4,549 matches
-
risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-a devenit imagine, identitate, și cu care am umplut universul, cu care distrugem pămîntul și ne aneantizăm propria ființă. De zeci de mii de ani, universul, natura, toate au evoluat; omul e singura specie care a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vor rămîne ca taine, închise în cîte o boabă de rouă, în fiecare dintre universuri, cu toate spaimele lor infinite; soarta omului e, oricum, dincolo de ele. Așa cum o picătură de apă închipuie oceanul, un om conține întreaga rasă umană. Manifestîndu-și răutatea, el a devenit centrul tragismului universal. Fiecare suferință a fost activată prin intermediul omului, boala omului s-a răspîndit la toată făptura, tristețea sa a luat chipul fiecărei ființe. Întreaga existență a devenit tarată, iar omul a concentrat și declanșat întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în sine două infinituri. El este regina albinelor în jurul căruia se ațin roiurile de sus și roiurile de jos și produc mierea cea mai gustoasă. Totodată, omul a devenit și trîntorul, care fecundează regina, umplînd lumea de spaime și de răutate, astfel încît mierea a devenit otravă. Ați auzit că au început să dispară albinele, mai întîi în SUA desigur, unde s-au concentrat cei mai mulți trîntori cenușii care țes periculoase pînze, cu ajutorul banilor fără nici o acoperire și al creditelor ? Cineva spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
-l transmite, iar acest mesaj este disprețuit fără ca Dumnezeu să-i vină în ajutorn. Ridică el însuși, la rândul său, problema repartizării suferinței, dar se agață strâns de convingerea sa că totul este sub controlul lui Dumnezeuo, în ciuda nebuniei și răutății oamenilor din jur5. Și exclamă: "De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
capitolul al III-lea principalele mișcări geopolitice, pentru că suntem din nou în stare mi se pare să dăm foc la planetă, așa cum s-a întîmplat, de fapt, și după prima Mare Depresiune, declanșată în 1929. S-a adunat prea multă răutate în sistem și se pare că există elite, seniori ai războiului care asta doresc. Numai că de data aceasta, la cîtă forță tehnologică s-a acumulat și la cîtă lipsă de măsură și dorință de dominație, la cîtă ură și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de fel de manevre și anti manevre, care mai de care mai găunoase, creînd tensiuni inutile cu care parcă ne hrănim, cînd se poate conviețui frumos, cu respect și chiar prietenie. Dar astea sunt hrana Binelui. Răul se hrănește cu răutăți. 3.5. Atîrnînd de brațul crucii Am urmărit zbaterile echipei României din meciul cu Grecia și mă gîndeam cît de bine se reflectă pînă și în fotbal caracteristicile noastre ca popor. Cum "funcționa" echipa, așa "funcționează" întreaga societate românească: entropic
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
atunci cînd ambiția uzurpă democrația" (Platon, op.cit). Deci sunt și lucruri mai rele decît rațiunea, cum ar fi ambiția, orgoliul, invidia și multe altele. Se văd în jur, se văd în ochii noștri. Mai presus de toate aș pune răutatea aceea nudă, autentică, în formă pură, ce domină personalitatea omului și atîtea programe sociale. Lupi ascunși în blană de oameni." Am văzut în ochii unora această răutate nativă, necultivată și m-am speriat. Asta e realitatea? Am foarte multă milă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în jur, se văd în ochii noștri. Mai presus de toate aș pune răutatea aceea nudă, autentică, în formă pură, ce domină personalitatea omului și atîtea programe sociale. Lupi ascunși în blană de oameni." Am văzut în ochii unora această răutate nativă, necultivată și m-am speriat. Asta e realitatea? Am foarte multă milă și compasiune pentru ea. Cea care face posibilă democrația este înclinația și capacitatea oamenilor de a înțelege și realiza dreptatea. Avem libertatea să facem dreptate, prin cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Trăim o criză profundă, o criză a omului și a spiritului comunitar, concomitentă cu cuceriri tehnologice formidabile, dar care sunt folosite mai mult în sens destructiv decît în folosul nostru. S-a acumulat prea multă nedreptate și inegalitate, prea multă răutate și dezordine. Puterea e un fenomen toxic. Nu mai știm să trăim împreună. Avem nevoie de o nouă ordine mondială, dar opiniile sunt, din păcate, la antipozi. Așa că Papa poate avea dreptate. În fond, cum arată și Edward F. Edinger
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu o importantă componentă ludică și ironică, specific bucovineană aș spune, care mi-a adus destule nedumeriri și chiar unele imputațiuni, uneori meritate. Sper să mă fac mai bine înțeles. Pînă la urmă se ajunge la un echilibru dacă lipsește răutatea, la o simțire comună, în duh și în adevăr. Căci a iubi (agape) înseamnă să trăiești viața celuilalt, intuind unitatea esențială a Spiritului. Se poate trăi, munci, cu plăcere, împlinitor, fără teamă, fără tensiune, în și pentru lumina ochilor tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vei mai sătura de lumea aceasta. Cine se cunoaște pe sine își iubește dușmanul, nu se laudă și fuge de slava deșartă. El își preferă muzica duioasă a comorilor lăuntrice sau liniștea celor trei comori, departe de gălăgie și de răutate. 5.3. Acolo unde ești tu Era o zi de toamnă rece și tristă și-mi era dor. Te tot căutam în interior, dar nu te mai găseam nicăieri. Apoi a venit noaptea aceea cumplită, noaptea americană a groazei, obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aliat de încredere Pentru a ne feri din calea vrăjmășiilor, am căutat, pentru ținuturile noastre, protecția naturii. Am luptat, cu mai mult sau mai puțin succes, pentru a ne înconjura țările de frontiere naturale, nădăjduind că vor sta pavăză în fața răutăților care pohteau la meleagurile noastre. Natura a fost, totodată, cel mai de încredere aliat pe care ne-am putut bizui în lupte. În războaiele pe care le-am purtat pentru apărarea pământurilor noastre, am fost nevoiți să compensăm inferioritatea numerică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
masă traista cu merinde pe care femeia, grijulie, i-o pregătise de cu seară, și ieși în cerdac. Pentru o clipă se uită spre soare și avu impresia că se privesc ochi în ochi. Simți că i se înmoaie orice răutate din sufletul cercat de greutăți. Se așeză pe prispă de unde aruncă grăunțe pentru orătăniile care se s-au pus pe ciugulit. Apoi, se îndreptă spre grajdul cam dărăpănat unde doi boi bălțați adăstau. Rumegau leneși pentru a-și sătura foamea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sărbătoare este pe cale să se impună: serbarea cuminte și edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin divertismente în ruptură cu obiceiurile și morala în vigoare. Nimic din toate acestea nu se mai petrece
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca principiu general și sistematizat care explică evenimentele nefaste ce se abat asupra oamenilor. În aceste culturi, nefericirile de care suferă oamenii nu sunt niciodată considerate rodul întâmplării ori al unui simplu determinism natural: se crede că ele provin din răutatea și din invidia celorlalți. Pizma este implicată în orice necaz întâmplat cuiva. De aceea, există numeroase ritualuri și credințe destinate să-i apere pe oameni de cei stăpâniți de porniri răuvoitoare. Dată fiind pregnanța acestor reprezentări și a acestor sisteme
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a bătrânului satir ca depășind cadrul Ideii platoniciene? Cum trebuie înțeleasă tăcerea păstrată în privința lui Aristip și a gândirii cirenaice în toate dialogurile lui Platon? Gânditorul din Cirene apare în ele o singură dată, dar și atunci este tratat cu răutate: Platon subliniază absența lui nedemnă în ziua morții lui Socrate... Același lucru în ce privește inexistența filosofilor cinici în corpusul filosofului idealist. Ce să credem despre informația care-i prezintă pe sofiști ca pe niște vânzători de relativitate, când numele lor sunt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Iisus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate provoca răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atât mai mult cu cât nici nu le pasă de viitorul și destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o religie. Mai rău, ele ruinează credințele grecești ale momentului care, bazate pe frica muritorilor de aceste forțe nemuritoare și capabile de răutate, făceau posibilă existența unui cler sau a unei puteri politice acționând în numele zeilor și legitimând ordinea, opresiunea, supunerea prin invocarea unor divinități înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evoluează zeii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... 5 O
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj. Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să intelectualizeze simplitatea evidenței. - De ce mi-ai vorbit În port? Faulques și-a revenit cu greu. Femeia stătea În fața lui. Avea umerii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct natural al omului. Pictorul de război s-a oprit În fața scenei, privind-o. Necurat, spusese Carmen Elsken cu extraordinară luciditate ori intuiție. Acela era cuvântul, iar acum Îi șerpuia prin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Își Îndreaptă privirea În jos, către Materie. Dorința lui prinde formă În materie, reprezentînd o contracreație, și astfel ia naștere o ogdoadă compusă din Intelectul cu aspect de șarpe (respectiv Diavolul sub chipul Șarpelui din Grădina Edenului), Spirit, Suflet, Uitare, Răutate, Invidie, Gelozie și Moarte. Această creație este structurată conform modelului arhetipal al Pleromei superioare, căci Ialdabaot conține În sine acest model, În virtutea faptului că e fiul Sophiei. Acum visul lui treaz capătă consistență materială, ieșind la iveală din străfundurile inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suflete, care nu vine niciodată În contact direct cu Materia, nu este nicidecum Potrivnicul, Dușmanul, Stăpînul lumii de jos (Kosmokrator). Acesta din urmă provine din durerea pietrificată a lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]