3,496 matches
-
dovadă indirectă a principiului proverbial „ce ție nu-ți place, altuia nu face”; 49 r. 39 40 : „De-acu ăi mai mânca și răbdări prăjite în loc de ouă”sentință ce vine ca o pedeapsă pentru faptele de avariție ale babei; o reîntoarcere a roții destinului, un efect al legii compensației; p. 26, r. 4 6 : „pe babă, de milă, a pus-o găinăriță, iară pe cucoș îl purta în toate părțile după dânsul” bunătatea omului dovedește alesele calități creștine ale sufletului său
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cele ale calului doar în ceea ce privește aspectul sălbatic, nu și în relația sa cu omul, deoarece nu este domesticită. Reprezintă pulsiunile cărora le este supus subiectul. Dungile sale pot simboliza nehotărârea, ezitările, chiar contradicțiile celui ce visează. Aniversare Aniversarea simbolizează eterna reîntoarcere. Instituie, la fel ca Ianus, zeul roman cu un chip întors spre trecut și altul spre viitor, frontiera dintre două perioade temporale. Reprezintă la fel de bine sfârșitul și începutul. În vis, exprimă în funcție de experiența trăită și de emoțiile simțite: - fie tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
spirituale de sus în jos. Este semnul aprobării sacre și îl liniștește pe subiect asupra valorii deciziilor și acțiunilor sale. Leagăn Reproducere a matricei prin forma sa, leagănul simbolizează spațiul închis, securizant și cald. Exprimă dorința de protecție sau de reîntoarcere la copilărie. Astfel, în vis, prezența unui leagăn indică fie dorința de a avea un copil, fie nevoia de a se întoarce la rădăcini, la o epocă idealizată din viața sa. Păstor Păstorul simbolizează în mod ideal ghidul. În Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
despre un pandantiv pe care subiectul îl poartă în realitate, este oportun să analizăm și circumstanțele achiziției lui (cadou, moștenire etc.). În acest caz, trimite la relațiile sau la epoca în discuție, iar apariția lui în vis poate indica necesitatea reîntoarcerii sau a rezolvării unor probleme relaționale. Medalia are în plus o semnificație narcisistă de decorare. Reprezintă adesea nevoia unei recunoașteri, dar să nu uităm că orice medalie are și un revers. Astfel, dacă în vis este așezată invers, ea exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prozaice, mai ales în expresiile populare: sentimentul de inutilitate («a ține lumânarea») sau lăcomia («a aprinde lumânarea la amândouă capetele»). Lumânările mai au legătură și cu vârsta, intervenind uneori la acest nivel în vis: atunci simbolizează trecerea timpului sau eterna reîntoarcere (vezi Vârstă și Aniversare). Bilă Există tot atâtea interpretări ale bilei, câte bile există. Mesajul esențial al visului poate fi totuși tocmai acela de a nu pierde bila. Visul invită, prin urmare, subiectul să rămână lucid și să păstreze controlul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
relațiile cu persoane pe care nu le-am mai văzut de mult (care s-au îndepărtat). Dacă cel ce visează este cel care scrie ilustrata, înseamnă că este gata să joace un rol activ; dacă o citește, înseamnă că așteaptă reîntoarcerea cuiva sau vești. Vezi A citi. Carte de identitate, pașaport, permis de conducere Actele de identitate sunt legate de lege. Reprezintă deci dorința celui ce visează de a fi în regulă, de a nu se îndepărta de la calea cea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în general între anii 547/6 î.C., anul în care Cirus a început operațiunile militare, și 539/8 î.C., anul când capitala Babilon a căzut în mâinile persanilor și li s-a permis tuturor deportaților (nu doar evreilor) reîntoarcerea în patrie. a) Pentru prima dată ne aflăm în fața a două concepte ale credinței lui Israel, care vor deveni foarte repede fundamentale: proclamarea monoteismului absolut, fără compromisuri cu politeismul cananean și fără elemente henoteiste, și mărturisirea Dumnezeului creator, până atunci
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu cea descrisă în Jud 9 și 21, fiind o sărbătoare a culesului viilor. c) Deci, aluzia la pustiu vrea să justifice doar forma exterioară a celebrării, mutând-o din contextul originar, considerat reprobabil, în istoria sacră. Același fenomen al reîntoarcerii la timpul vieții în cort se verifică și în cultul samaritanilor care, pentru a celebra Paștele, se instalează în corturi pe muntele Garizim; deși corturile sunt ceva foarte diferit, au rolul de a simboliza colibele. d) Dificultatea a fost observată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ōhel, căruia Os 12,10 îi dă un sens escatologic, cu celebrarea sărbătorii în chestiune; însă, în acest text de orientare escatologică ce poartă amprenta redactării Dtr a cărților lui Osea și Ieremia, lipsește aluzia la această sărbătoare prin evocarea reîntoarcerii la origini, adică la pustiu și la timpurile primordiale; în afară de aceasta demonstrează mai curând că în epoca redactării textului era clară deosebirea dintre „corturi” și „colibe”. f) Așadar, e dificil de explicat legătura dintre ritul sărbătorii și explicația sa istorico-teologică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ale teoriei mai ingenioase, tratarea evoluează către aceea care conține "cea mai scurtă demonstrație". Din nefericire, acestea se află adesea într-o formă care-l face pe student să-și spună: "Cum de s-a gândit cineva la asta?" Prin reîntoarcerea la sursa originală, de obicei poți vedea subiectul evoluând în mod natural și poți înțelege cum s-a ajuns la forma lui modernă. (Mai rămân doar acei pași neașteptați și străluciți în fața cărora tot ce poți face este să te
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
așezat în regiune la anul 275 î.e.n. și practicau religia crucii și al judecății cerești/cinstite sau amănunțite (cris: cruce, judecată cerească + tos: cu amănuntul, mărunt, casă, baștină, revenire, a se întoarce acasă). Sensul cuvîntului cristos este de revenire sau reîntoarcere la baștina cerească -sau cetatea vieții vii cum apare pe tăblițe - după o călătorie a sufletului pe Pământ unde a fost întrupat în om. Conceputul este unic în cultura lumii și aparține numai teozofiei mioritice. Textul surprinde o realitate pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
poate fi mântuită prin negarea idealului actualizat și dezvăluirea unui nou ideal pe care, cumva, îl poartă în pântecele sale. Calea aceasta către profunzimile realității (ale vieții) este fără sfârșit, deși ea pare a reîncepe, din când în când. "Eterna reîntoarcere" către viața însăși, prin actul de reevaluare este chemarea pe care omul o va putea urma oricând; pentru aceasta îi trebuie însă ceva care și-a pierdut "actualitatea" și pare a fi pierdut și șansa de a mai reveni: voința
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trăind-o. Dar secătuirea resurselor vitale ale istoriei a fost, totuși, necesară pentru reîmprospătarea acestei forțe care trage în jos către originea vieții însăși, către o survenire a voinței de putere. Reevaluarea tuturor valorilor reprezintă un act posibil doar prin reîntoarcerea la sursele primare ale vieții; așadar, posibilitatea sa este legată tocmai de pierderea acestora. Eterna reîntoarcere (conceptul este interpretat, aici, într-un mod liber, depășind o încadrare semantică strictă în care pare a nu-l fi așezat nici autorul său
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care trage în jos către originea vieții însăși, către o survenire a voinței de putere. Reevaluarea tuturor valorilor reprezintă un act posibil doar prin reîntoarcerea la sursele primare ale vieții; așadar, posibilitatea sa este legată tocmai de pierderea acestora. Eterna reîntoarcere (conceptul este interpretat, aici, într-un mod liber, depășind o încadrare semantică strictă în care pare a nu-l fi așezat nici autorul său) este un concept ale cărui sensuri se apropie de imaginea mitologică a nostalgiei începuturilor. Gustave Thibon
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aici, într-un mod liber, depășind o încadrare semantică strictă în care pare a nu-l fi așezat nici autorul său) este un concept ale cărui sensuri se apropie de imaginea mitologică a nostalgiei începuturilor. Gustave Thibon sugerează că "eterna reîntoarcere" asigură omului ceea ce-i lipsea după ce "Dumnezeu a murit": eternitatea. Doar în clipa refacerii ființei sale, viața este viață ca atare; în rest, ea este coruptă. Degradarea vieții omului își află temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale, viața este viață ca atare; în rest, ea este coruptă. Degradarea vieții omului își află temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă măreție omului îi și tocește măreția. De altminteri, reevaluarea este act "pozitiv" doar în clipa reîntoarcerii la sursele primare ale existenței; dincolo de această instanță ea este minciună. Iar minciuna modernității este dogmatizarea ființei, adevărului și realului. Un critic autorizat al filosofiei lui Nietzsche tălmăcește astfel aceste gânduri ale filosofului german: "Lumea nu este nici adevărată, nici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
minciună și un reziduu de umanitate. Ne-am putea aștepta la o renaștere a omului prin "învierea" lui Dumnezeu? Logica demersului nietzschean nu respinge o asemenea idee. De altminteri, tocmai ceea ce dă viața omului, rearun-cându-l către originea vieții, anume eterna reîntoarcere, îngăduie și deicidul; dar numai atât cât actul ca atare este încă o simplă posibilitate; produs, el actualizează și potențează la maximum tocmai originile vieții, care nu pot ajunge în ființa lor decât ca absolut. (Poate, ca Dumnezeu!?) Reîntoarcerea eternă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eterna reîntoarcere, îngăduie și deicidul; dar numai atât cât actul ca atare este încă o simplă posibilitate; produs, el actualizează și potențează la maximum tocmai originile vieții, care nu pot ajunge în ființa lor decât ca absolut. (Poate, ca Dumnezeu!?) Reîntoarcerea eternă stă în posibilitatea oricărui om. Dar numai cei "chemați" o trăiesc: sunt "oamenii nobili". Logica lui Nietzsche, referitoare la conceptul omului nobil, nu poate nesocoti deicidul: de fapt, îl impune, căci omul în postura sa de "legiuitor" (evaluator originar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cea umană) cu un sens ireversibil, cum face C. Rădulescu-Motru, căci re-evaluarea presupune o revenire, așa încât, devenirea are o formă circulară. Și la unul și la celălalt există câte un agent: cel al înnoirii liniare este vocația; cel al veșnicei reîntoarceri este nobilul, omul superior ("filosoful"); sau ar putea fi supraomul. Prin conceptul vocației, personalismul energetic confirmă determinismul prin finalitate, care, după cum am văzut, este construit în analogie cu structura formală a finalității kantiene. Legiuitorul (termen generic, aici, pentru filosof, nobil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conceptul vocației, personalismul energetic confirmă determinismul prin finalitate, care, după cum am văzut, este construit în analogie cu structura formală a finalității kantiene. Legiuitorul (termen generic, aici, pentru filosof, nobil, om superior, chiar supraom), reevaluatorul tuturor valorilor, cel care trăiește veșnica reîntoarcere, deschide două orizonturi: al trecutului, în seria căruia el este punct final; al reevaluării, în care el este autorul actului originar, fiind el însuși de condiția originarului. Odată așezat în limitele propriei lucrări, legiuitorul reface ordinea trecutului; omul însuși capătă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în limitele propriei lucrări, legiuitorul reface ordinea trecutului; omul însuși capătă îndreptățire existențială prin actul său. Cele patru idei fundamentale ale filosofiei lui Nietzsche, potrivit unor interpreți ai acesteia (E. Fink, de exemplu) moartea lui Dumnezeu, voința de putere, veșnica reîntoarcere a Aceluiași, supraomul semnifică împreună tocmai acest moment al îndreptățirii existențiale a omului creator. Deicidul își are rostul în acest patrulater semantic. În schema formală a finalității kantiene și în cea a determinismului prin finalitate personalist-energetică, Dumnezeu lipsește pur și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
către natură (către sursele vieții) este, totodată, înaintare către Dumnezeu. Căci "Dumnezeu a murit" fiindcă omul s-a pierdut de sine, s-a dezumanizat. Atingerea limitei de jos a umanului comite deicidul. Și, într-un fel, dacă urmăm logica eternei reîntoarceri, refacerea omului (reumanizarea lui) înseamnă reînvierea lui Dumnezeu. Regăsim aici, cred, termenii primari ai creștinismului, reprobat, uneori în termeni violenți, de Nietzsche: mântuirea ca re-umanizare și învierea ca act mântuitor. Atingerea condiției de creator face din om un fel de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sănătoasă" a nobililor vestesc supraomul. Acesta se definește printr-un act în afara sa reevaluarea tuturor valorilor -, nu prin recunoaștere de sine. Totuși, spațiul așteptatei sale geneze este umanul, mai bine-zis, interioritatea umană, cum consideră Ernst Bertram. "Această idee (ideea eternei reîntoarceri n. C.) care, prin puterea sa transformatoare, urma să sfâșie istoria omenirii în două, idee care urma să devină misterul oamenilor superiori și care, prin aptitudinea sa de a educa și selecta, urma să-l cheme pe supraom din interioritatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o reabilitate a omului prin personalizare, într-o reapropiere și chiar identificare a omului cu modelul divin; "personalitatea" rezultat al personalizării reprezintă tocmai constituția divină a omului, survenită prin mântuire, adică prin recâștigarea condiției pierdute datorită căderii în păcat. "Reîntoarcerea la starea de perfecțiune primitivă comentează Gheorghe Vlăduțescu ideea despre a treia creație -, de aceea ar echivala cu revenirea la Dumnezeu și la conștiința că libertatea și voința sunt răul și căderea e istoria, mișcarea umană"287. În esența sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]