3,662 matches
-
care eram coleg la lecțiile de dans, sau dinspre Alec Nitte, care Își va dobândi un oarecare renume, peste un an sau doi, pentru fenomene cu strigoi, sau dinspre unul din verii mei. Treptat, În timp ce glasul ascuțit al lui Lenski recita mai departe, Îmi dădeam seama că, cu câteva excepții - de pildă, Samuel Rozov, un coleg de școală sensibil -, auditoriul Își bătea joc pe ascuns de spectacol și că, după ce se va Încheia, va trebui să Înfrunt diverse remarci jignitoare. Mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe dinafară când mă pregăteam să vorbesc Împotriva bolșevismului la o dezbatere sindicală de la Cambridge; (victoriosul) apologet a fost un ziarist de la The Manchester Guardian; i-am uitat numele, dar Îmi amintesc că mi se uscase complet gâtul după ce am recitat ceea ce memorasem și că acela a fost primul și ultimul meu discurs politic. Cu două luni Înainte de moartea tatei, revista emigrației. Teatr i jizn (Teatru și viață) a Început să publice În foileton amintirile lui din copilărie (acum el și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele (și perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre din fluentul lui album de poezii, remarcând cu mândrie că a fost felicitat de Dilanov-Tomski, un poet la modă pe atunci (care avea o slăbiciune pentru epigrafe italiene și titluri fragmentare precum „Cântece ale iubirii pierdute“, „Urne nocturne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din textele cântecelor lui Apuhtin și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vedere mă cutremura, dându-mi niște fiori ce porneau din șira spinării și se răspândeau ca niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În pragul ultimei strofe, pentru care fuseseră Încercate atâtea cuvinte de deschidere Încât cel ales În cele din urmă era acum oarecum mascat de un păienjeniș de intrări false, am auzit-o pe mama pufnind. M-am oprit imediat din recitat și mi-am ridicat privirea spre ea. Zâmbea fericită printre lacrimile ce-i picurau pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce ar fi dorit să știe despre idila mea, din poeziile pe care i le recitam Într-un spirit de obiectivitate elogioasă și pe care le copiase cu dragoste Într-un album special. Tata era plecat cu regimentul; a socotit că era de datoria lui, după ce a luat cunoștință de problemă, să-mi mai pună câteva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e, din ce-a fost plămădită? De-i rea, de ce durerea mi-e-nsorită? De ce, de-i bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăsau, țipau, se zbăteau și le-a tăiat țâțișoarele cu cuțâtu... Lepădătura, răbufnește Ștefan încrâncenat, de cuțât o să aibă parte! Cum cântă pravila, logofete?! "Pentru necinstire de fată-mare, au muiere, prin silnicie, fără bunăvoia ei: tăia-i-se-va lui scârbavnicul mădular răufăcător...", recită el lecția bine învățată. Deci, "mădularul răufăcător jos"! Întocmai, "mădularul"... Strâmbă judecată, logofete! Păi... e după pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete? Ștefan buchisește pe degete: O fecioară, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost invitat să participe și chiar a participat, fără să facă nazuri, ca un om deschis, „popular” cu studenții și tovarășul secretar UTM pe facultate (așa cum ar fi trebuit să-i spun la ședința din sala „Dinamo”). S-au recitat versuri - Corina, cuceritoare, a ales un pasaj din Cântarea cântărilor -, s-au servit dulciuri, s-a discutat, s-a glumit. Consemnul de a se realiza, chiar și în chip artificial, o atmosferă de reconciliere: nimeni nu avea nimic de împărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu va merge în rai decât cu pisica lui în brațe. Nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede și vei fi mâine stăpânul lumii”. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede și nu a fost niciodată stăpânul lumii. Cu toate acestea, Virgil Mazilescu vorbea foarte limpede și a fost nu o dată stăpânul lumii. De câte ori își recita câte o poezie el era stăpânul lumii. Nu totdeauna erai dispus să-l asculți, dar nu era scăpare și de fiecare dată erai subjugat chiar dacă nu o auzeai pentru prima oară. Avea atunci Virgil Mazilescu o autoritate, o siguranță absolut
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cuvânt”, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Nici un cuvânt nu mai poate fi dislocat, nici o repetiție, nici un clișeu verbal nu e fără rost ori de prisos : „am prevăzut totul până în cele mai mici amănunte ”. Îmi amintesc cum, mergând pe Calea Victoriei, el recitându-mi poezia aceasta, ne pregăteam să traversăm, dar semaforul tocmai trecuse pe roșu în momentul rostirii versului următor : „și piciorul retrage-ți piciorul și întâmpină zeii ”. Aș putea să explic de ce m-a frapat atât de tare versul acesta, l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de făcut la mine în casă ca să mă ajute el, apoi povestește că și-a cumpărat un vapor. Toate astea mă bucură, dar inima mea e pe cealaltă parte a vieții, într-o intensă postviață cu dragul meu René. Iunie Recit despre sufism cu încântare, după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă ia, povestindu-mi că Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba) vor divorța. El a întâlnit o iubire din copilărie... Agneta a venit și ea la seara de poezie, foarte schimbată, dar parcă și mai frumoasă în durerea ei. Am recitat cu mare emoție. Maciej a apărut și el, plecând împreună cu Agneta. 30 aprilie. Agneta Pleijel și mama ei, Sonia, în vizită la mine. Am vorbit mult despre tirania iubirii, de teroarea în iubire: de a controla sentimentele și gândurile celuilalt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aparat pe care-l ținea în mână. M-am dus la ceremonia înmormântării, la Catedrala „Sfânta Eugenia”, cu lalele roșii în mână. Se adunaseră acolo mulți scriitori, jurnaliști și editori. S-a vorbit, s-a cântat, și Agneta Ekmanner a recitat poeme. La sfârșit, am fost invitați cu toții la „masa lui Björn”, unde am mâncat și au băut cum nu putea să facă prietenul nostru dispărut. Pianistul de origine maghiară Janos Solyom a cântat dumnezeiește la pian. Ce rămâne după un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
actrițe ale lui Bergman: Pernilla August și Marika Lagerkrantz. Printre poeți, prietenul, frumosul chinez Li Li. Am repetat atât de „profesional” textele în suedeză, învățând de la actori și nelăsându-mă „distrată”, cum am făcut la Visby, de trăncăneala prietenilor. Am recitat puternic, cu o voce din cap și piept, și efectul a fost maximal. Am fost aplaudată neobișnuit și felicitată de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu cizme cu „diamante” plus burta ca un măr cosmic! Gala s-a încheiat la miezul nopții, cu un succes nebun! Li Li a recitat superb, fascinând publicul nu numai cu frumusețea lui de tânăr „împărat” chinez! Ce rămâne din toată seara care ne-a preocupat atâta, repetând tot timpul? Pentru mine, un anume curaj de a mă arunca în „dinții mării și ai vântului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Acuma, exact ca și în copilărie, am primit puterea de a iubi toate ființele, animate și inanimate, parcă în felul unic al Sfântului Francisc, despre care am scris un poem ce nu s-a vestejit deloc. De câte ori am ocazia îl recit aici, în Suedia, la festivaluri și întâlniri cu scriitorii. De fiecare dată, inconștient, îl umplu cu viața mea, într-un fel nou, pentru că, precum orice ființă, sunt în mișcare, mă schimb mereu, am altă energie, parcă altă sensibilitate nouă în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alte programe la fel de interesante! BALADA UNUI ARTIST Ideea lansării în acest cadru a unui debut în lansarea și interpretarea personală a unor izbutite încercări de poezie ale mezzosopranei Magda Constantinescu, o găsesc deosebit de nimerită. De mai multă vreme mi-a recitat la intervale de timp diferite unele poezii proprii. M-a surprins de fiecare dată calitatea lor artistică dar mai ales faptul că le recită din memorie fără să le fi scris vreodată undeva. Felicit în cazul acesta pe cei care
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de poezie ale mezzosopranei Magda Constantinescu, o găsesc deosebit de nimerită. De mai multă vreme mi-a recitat la intervale de timp diferite unele poezii proprii. M-a surprins de fiecare dată calitatea lor artistică dar mai ales faptul că le recită din memorie fără să le fi scris vreodată undeva. Felicit în cazul acesta pe cei care au invitato să prezinte public unele creații, obligând-o în felul acesta să le și scrie pe cele din program. Cu lieduri inedite eram
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Moțoc, Simona Titianu, Diana Călcâi-Bucur, care au interpretat cu sensibilitate și dăruire lieduri noi. La acestea s-a alăturat Magda Constantinescu, prezentând inedite și reușite poezii, într-o excelentă interpretare proprie! De mai multă vreme m-a provocat la aprecieri recitându-mi, în mod repetat, unele poezii proprii. M-a surprins de fiecare dată calitatea lor artistică și am încurajat-o să le dea publicității, și mai ales faptul că le recită din memorie fără să le fi scris vreodată undeva
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
De mai multă vreme m-a provocat la aprecieri recitându-mi, în mod repetat, unele poezii proprii. M-a surprins de fiecare dată calitatea lor artistică și am încurajat-o să le dea publicității, și mai ales faptul că le recită din memorie fără să le fi scris vreodată undeva. Aceasta este și o dovadă a faptului că lucrăm împreună ani și ani și nu ne cunoaștem sau nu vrem să recunoaștem semenilor valoarea meritată, cum mi-a fost dat să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
manual. Într-o zi ne vorbea despre Al.Vlahuță. El nu se oprea numai la ceea ce era prevăzut în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]