17,529 matches
-
REFERENT STIINTIFIC: PROF. DR. CRISTINA CHIPRIAN LITERATURA OPERA LITERARĂ. OPERELE LITERARE - Are o structură și un scop estetic; - Se adresează minții și sufletului; - Presupune desființarea acelui țărm dintre real și imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nu voia încă să coopereze. Cu timpul s-a constatat însă că circumstanțele s-au schimbat considerabil și că vechile practici nu mai erau considerate „legitime”. Cu fiecare an, ecartul față de vechea societate era mai profund. Încetul cu încetul toți referenții importanți ai vechiului regim dispăreau. Expresia „vin americanii” își pierduse impactul. O bună parte a populației a început să se adapteze la noul context, deși unele rezerve persistau. Unii au înțeles însă că situația devenise ireversibilă. Acest segment important al
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
profesor titular provizoriu (19301936) și profesor definitiv (1936-1954). Îmbrățișând la început cariera didactică, Alexei Alexinschi nu s-a îndepărtat însă de știință, devenind un specialist consacrat în studiul lepidopterelor. Încă din anul 1950, fiind profesor de liceu, a fost numit referent științific la colectivul pentru redactarea lucrării Fauna R.P.R., ca unul dintre puținii specialiști în domeniul lepidopterelor. În anul 1954 a devenit cercetător principal la Laboratorul de sistematică animală a Filialei Iași a Academiei R.S. România, funcționând în această calitate până
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
la teza de doctorat cu tema Acțiunea izosulfocianaților asupra benzoinoximelor, sub conducerea prof.univ.dr. C.V. Gheorghiu, teză pe care a susținut-o cu succes la 19 iulie 1942 în fața Consiliului științific al Facultății de Științe a Universității din Iași, având ca referenți științifici pe acad. Radu Cernătescu și acad. Mircea Savul. În 1940 a fost numită asistent la Disciplina Chimie organică, condusă de prof. C.V. Gheorghiu. Aici a parcurs, succesiv, toate treptele ierarhiei universitare: șef de lucrări în 1946, conferențiar în 1962
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
titular la Facultatea de Mecanică. Prin cumul a ținut cursul de Termodinamică și Electricitate la Facultatea de Fizică de la Universitatea ieșeană, între anii 1960-1966, deținând și postul de șef de catedră. Concomitent cu activitatea didactică, din 1951 a fost numit referent științific la Academia Română, Filiala Iași, avansat apoi în 1953 în funcția de cercetător șef, iar din 1955 șef de sector la secția Magnetism. Ca om de știință, prof.univ.dr. Nicolae Calinicenco a avut preocupări în mai multe domenii ale fizicii, concretizate
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
afirmației că "apa este H2O"29. (3) Afirmația este formulată ca o propunere cu funcție stipulativă. Altfel spus, prin această afirmație nu se relevă la ce anume conduce conceptul preexistent de "întemeiere" și nici la ce anume este esențial pentru referentul acestui concept. Adoptarea acestei ultime perspective implică conturarea unui nou concept de "întemeiere". Consider că cele trei perspective evidențiate de Stich nu sunt atât de diferite. Se poate porni de la o analiză a conceptului de "întemeiere" în accepția sa inițială
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
spre Adevărul incircumscriptibil. Cei care nu sînt în stare să facă saltul interpretativ de pe un nivel de realitate pe altul, cei incapabili de transmutație verticală riscă să simtă confuzia pe propria piele ; pot fi transformați ei înșiși în simbol fără referent, în drum oprit locului. Pot ajunge stîlp de sare, precum femeia lui Lot, sau, mai hazliu, se pot vedea încununați cu pene și preschimbați în păsări, precum acei filozofi încrezători doar în certitudinile cerului sensibil din finalul lui Timaios. Același
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
-ul comentariilor din Repere teoretice în biopolitică este, cum sugeram deja, opera lui Michel Foucault (se face un tur elevat al modului în care poate funcționa binomul atașare\detașare atunci cînd e vorba de exegeza autentică). Gînditorul francez este mereu referentul din umbră spre care arată autoarea, conceptele și raționamentele sale sînt chei de control și radare de supraveghere ideatic-discursivă, chiar cînd reflecțiile filosofului devin radicale și insolite. Astfel îl descoperim, de pildă, atunci cînd este descrisă structura unei medicini sociale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să guste din produsul lui nu fără a-l aprecia. Că sunt puse de-a valma cronici imaginate și cronici reale, e în tonul cărții. Închipuite secvențe promoționale la TV sau în ziare, stau alături de cronici decupate din reviste literare. Referenți închipuiți sunt puși alături de referenți grei ai literaturii române. TV promotion - spot 30 sec: peisaj montan, alpiniști, elicopter, tonetă cu romanul Sfârșitul lumii de Tudor Călin Zarojanu. Cronică a lansării ciudatei cărți la Observatorul astronomic din București după un „minuțios
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu fără a-l aprecia. Că sunt puse de-a valma cronici imaginate și cronici reale, e în tonul cărții. Închipuite secvențe promoționale la TV sau în ziare, stau alături de cronici decupate din reviste literare. Referenți închipuiți sunt puși alături de referenți grei ai literaturii române. TV promotion - spot 30 sec: peisaj montan, alpiniști, elicopter, tonetă cu romanul Sfârșitul lumii de Tudor Călin Zarojanu. Cronică a lansării ciudatei cărți la Observatorul astronomic din București după un „minuțios și meseriaș plan de marketing
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de entități ficționale" și "descripțiile definite" sunt considerate designatori nonrigizi, este că ele "pot desemna lucruri diferite în lumi diferite"5, și se caracterizează prin absența denotației 6. Teoria Mill-Kripke sau teoria referinței directe consideră că numele proprii au un referent, au denotație fără a avea o semnificație, o conotație; numele propriu trimite direct la obiect fără a trece printr-o semnificație. Teoria Russel-Frege sau teoria referinței indirecte apreciază că numele proprii au sens și nu doar o denotație (referință), iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nemediată de vreun sens sau de vreun alt conținut descriptiv"13. Chiar în situații contrafactuale/lumi posibile, numele propriu atașat se referă la aceeași ființă, deoarece schimbările ating proprietățile și comportamentul, nu și identitatea sa: "un nume propriu designează rigid referentul lui chiar și atunci când vorbim despre situații contrafactuale în care acel referent nu ar fi existat"14. Despre acest aspect al teoriei cauzale a referinței vorbește Toma Pavel și îl numește structural 15, el aplicându-se atât numelor proprii cât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în situații contrafactuale/lumi posibile, numele propriu atașat se referă la aceeași ființă, deoarece schimbările ating proprietățile și comportamentul, nu și identitatea sa: "un nume propriu designează rigid referentul lui chiar și atunci când vorbim despre situații contrafactuale în care acel referent nu ar fi existat"14. Despre acest aspect al teoriei cauzale a referinței vorbește Toma Pavel și îl numește structural 15, el aplicându-se atât numelor proprii cât și celor ficționale. Contrar altor opinii care consideră că numele personajelor ficționale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limbi, limba nefiind nomenclatură 28. Problema motivării numelui propriu ca semn lingvistic trebuie pusă altfel, numele nefiind semne primare, ci formate pe baza unor elemente și cu ajutorul unor reguli de combinare proprii unei limbi 29. Dacă relația dintre semn și referent este una arbitrară, cea dintre un semn și un alt semn este impusă/motivată (Roman Jakobson). Astfel că, motivarea numelui ca semn există în momentul apariției în limbă, în mod mediat (numele propriu "este motivat în raport cu sistemul primar de semne
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui Ch. S. Peirce, și referentul său extern - obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege. Chiar dacă în partea a treia a dialogului, Platon dezbate redarea naturală a numelor prin materialitatea sunetelor (adică onomatopeele, situație la care reduce Saussure caracterul motivat al semnului lingvistic) problema de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de sensul în limbă și care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sensul ca pe "o proprietate care caracterizează numele propriu în calitate de unitate a limbii" (tr. m.)69 și o echivalează cu ceea ce Kleiber numește predicat de denumire. În ce privește conținutul, este vorba de "proprietăți care caracterizează numele propriu ca fiind legat de referentul său inițial" (tr. m)70. Substantivul comun nu ar poseda decât sens. Predicatului denumirii pot să i se adauge, în context, conotații (în sens lingvistic). Prin opoziție cu Kleiber și Marie-Noëlle Gary-Prieur, Hébert consideră că numele proprii nu sunt dotate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau alteia din marile paradigme (teoria sensului vid a lui Mill/Kripke sau teoria descriptivă a lui Russel/ Frege/Searle), Vaxelaire remarcă faptul că, pe plan lingvistic, niciuna nu are dreptate, deoarece niciuna nu se interesează decât de legătura cu referentul și nu propune o concepție clară a semnificatului numelui propriu. În sprijinul acestei idei, folosește sintagma lui Russel pentru a caracteriza numele proprii "fantome de substanțe", și observă că unul dintre principalele impasuri ale teoriei referinței directe se referă la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a caracteriza numele proprii "fantome de substanțe", și observă că unul dintre principalele impasuri ale teoriei referinței directe se referă la numele de ficțiune pe care Kripke le-a numit "pretend names" (ideea că un nume propriu trebuie să aibă referent real pentru a fi un "adevărat" nume propriu fiind destul de răspândită în logică, și în acest sens sunt citați Reichenbach, Lejewski, Kenny, Marcus). Remarcând incompatibilitatea dintre teza referinței directe și lingvistică (atât de evidentă că niciun lingvist nu va acorda
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens sunt citați Reichenbach, Lejewski, Kenny, Marcus). Remarcând incompatibilitatea dintre teza referinței directe și lingvistică (atât de evidentă că niciun lingvist nu va acorda credit unor logicieni russelieni care afirmă că sensul numelui propriu este cel care îl poartă), coincidența referentului cu semnificatul (Meschonic), faptul că autori ca Frege analizează un limbaj perfect în care fiecare lucru ar corespunde unui nume unic, unei iluzii pe care o poate da numele propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelui propriu trebuie să treacă printr-o abordare dezontologizantă: deși numele propriu dă impresia unei totalități, deoarece permite lexicalizarea sintetică a unei forme semantice complexe la nivel textual (Albertine la Proust, de ex.), totuși nu este necesară revenirea necontenită la referent, pentru a-l studia. Concluzia este că numele propriu nu este un semn fără semnificat, nu este vid de sens, așa cum nu are mai mult sens decât numele comun (în acest sens este adusă în discuție poziția lui Bréal), nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un semnificat disponibil sau, dacă se preferă o formulare mai puțin saussuriană, un nume lipsit de semnificație. De ex., Arthur, etimologie aparte, constituie un asemantem; 2) trecerea la enunț sau actualizarea, în alți termeni (Bally), se asociază numele propriu unui referent și i se elaborează un nucleu semantic primar: Arthur = x numit Arthur; 3). în enunț, numele propriu dobândește sensuri secundare care gravitează ca electronii în jurul atomului semnificativ: de ex., Arthur = fiul vecinului, pasionat de mecanică, blond, îndrăgostit de Julie etc.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rigizi ai lui Kripke, autorul afirmă că vocabula onomastică, chiar dacă nu are o semnificație așa cum au lexemele, nu este totuși total lipsită de sens, "semantica numelui propriu bazându-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-se fie pe semnificanții săi, sursă de semnificați a priori, fie pe referent, sursă de semnificați a posteriori" (tr. m)85. La fel, a spune că interpretarea numelor diferă de "încorporarea" sau "decorporarea" lor (Gardiner) înseamnă a cunoaște sau nu referentul, lucru exemplificat cu reveriile onomastice din "Nume de ținuturi: numele" /vs/ deziluziile din "Nume de ținuturi: ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație de redundanță între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă, dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]