stat modern nu duce lipsă de intelectuali iresponsabili, inamici ai guvernelor puternice de pretutindeni. Ambele tipuri sînt dornice să fărămițeze lumea în mici republici, preistorice, în care vocea proștilor și țicniților ar răsuna la fel de tare ca aceea a înțelepților și pricepuților. Dar o reîntoarcere la barbarie nu ne poate ajuta. Lumea poate fi salvată doar printr-o mare acțiune în care guvernele stabile să folosească priceperile de cunoaștere instituțională, fiind pe deplin sprijinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii. ― Gilbert Gosseyn ― șopti Gosseyn. Se făcu tăcere, câteva tuburi de culoare roșie intensă clipiră, apoi: ― Pentru moment ― zise Mașina cu un ton neutru ― accept acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
E. Termină în vreo douăzeci de minute, apoi se lăsă în fotoliu, într-o așteptare tensionată. Mașina spuse " Gata cu întrebările, pentru moment." Asta lăsa să se înțeleagă că îi va vorbi din nou. Se scurseră 25 minute când vocea răsună din nou. ― Nu vă lăsați amăgit de aparenta simplitate a testului de astăzi. Amintiți-vă că jocurile nu urmăresc să-pice la teste pe majoritatea concurenților. Sarcina lor este de a-l învăța pe fiecare individ să-și utilizeze cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea. ― Prostule, vai de capul tău ― zise Patricia Hardie cu un ton compătimitor. Tocmai acum când ei își fac curaj pentru marele salt și când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
salt și când au spioni în toate hotelurile. Tot ce a spus detectorul de minciuni despre tine, le-a fost raportat imediat. Și ei nu vor să-și ia nici un risc. Ea ezită și reluă. ― Singura ta speranță ― vocea ei răsuna neutru ― este ca Thorson să nu se intereseze de tine. Tatăl meu încearcă să-l convingă să te examineze, dar, până atunci te consideră fără importanță. Se opri din nou și adăugă: ― Îmi pare rău. Apoi se îndepărtă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Nu putea fi eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și fără ca să tragi de timp, te anunț că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]