3,457 matches
-
Frye 1957 [1972]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ANTIEROU, SUBIECT. psihonarație [psychonarration]. Un DISCURS NARATIVIZAT care reprezintă gîndurile unui personaj (în opoziție cu enunțurile), în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; ANALIZĂ INTERNĂ. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: psihonarația (cea mai indirectă), MONOLOGUL NARAT și MONOLOGUL CITAT (cea mai directă). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și AUTONARAȚIE. punct culminant [climax]. Punctul celei mai înalte tensiuni; momentul maxim într-o intensificare progresivă. În structura tradițională a INTRIGII, punctul culminant
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1969]; Prince 1973, 1982. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ, TRANSFORMARE. relatare [telling]. Împreună cu REPREZENTAREA, unul din cele două feluri fundamentale de DISTANȚĂ care regularizează informația narativă; DIEGEZA (diégésis). ¶Relatarea este un MOD caracterizat de mai multă mediere naratorială și de o redare mai puțin detaliată a situațiilor și evenimentelor decît reprezentarea (sau MIMESIS): DISCURSUL NARATIVIZAT constituie un bun exemplu de relatare. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965. remă. Vezi COMENTARIU. rememorare [recall]. O ANALEPSĂ repetitivă; o analepsă care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1982; Hénault 1983. Vezi și MODEL ACTANȚIAL, ANTIREMITENT. reprezentare [showing]. 1. Împreună cu RELATAREA, unul din cele două feluri fundamentale de DISTANȚĂ, care regularizează informația narativă; MIMESIS. În opoziție cu relatarea sau DIEGEZA (diégésis), reprezentarea este un MOD caracterizat de o redare detaliată, scenică a situațiilor și evenimentelor, precum și de o mediere naratorială minimă: DIALOGUL constituie un bun exemplu de reprezentare. 2. În terminologia lui Todorov, reprezentarea este opusă NARAȚIEI. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965; Todorov 1966
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de unul cronologic. În "Își amintea foarte bine de vremurile acelea. Băuse cantități uriașe de cola; flirtase cu o mulțime de fete și mai și citise ceva", reprezentarea evenimentelor amintite constituie o silepsă. ¶Genette 1980. Vezi și ORDINE. simultaneitate [simultaneism]. Redarea concomitentă, prin ORCHESTRARE, a cel puțin două seturi de situații și evenimente care au loc simultan (Manhattan Transfer din trilogia SUA). ¶Beach 1932; Magny 1972. sinele secund al autorului [author's second self]. ¶Tillotson 1959. Vezi AUTOR IMPLICAT. sinopsă [abstract
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
direct [direct style]. Vezi DISCURS DIRECT. stil-direct liber [free direct style]. Vezi DISCURS-DIRECT LIBER. stil indirect [indirect style]. Vezi DISCURS INDIRECT. stil-indirect liber [free indirect style/style indirect libre]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. strategie dramatică [dramatic treatment]. În terminologia lui James, redarea scenică de situații și evenimente și, mai exact, de vorbire și comportament. H. James 1972. Vezi și DRAMĂ, PANORAMĂ, STRATEGIE PICTURALĂ. strategie narativă [narrative strategy]. În povestirea unei narațiuni, setul de procedee narative adoptate sau de mijloace narative folosite pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ajunge la el. Suspansul depinde adesea de PREFIGURĂRI și, mai general, de tematizări, suspiciuni și răspunsuri suspendate, structurate în funcție de CODUL HERMENEUTIC. ¶Bal 1985; Barthes 1974 [1987]; Chatman 1978; Rabkin 1973; Sternberg 1978. Vezi și HERMENEUTEM, SURPRIZĂ. T tablou [picture]. O redare non-scenică a conștientizării unei situații realizate de un personaj oarecare. În Ambasadorii, avem un tablou în care Strether îl vede prima oară pe Chad. ¶În terminologia lui James, tabloul se contrapune DRAMEI (care redă scenic vorbirea și comportamentul personajelor). H.
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
astfel, trebuie să fi comis ceva, altfel Dumnezeu ar fi nedrept. Cu alte cuvinte, dacă acest criteriu ar fi aplicat sistematic în istorie, s-ar ajunge fatalmente la consecințe aberante, indiferent de modul mai mult sau mai puțin fidel al redării mesajului profetic. De aceea însăși Biblia ebraică depășește orice fel de interpretare mecanică și legalistă a conceptului de alianță, așa cum reiese limpede din Cartea lui Iob și Qohelet (Ecleziastul): Dumnezeu a fost cel dintâi care și-a luat obligația, iar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
zi de odihnă, ci o zi în care pur și simplu se înceta munca; în sine nu este nimic ieșit din comun dacă, odată preluată de israeliți, s-a transformat într-o zi de odihnă rezervată cultului lui Yhwh. Oricum, redarea termenului babilonian prin „zi nefastă” constituie obiect de dezbatere; nu toți savanții sunt de acord asupra acestei caracteristici, cu atât mai mult cu cât există și alte zile considerate nefaste care nu sunt numite šab/pattu. Suntem siguri doar că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
parametri ai spectacolului improvizat, cum ar fi timpul: noapte/zi, închis/deschis, public/privat etc. Noul sistem de iluminare a Parisului permite punerea în valoare a femeii 383. Iluminarea folosește intensitatea luminii, nuanțele, degradeurile, schimbările bruște, orice mijloace care permit redarea situațiilor psihologice și a emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unele momente el iese la suprafață. Îl recunoaștem în optimismul nemăsurat, care în politică se traduce "sau prin o credință oarbă în puterea providenței, sau prin o credință oarbă în revoluție"185. Îl recunoaștem în artă, de fapt în tehnica redării artistice a unui fond mistic; în filosofie, în acele argumentări care pun realitatea lucrurilor în dependență de suflet prin mijlocirea ideilor, sau a intuiției, sau a voinței. În exemplele de mai sus contează tehnica mistică, socotește filosoful, iar nu fondul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eforturilor depuse de Constantin Angelescu, Răzvan Codrescu, Societatea de studii ortodoxe Spoudon (Thessalonic- Grecia), Constantin Ionescu Târgoviște, Radu Iftimovici, Gheorghe Buzatu și altor câtorva temerari. Din păcate aceste restituiri, cu excepția celor pur științifice (și acestea doar parțial), se rezumă la redarea textelor paulesciene însoțite doar de câteva comentarii de ordin general, fără să se încerce o evaluare a ceea ce știința perioadei postpaulescu de exemplu, a adus în sprijinul argumentației savantului. Este și motivul pentru care unii detractori continuă săși manifeste deschis
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în Revista de Teologie sub titlul “Doctrina despre viață a profesorului Nicolae Paulescu” nimeni până în 10 nu s-a aplecat asupra acestei dimensiuni a operei paulesciene. În acest context evocările apărute în revista Gândirea și strădaniile lui Răzvan Codrescu în redarea operei lui Paulescu sunt mai mult decât meritorii. Pentru că Paulescu, prin geniul său pe tărâmul științei și credinței, trebuie să-și găsească locul ca valoare de simbol național în galeria marilor noastre valori, întocmai ca Eminescu pe tărâmul lingvisticii, jurnalismului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întregi din memoria textualizată în edițiile mai vechi. Spre deosebire de palimpsest, ștergerea nu se manifestă la nivelul aceleiași pagini, ci poate fi descoperită doar cu ajutorul arhivei, examinând edițiile anterioare ale lucrării. În pofida acestei neconcordanțe, imaginea palimpsestului își păstrează vigoarea sugestivă în redarea naturii memoriei istorice în general și a celei românești în particular, exemplificând, în plus, utilitatea teoretică a metaforei în demersul de conceptualizare a realității. Ca orice altă întreprindere umană, și lucrarea de față, prin asumpțiile sale teoretice, procedurile sale metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ridice vocea“. El a fost „floarea“ unei tradiții în care Beethoven a reprezentat o fază mai târzie, iar Brahms „punctul final“.40 Amintindu-și de anii tinereții, lui Wittgenstein îi plăcea să repete că, pe măsură ce se perfecționează posibilitățile tehnice de redare a muzicii clasice, există tot mai puțini oameni care știu cum trebuie ea să fie cântată. Drury povestește că atunci când era încă student la Cambridge, Wittgenstein a venit odată să-l viziteze într-o dispoziție foarte proastă. Era sub impresia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ziarele. Dar acest mod de aranjare În pagină atrage după sine alte aspecte de tehnoredactare, despre care vom vorbi ceva mai Încolo. 4. Alegerea corpului de literă În limbajul tipografilor, prin literă se Înțelege „orice material tipografic care servește la redarea textului, făcând posibilă transmiterea ideilor cărții către cititor” (***, Tehnoredactarea..., p. 26). Prin urmare, literele vor include semnele grafice propriu-zise ale alfabetului, cifrele, semnele de ortografie și de punctuație, precum și semnele convenționale (cum ar fi: @, $, simbolul telefonului etc.). Calculatoarele au Înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
coordonatele mesajului oral care se construiește odată cu derularea slide-urilor (concretizare a mesajului scris, gândit anterior de către locutor); comunicarea pe Messenger (cu modificarea codului vezi, de exemplu, prezența abrevierilor de tipul "np" "no problem", lipsa semnelor de ortografie și de punctuație, redarea grafică particulară a unor sunete: ț = tz, ș = sh; folosirea diferitelor tipuri de "emoticons" etc.), prin e-mail (cf. Hobjilă, 2012; Collister, 2011; Provine, Spencer & Mandell, 2007; Zafiu, 2003; Sarbaugh-Thompson & Feldman, 1998 etc.), SMS, mesaje telefonice înregistrate etc.; reprezentări ale social-media
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ceea ce a spus despre sine; * exercițiu de ascultare 71: participanții stau cu ochii închiși; conducătorul jocului face un zgomot (bătaie din palme, chițcăit, tuse, râs zgomotos etc.), pe care fiecare participant, succesiv, trebuie să-l imite; * exercițiu de ascultare și redare 72: locutorul 1 transmite interlocutorului un mesaj într-o limbă inventată; interlocutorul îl "traduce", pentru ceilalți participanți, în limba română; ulterior se compară cu ceea ce a dorit să transmită locutorul 1; * exercițiu de decodare nonverbală de exemplu, a unui film
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sufletului” este un benefic îndemn de a parcurge conținutul volumului, ceea ce nu prea mai fac revistele, fie și cu scriitori de notorietate. Surpriză plăcută pentru subsemnatul de a întîlni înserată la un loc corespunzător și într-un spațiu generos cu redarea în extensie a eseului “Măria sa Conștiința.” O notă bună și pentru “Lumea în care trăim” de Cătălina Mărmureanu și pagina Valeriu Valegui cu Poesis. În concluzie, o revistă care servește sufletelor bârlădenilor, chiar dacă ea ar fi editată și la Tecuci
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
predominantă atenția involuntară. Memorie: predominant bazată pe argumente logice; viteza de memorare rapidă; întipărirea puternică, durata păstrării îndelungată. Necesită un timp mai îndelungat pentru a răspunde corect la o întrebare chiar dacă are informația necesară din cauza lipsei capacității de concentrare. Conținutul redării informației este de tip narativ. Are memorie vizuală și auditivă superioară. Gândire: concret-intuitivă; Limbaj și comunicare: Volumul vocabularului: are un vocabular bogat, dovadă a preocupării de odinioară a părinților în ceea ce privește dezvoltarea copilului. Semantica: înțelege informația verbală, scrisă sau orală. Structura
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Caragiale, o mare amploare. Personajele lui Caragiale sunt burghezia, mica burghezie și mahalaua. Boierimea și marea burghezie reușiseră să-și însușească vocabularul oamenilor instruiți și, deci, nu constituiau un subiect de satirizare. Capacitatea de observație lingvistică a scriitorului contribuie la redarea exactă a fonetismului vorbirii ardelenești sau moldovenești. Această înregistrare exactă a caracteristicilor graiurilor regionale și a vorbirii păturilor sociale este la scriitor și produsul unei înțelegeri adânci a fenomenelor lingvistice. În încheierea amplului său studiu, Iorgu Iordan subliniază marea dragoste
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
într-un limbaj de specialitate, cuvîntul (devenit termen) desemnează numai o noțiune sau numai o proprie-tate65. De fapt, prin semnificație se denumește aici întreg conținutul unui cuvînt, care poate fi alcătuit din mai multe semnificații cu sferă mai restrînsă, iar redarea mai multor noțiuni prin același cuvînt vizează cunoașterea redată prin el la nivelul limbii populare. Dintr-o altă perspectivă, Louis H j e l m s l e v66 observă că semnificația denumirii pentru realitatea CÎINE primește o definiție semantică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
urmat este violată regula normativă. Se constată, așadar, din opiniile emise de Austin și Searle, că limba, prin însăși natura ei, servește la efectuarea de acte ilocutorii, și, ca atare, determină realizarea unor acțiuni și nu se rezumă numai la redarea și la comunicarea informației despre acțiuni. Această dimensiune a limbii, relevantă prin anumite tipuri de acte de vorbire, reprezintă o altă formă de concretizare a limbii în vorbire, ce se adaugă la cele constatate de Saussure și de alți erudiți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
discursul matematicii, discursul filozofic, discursul științific, discursul literar etc.). Se încearcă uneori chiar "depășirea" discuției despre stiluri, preferîndu-se opțiunea pentru tipurile de discurs, cu posibilități mai mari de specificitate și valorifi-cîndu-se deopotrivă latura ideatică (cognitivă) și cea a manierei de redare a ideilor (emotivă). Analizînd însă mai atent lucrurile se poate constata că tipurile de discurs sînt mai degrabă diviziuni ale stilurilor funcționale, în cadrul acestor tipuri distingîndu-se apoi formele generalizate ale discursurilor propriu-zise. În acest mod, discurs devine în mod evident
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
respectivă. De aceea, limbile nu coincid în delimitarea și clasificarea obiectelor lumii, fiindcă semnificațiile cuvintelor, raportabile prin desemnare la aceste obiecte, sînt direcționate de structura limbii. În ultimă instanță, cuvîntul (în speță numele) este în același timp numele unei noțiuni, redarea unei realități și exprimarea unor raporturi. Comunicarea (funcția comunicativă) Realitatea exterioară devine proprie individului vorbitor prin faptul că acesta o păstrează în conștiința sa prin numele pe care le aplică diferitelor segmente sau aspecte ale ei. Această relație eu realitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei de redare a ideilor (emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]