3,699 matches
-
se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă să mugească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Unul după altul, generalii aduceau vești despre faptele lor în tabăra ce se întindea sub evantaiul de aur al lui Ieyasu. — Sunt atât de puțini. Ieyasu era tulburat. Acel mare general rareori își manifesta emoțiile, dar era îngrijorat de soarta războinicilor care porniseră în urmărirea inamicului învins. Mulți nu se înapoiaseră, deși cornul sunase de câteva ori. Poate se lăsaseră purtați de bucuria victoriei. Ieyasu se mai repetă de două-trei ori. — Nu e vorba de a obține victorie după victorie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nu altceva. Nu încape nici o îndoială că Hideyoshi, când va afla despre această cumplită înfrângere, se va înfuria. Probabil își va aduna forțele și va da năvală încoace. N-ar fi bine să-l așteptăm, să ne pregătim ca războinici și apoi să luăm capul Seniorului Maimuță? Ca răspuns la cele două poziții contrare, Ieyasu spuse din nou: — Nu trebuie să-ncercăm să adăugăm victorie peste victorie. Apoi, adăugă: — Oamenii noștri sunt cu toții obosiți. Cel mai probabil, Hideyoshi ridică praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fi iubit. Nu trageți; lăsați-l în pace. În acel timp, desigur, cele trei grupuri de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și încarce puștile, trăgând încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar în aporpierea lui Hideyoshi. Chiar atunci, războinicul în armură asupra căruia își ațintise Hideyoshi ochii - Honda, omul care purta casca împodobită cu coarne de cerb - coborî la marginea apei, descălecă și spălă botul calului cu apă din râu. Despărțiți de toată lățimea râului, Hideyoshi îl privi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele trupe inamice, Kyutaro scrâșnea din dinți. După Nagakute, inamicul răspândise zvonuri că soldații lui Hideyoshi se temeau de războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de înțeles că militarii nu aveau voie să efectueze nici o ieșire la luptă fără ordinul lui concret, așa că nu puteau face altceva decât să trimită curieri la tabăra principală. Odată, când sosi un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordinele într-o manieră lipsită de griji, dar retragerea unei armate atât de numeroase era și mai dificilă decât conducerea ei la atac. Responsabilitatea de a acoperi ariergarda era considerată cea mai grea din toate și se susținea că numai războinicii cei mai bravi erau potriviți pentru o asemenea misiune. În dimineața aceea, când oamenii de la cartierul general al lui Ieyasu văzură armata lui Hideyoshi retrăgându-se, dintr-o dată, spre apus, fură cuprinși de bănuieli și-i raportară lui Ieyasu evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi zărise și el pe oamenii ce așteptau lângă râu, căci începu imediat să se consulte cu generalii din stânga și din dreapta lui, în timp ce privea țintă pe Hideyoshi. Își opri calul la distanță și descălecă, părând încă destul de temător. Mulțimea de războinici care-l însoțeau se traseră într-o parte și-n alta. Plasându-se în mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, în armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese înfierat în fața națiunii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță, auzi sunetul ușii glisante, deschizându-se încet. Kazumasa, îmbrăcat în haine civile la fel ca stăpânul său, se pleca în prag. Aproape nici unul din războinicii clanului încă nu-și descheiase armura. Cu toate acestea, Kazumasa își dăduse seama că Ieyasu era îmbrăcat în civil încă de dimineață și se schimbase repede într-un kimono. — A, Kazumasa? Stai prea departe acolo. Vino puțin mai încoace. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să comunice cu clanul Tokugawa, Hideyoshi cerea invariabil știri despre Kazumasa și întotdeauna le vorbea de el seniorilor care aveau relații de prietenie cu clanul Tokugawa. Marea popularitate a lui Kazumasa în ochii lui Hideyoshi se întipărise adânc în mintea războinicul clanului Tokugawa. În timpul bătăliei fără învingător de la Muntele Komaki și, din nou, cu ocazia tentativei de reconciliere a lui Niwa, ochii aliaților săi urmăreau acțiunile lui Kazumasa, indiferent de situație. După cum era de așteptat, toate acestea nu-l afectau câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Unsprezecea, Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu sosiră la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zgomot viclean. Totuși, ce putea fi? Am ascultat cu mare atenție și am privit peste tot în jur, în încercarea de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților la cenaclu, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și minerale precum fier, zinc, magneziu, fosfor, cupru și mai ales mangan și calciu mai mult decât în alte cereale. Amaranthul este mai eficient decât ovăzul în scăderea colesterolului „rău” (LDL) cu până la 22%. Pe vremuri amaranthul era consumat de războinici și de atleți deoarece oferea energie și o îmbunătățire a performanțelor (fizice). El are un conținut scăzut în sodiu și nu conține grăsimi saturate. Este de asemenea, una din puținele cereale ce conțin fitosteroli ce ajută la prevenirea multor tipuri
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ce conțin zahăr. PÂNĂ LA 75% din gândurile noastre sunt afectate de ceea ce mâncăm!!! Se știe că cei ce consumă carne sunt mai agresivi (în antichitate și nu numai li se dădea soldaților carne pentru „a-i ajuta” să fie mai... războinici, mai agresivi). Probabil că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri nu vor fi de acord cu mine (dacă le mai citesc :-) ) dar acesta este adevărul. Și el poate fi verificat. Se știe dar nu se insistă pe acest lucru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest prinț, deși erou a numeroase legende romantice, apare în istorie cu mult mai mare decat în ficțiune ( creație artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
reluarea luptei să străpungaă pieptul uriașului și să-l rănească mortal . Mare a fost atunci bucuria în tabăra creștină și nesfârșite laude împaratul cu întreaga sa curte i-au adus paladinului victorios . Astfel, Roland s-a luptat cu un vestit războinic sarazin și învingandu-l i-a luat sabia , ce se numea Durindana . Această faimoasă sabie apartinuse pe vremuri ilustrului prinț Hector al Troiei . Avea o lucrătură minunată și era atât de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost asaltați de către o ceată de războinici, cunoscuți și necunoscuți, care nu-și mai aminteau de nimic, luptau orbește pentru apărarea închisorii lor. Printre aceștia se afla și Roland, la a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zburdalnici, conici, cu glas de bip, care călătoresc prin timp și îl lasă iar pe Spunk pe pământ în Greenwich Village, 1980. Era o noapte de vară, așa încât Spunk nu bătea deloc la ochi cu trupul lui păros, machiajul de războinic și bucata de piele care îi înfășura șoldurile. După ce s-a tot uitat primprejur și a tot mormăit, Spunk a salvat, din reflex, o fată beată de la bătaia pe care ar fi încasat-o în scandalul de pe trotuarul din fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Consiliu al Cavalerilor și un Sfat al Bătrânilor, organisme ce reprezintă ambele combatante, deosebirile de sistem dintre cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care stabilesc textul actului amintit sunt niște războinici, nicidecum mari cunoscători într-ale Cancelariei. De fiecare dată, Caligraful este cel care șlefuiește și armonizează fraza. Cu excepția finalului, mereu același, o mică osana. Toată lumea îl știe pe dinafară. „Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de-acum pierdut, Augustus se apropia, navigând undeva pe mare. Maeștrii noștri ne învățau să ascultăm întotdeauna cu atenție glasurile: cel al lui Marcus Antonius, în timp ce recita invocația, era glasul unui om foarte obosit. Dar nu fugise din cauza fricii. Asemenea războinicilor cu adevărat puternici, după atâția ani se săturase de război. I-am văzut pe amândoi - așa cum vă văd acum pe tine și pe fiul tău -, pe el și pe regina lui, cu mâinile unite, mâna lui deasupra mâinii ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte făgașe: o alianță, o uniune paritară între două imperii. Amândoi avuseseră copii cu regina din Aegyptus, un prim pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în ultima clipă că se va întoarce. Dar, în ciuda somațiilor lui Augustus, în ciuda lacrimilor și a călătoriilor zadarnice ale mamei, el n-a putut sta departe de egipteană, cum îi ziceau senatorii mai bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl determinaseră să facă alegerea aceea. IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se vedeau statui superbe pe piedestaluri, tineri semizei, războinici, atleți, opere grecești din perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar dacă folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]