5,064 matches
-
îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori cu mine. În fața lor, da, fusesem tare. În rest? Când Moașa venise la mine să mi se arunce în brațe, o repezisem. De când mă ținea la distanță, îi cerșeam pe coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la spital. "A murit acolo. Ciuma nu rentează". Cottard avea astfel capul plin de istorii adevărate sau false, asupra epidemiei. Se spunea, de pildă, că în centru, într-o dimineață, un om prezentând simptomele ciumei și în delirul bolii se repezise afară, se aruncase asupra primei femei pe care o văzuse și o strânsese în brațe răcnind ca avea ciumă. ― E în regulă ! observă Cottard, pe un ton binevoitor care nu se potrivea cu această afirmație, o să înnebunim cu toții, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doar să vă întreb dacă nu puteți să-mi dați un certificat în care să se afirme că n-am boala asta afurisită. Cred că asta mi-ar putea folosi. Rieux aprobă din cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor atârnau nemișcate, cenușii de praf, în jurul unei statui a Republicii, prăfuite și murdare. S-au oprit sub monument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cerul roșu de iulie, înțesat de perechi și de strigăte, alunecă în noaptea gâfâită. Zadarnic, în fiecare seară, pe bulevarde, un bătrân inspirat, purtând pălărie și lavalieră, străbate mulțimea repetând fără încetare: "Dumnezeu e mare, veniți spre el", toți se reped, dimpotrivă, către un lucru pe care nu-l cunosc bine sau care li se pare mai grabnic decât Dumnezeu. La început, când credeau că e o boală ca toate celelalte, religia își avea rolul ei. Dar când au văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC. ȘI-A APRINS O ȚIGARĂ, APOI I-A TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Trecu pe lângă Edward ca o furtună, deschise brusc ușa biroului și, într-adevăr, spațiul din colț era acum liber, partea de covor pe care stătuseră cele două cutii fiind mai compactă și având o nuanță ușor diferită de restul. Se repezi înapoi în bucătărie. —Ticălosule, în cutiile alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Gesticula larg, ca și cum ar fi dirijat circulația după un accident. Dar era prea târziu. Furgoneta prinse viteză și se făcu nevăzută. Rămase doar cu jumătate de număr de telefon și cu un presupus nume: National Removals. Se întoarse repede sus, repezindu-se la telefon, degetele îi tremurau pe taste. Sună la Informații și ceru numărul. Îl găsiră și se oferiră să-i facă legătura. Sună de trei, patru, cinci ori. Un mesaj înregistrat: Ne pare rău, dar birourile noastre sunt închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost o coincidență. N-ar fi putut fi o premeditare din partea cealaltă, adică opusul celor spuse de Arutz Sheva? Ce vrei să spui? — Mă întreb dacă n-a fost o capcană. Guttman știa cum funcționează lucrurile. Nu poți să te repezi pur și simplu la prim-ministru, urlând și vociferând și apoi să bagi mâna în interiorul hainei. Era un tip inteligent. Știa lucrul ăsta. — Vrei să spui... Da. Mă întreb dacă nu cumva Guttman a vrut să fie omorât. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de-a spune că era doar în trecere. Așa că s-a suit în avion, s-a uitat în jos la Washingtonul de care se îndepărta, imaginându-și cum se îndepărtează în același timp de Edward, apoi s-a dezmeticit brusc, repezindu-se la documentarea de trei sute de pagini pe care i-o pregătise Bonham. Poți deci să-ți imaginezi că toată afacerea asta cu asasinatul a crescut nervozitatea în rândul tuturor. Erau ei un butoi cu pulbere și în vremurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie rămase împietrită cât timp brațul se înălță cu o mișcare lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol, îndreptându-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru aceste bunătăți antice. Dar Kishon avea destulă minte ca să nu facă asta. Guttman nu era interesat să vândă această tăbliță. Pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de discuție mută. Poate că își dăduseră seama că nu avea nimic și dezbăteau eliberarea ei. Poate că tot acest coșmar avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se trezi deodată cu fruntea scăldată de sudoare. Se putea așa ceva? Era oare posibil? Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în încăperea seminarului de la Universitatea Harvard. Dă, Doamne, să fie acolo. Se aflau acolo și avatarurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împreună cu alte câteva articole din îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am ieșit pușcă de la el din birou, în mijlocul uneia dintre divagațiile lui cretine și m-am repezit în cea mai apropiată toaletă care s-a nimerit să fie cea a „profesorilor“. În orice caz, mă așezasem într-una din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când dintr-o dată am văzut-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că mergi înainte. E gata chiar să te-ajute, Darlene. Arată-i ce poți. Darlene își drese vocea și pronunță cu grijă: — „Zău c-au fost o grămadă de baluri cu juni, scumpule, da’ mi-am păstrat onoru’.“ Lana se repezi pe scenă la Darlene și la pasăre și le împinse pe ușă afară. Jones asculta vocile ridicate care se certau în stradă, rugămințile și pocnetul unei palme căzute peste obrazul cuiva. Se duse în spatele barului să bea un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe Levy Pants că nu te pensionează? — Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ziua la el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își atrăsese admiratori: rudele de rău augur ale mamei sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți telefonaseră. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoit să colinde decade întregi de la o cafenea la alta, de la o orgie cu muzică folk la alta, de la metrou la drumul mare, la câmpurile de bumbac, la demonstrații. Ignatius aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum îndrăznea mama lui să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit de lealitate. Bătrânul fascist îl va hăitui cu persecuțiile lui până când nu va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se-ntâmplă, dacă vor veni peste noapte de la spital să-l ia pe Ignatius. Alergă în baie, se pudră pe obraz și pe partea din față a rochiei, își desenă sub nas o gură într-o versiune suprarealistă și se repezi la ea în cameră să-și ia un palton. Când ajunse la ușa din față, se opri. Nu putea să se despartă astfel de Ignatius. Era copilul ei. Se duse la ușa dormitorului și ascultă zăngănitul violent al arcurilor patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în mod sigur nu-l interesa. Pentru că știa că Wilson era un gentleman. Ceea ce însemna, de fapt, că era un papă-lapte. Care nu s-ar fi repezit niciodată la beregata oponentului. Iar Sindler se repezea întotdeauna la beregată. Femeia, Karen Diehl, vorbea în continuare. Iisuse, cât vorbeau nenorocitele astea de bogătașe. Sindler nu o întrerupea, pentru că nu voia ca Whitey să declare că Sindler o tracasase. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în mod sigur nu-l interesa. Pentru că știa că Wilson era un gentleman. Ceea ce însemna, de fapt, că era un papă-lapte. Care nu s-ar fi repezit niciodată la beregata oponentului. Iar Sindler se repezea întotdeauna la beregată. Femeia, Karen Diehl, vorbea în continuare. Iisuse, cât vorbeau nenorocitele astea de bogătașe. Sindler nu o întrerupea, pentru că nu voia ca Whitey să declare că Sindler o tracasase. O spusese deja de patru ori asta. Așa că, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scoată noi sunete tânguitoare. Hagar se uită la ceilalți. Cameramanul francez spuse: — Poate mai în liniște? Pentru toată lumea. Plimbă ursul, broscar nenorocit, spuse britanicul. — Ușor, amice. Un uriaș din echipa australiană se apropie și puse o mână spre englez, care repezi un croșeu spre bărbia acestuia. Australianul îi prinse mâna, i-o răsuci și îl împinse peste trepiedul lui. Trepiedul căzu, iar cameramanul se întinse peste el. Restul echipei britanice sări pe australian, ai cărui colegi îi alergară în apărare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Jeff are unul în clasa întâi. Știi cât costă o școală particulară în oraș? Aaron are de plătit pensia alimentară. Avem fiecare viața noastră. Nu putem să plătim mereu pentru voi. — Nu plătiți pentru mine și pentru tatăl vostru, îl repezi ea. — Ba da, mamă. Și îți spun că nu poți cumpăra hainele astea. Te rog. Du-te și dezbracă-le. Brusc, spre groaza lui, ea izbucni în lacrimi, ducându-și mâinile la față. — Mi-e atât de frică, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să fi fost un copil chinuit, de care mama cimpanzeu nu avusese grijă. Se uita la Lynn cu un dor fățiș, iar ea răspundea la asta. Totul era foarte emoționant ... și foarte neașteptat. — El nu e copilul tău, mamă, o repezise Tracy. Tracy era la vârsta la care își dorea atenția părinților. Era geloasă pe orice motiv de distragere. — Știu, Trace, zise Lynn. Dar are nevoie de mine. — Mamă! Nu e responsabilitatea ta! spuse ea, aruncându-și teatral mâinile în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ochii holbați, uitându-se la el. Și parcă părul i se ridicase, iar Billy își spuse, într-o clipă de panică pură: Băga-mi-aș, idiotul ăsta negru o să mă-nfulece. Dar atunci, tovarășii săi de skate alergară spre ei, repezindu-și cu toții plăcile spre maimuță. Patru plăci îl izbiră în cap, în timp ce Billy urla și maimuța mârâia ... Parcă trecu o veșnicie până când Maimuțache dădu drumul mâinii, sări la Markie Lester și îl lovi drept în piept, iar Pester se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]