6,870 matches
-
decăderii mele!” (I, 13). De aceea, se recunoaște mai degrabă în Nero, pe care vrea să-l absolve: „Citesc undeva: Nero a fost personificarea cruzimii. Eroare. A fost întruchiparea fricii” (II, 333). Detaliu capital: violența, nihilismul, ura de sine ca reflex al fricii. De ce să-i fi fost frică lui Cioran?! De nopțile albe? De sine însuși? De golul care a substituit ființa? De absența lui Dumnezeu? În fine, printre aceste repere livrești care-l ajută pe Cioran să se înțeleagă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inconsistența propriei ființe? Și-a mascat cunoașterea de sine prin cunoașterea țării. Oricum, după ce va fi avut intuiția propriului neant, Cioran îl va fi văzut mai ușor apoi pe acela al neamului său. Sau l-a creat, ca pe un reflex, pe aceasta din urmă. Ce lașitate, în fond! Să-și flageleze țara, strămoșii, trecutul din neputința de a se flagela pe sine. E aici o lipsă de eroism care i se pare, de asemenea, semnul eredității sale. În fine, să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
furia, invectiva, acțiunea”, pentru dorința lui de a răsturna totul, își amintește de „orgoliul dement pe care-l aveam în tinerețe” (II, 338). Este vorba de orgoliul de a răsturna el însuși lumea, de a-și construi țara, ca un reflex al dorinței de a se schimba pe sine, de a-și institui sie însuși un sens în istorie. Notează Cioran: „La douăzeci de ani, aveam o nesățioasă dorință de glorie; Ă acum nu o mai am. Iar fără ea cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și, cu acea ocazie, îi chemase, într-un imperturbabil limbaj de lemn, la obștescul ritual de muncă patriotică. Voluntară însă într-un oximoron de esență colectivistă cam obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de care ți-e și silă, "inocenții" care, prin votul lor turmatec, participă, vai, la jocurile democrației (și cu și fără ghilimele) au reflexul de a se întoarce în trecut. Ehei, ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trans-umană ("Auzi, omule... adică fostule om..."), trans-vitală ("noi stăm aici ca într-un viitor cimitir"). Caută adevărul despre ei înșiși. Cel puțin așa susțin... În fapt, par a fi uitat rațiunea acestui adevăr și vin aici mai mult dintr-un reflex necondiționat... Ceea ce este surprinzător e că personaje precum Dosar Nr., Obiectiv Nr., Plutonierul, Sursa Dublă, Trimisul lui Dumnezeu, Supraveghetorul, deși însumează date generice (personaje-categorie), sunt suficient de bine definite încât să poarte în sine germenii individualității. Lipsa numelor proprii (la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
proiectelor de twinning realizate prin intermediul fondurilor PHARE (Ana-Raluca Alecu) 154 Argument 154 Exercițiul de twinning: cazul României 156 Exercițiul de twinning - instrument-cheie de „europenizare” al Uniunii Europene 156 Twinning în România: între un record de proiecte și o administrație cu reflexe comuniste 159 Există un model european de administrație dominant în România? O analiză din perspectiva programelor de twinning 163 Modele de administrație în Europa 163 Situația actuală a administrației publice în România, între ambiții mari și performanțe modeste 167 Ce
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Uniunii a avut drept rezultat răspunsuri naționale diferite față de cerința reformării administrației influențate de tradițiile administrative localeși de procesul specific de tranziție experimentat de fiecare dintre statele aplicante. Twinning în România: între un record de proiecte și o administrație cu reflexe comunistetc "Twinning în România\: între un record de proiecte Și o administrație cu reflexe comuniste" O evaluare făcută de Comisia Europeană exercițiilor de twinning desfășurate între 1998 și 2006 indica România drept țara ce a beneficiat cel mai mult de
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
tradițiile administrative localeși de procesul specific de tranziție experimentat de fiecare dintre statele aplicante. Twinning în România: între un record de proiecte și o administrație cu reflexe comunistetc "Twinning în România\: între un record de proiecte Și o administrație cu reflexe comuniste" O evaluare făcută de Comisia Europeană exercițiilor de twinning desfășurate între 1998 și 2006 indica România drept țara ce a beneficiat cel mai mult de acest instrument de asistență al Uniunii Europene, depășind în ultimii ani Polonia, care se
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Aspectele evidențiate mai sus le-au creat impresia partenerilor străini prezenți la programele de twinning că instituțiilor beneficiare din România le lipsește capacitatea instituțională de a se schimba, responsabilă pentru această reușită fiind prevalența vechilor „obiceiuri” din perioada comunistă. Aceste „reflexe” se traduc în practică printr-o așa-numită „cultură a inerției”, caracterizată printr-o tradiție ierarhică de luare a deciziei de sus în jos, absența inițiativei și inflexibilitatea instituțională. Tot la capitolul îngrijorări și nemulțumiri poate fi adăugat faptul că
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex în veșnicie: "Atâta-i casa noastră, vatră în sălaș/ Unde se-ncinge focul și se coace pâine/ O parte pentru prunci și alta la altar/ Spre pomenirea numelor străbune,... Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
animalele identificate și explică ce comportament a sesizat. Argumentează ce avantaje prezintă pentru animal abordarea acestei " măști". * Se discută frontal dacă animalele identificate ce poartă aceste "măști" le poartă mereu sau revin la stările inițiale? Este acest comportament rezultatul unui reflex? E inconștient sau conștient? Este o strategie de supraviețuire? Secvența 2: 15 min. Fiecare grup de lucru primește imagini care înfățișează omul în diversele etape ale evoluției sale. * Se poartă o discuție frontală legată de evoluția biologică a omului privind
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
din încercare, alții că sună cool să fii regizor. În primul curs, ne-a vorbit despre dumnealui, despre școală... și a punctat vulcanic, cu voce puternică, "să știm că aici nu e școală de șmecherie!''... A strigat... Și am tresărit. Reflexele diagnosticului meu, mă fac să sar, cu totul, la zgomote neașteptate. Nu mi-a plăcut pe loc. Putea și fără, am gândit. M-am temut că așa va fi mereu. Apoi i-am văzut ochii. Și am înțeles că era
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru el nu este meșteșug, dexteritate sau profesie și nici prilej de delectare ieftină, ci idee, credință și cale de mărturisire. Opera lui, cu alura de întreg compact și cu aerul de închis-deschis, care provine dintr-o structura poliedrică, trimite reflexe care suscită receptorilor ei efecte afective iraționale și raționale. Acest întreg cu margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dreapta și la stânga, erau așezate deasupra câteorva rânduri de scaune, platforme din planșe de scândură legate între ele printr-o punte transversală, îngustă, o punte periculoasă, pe marginea "prăpastiei", deasupra fosei, de unde din când în când izbucneau lumini ce sugerau reflexe vulcanice, infernale. În fața acestui eșafodaj, zece stâlpi marcau cele nouă travee verticale, de câte un metru lățime, care ritmau deschiderea acestei construcții și parcurgeau întreaga înălțime a schelei de treisprezece metri, de la bază până la nivelul superior. De la acest al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana și Liviu Rozorea Stavrache Alexa Visarion ne oferă momente de mare artă, bijuterii filigramate de o înălțătoare emoție (suita de stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe gălbui dau senzația unui interior rece și neprimitor, umed și "murdar", un interior dominat de spații scenice suprapuse, colțuroase, aspre, cu zone copleșite de umbre negre, mistuitoare, propice dramelor incomunicabilității și conjugale; starea de depresiune e agravată de o dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și supus unui reflex... condamnare la șablonnediferențiere, uniformitate, stereotipie...atât ! Și mulți văd astfel succesul. Spectatorul trebuie să aibă talent și talentul înseamnă și pioșenie, și respect, și tăcere, acea tăcere venită în sufletul privitorilor din magia scenei. Ei, vedeți eu încerc aici ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ce înțelegeți prin asta? J.S. Chiar dacă există elemente "materiale" pentru a susține gîndirea, nu se consideră că această facultate ar ține de domeniul materiei. Paul Cossa, spre exemplu, care era un catolic fervent, a afirmat că încercarea de a explica reflexul rotulian este un atentat la existența lui Dumnezeu. Confrații săi neurofiziologi afirmau asta despre el după apariția, în 1955, a cărții sale: La cyberné-tique: du cerveau humain aux cerveaux artificiels (Cibernetica: de la creierul uman la creierele artificiale). B.C. În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
simțeau oarecum trăind încă în cele dintâi șapte zile ale creațiunii", notează Blaga (ibid., p. 150). 45 Aici nu ne referim strict la personajul literar promovat de romantici, ci la individualitatea romantică în general. De altfel, unicitatea acesteia este un reflex al cultului pe care romanticii îl manifestă pentru tot ceea ce e singular. Dacă, de exemplu, un neokantian precum Heinrich Rickert mai susținea faptul că unicitatea unui eveniment stă în valoare, un Lebensphilosoph ca Georg Simmel are în vedere "inserarea evenimentului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptul istorist al discontinuității. Numai că el caută să meargă mai departe, purtând lestul propriilor dezamăgiri. Constată limitele și înaintează către metafilozofie, cu ele cu tot. Exaltarea creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate, și un reflex al frustrării conceptuale resimțite de ei (vezi II, 2Ab). O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să exprime într-o formulă esența tuturor relațiilor de cauzalitate ce produc modificări în cadrul contextului general al societății". Or, asemenea deducții "depășesc forța intuitivă a omului"109. În plus, orice formulă prin care exprimăm sensul istoriei nu este decât "un reflex al însuflețirii noastre lăuntrice". Până și forța noțiunii de "progres" nu rezidă neapărat în ideea de "scop", ci este mai degrabă o chestiune de voință și energie susține Dilthey, oferind și un exemplu în acest sens: "Cu ideea sa universală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
datoriei) de dobândă moratorie față de datoria principală se relevă atât în privința naturii juridice cât și pe tărâmul condițiilor de fond și a celor procesuale necesar a fi întrunite pentru obținerea efectivă de către creditor a dobânzii moratorii. Asimilată uzual, printr-un reflex aproape mecanic, dobânzii pe care creditorul ar putea sa o obțină dintr-un plasament avatajos dacă el ar fi primit punctual plata, dobânda moratorie nu are în realitate alt obiect decât de a compensa prejudiciul abstract și constant care rezultă
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
modern, care operează cu elementul lingvistic și cu incapacitatea de a pătrunde într-un mod dezinteresat (politic!) o cunoaștere, o idee, un principiu. Acest spirit intelectual taxonomic al mediei postbelice, dincolo de o clasificare veridică à la Hayden White, este un... reflex concret al politizării gândirii și al umanismului modern. Ce fel de umanism modern și contemporan avem? Foucault îl descria ca fiind "dogmatic reprezentat pe fiecare parte a curcubeului politic: stânga, centru, dreapta"15. Astfel vom înțelege că umanismul modern e
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele modernilor poate fi analizat în raport cu un comportament public indolent și indiferent ca un reflex concret la distanțarea de acești civili anonimi a elitelor. Devenirea spirituală a elitelor, dincolo de orice înzestrări de natură "ereditară", este strict corelată cu o inegalitate structurală și istorică la informare, la cunoaștere, la instrucție publică. Cunoașterea e putere, căci ea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
inegalități sociale și economice prin formarea unei elite ce este aservită economic (de bănci, care le furnizează bani pentru studii și proprietăți) și politic (de partidele politice, care îi selectează pentru funcții bine plătite peste valoarea lor socio-profesională). Aici vedem reflexul politizării, bine sedimentat în structura omului modern, reflex întreținut de către școli, instituții, de media intelectuală și prin discurs public. Concepția lui Foucault despre cunoaștere Istoria este prima și, am putea spune, mama tuturor științelor despre om, cu toate că ea este, poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]