3,455 matches
-
asupra Universului și a bunătății lui față de creștini, a fost ingredientul principal în crearea și dezvoltarea teoriei și practicii a ceea ce azi numim capitalism. Ideea că Dumnezeul suveran asupra a tot ceea ce se întâmplă a găsit cu cale să se reveleze omului nu numai în teologie ci și în legile naturii a condus la acceptarea științei ca disciplină „distinctă dar nu separată”" în cuvintele lui Calvin, în domeniul cunoașterii lumii. Influența Reformei a fost binefăcătoare din mai multe puncte de vedere
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
avut, împreună cu prietenii săi Baille și Cézanne, încercări de a scrie piese dramatice începând cu 1855: spre exemplu, comedia "Enfoncé le pion!". "Urâta" ("La Laide") este prima sa operă teatrală. Piesa așează în scenă un tată orb, căruia handicapul îi revelează adevărata frumusețe, cea a inimii, întruchipată de fiica sa cea mare. Gândită naiv, opera nu va fi niciodată nici jucată, nici publicată în timpul vieții lui Zola. A doua piesă a sa, "Madeleine", nu se bucură de mai mult succes: este
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mai 1845. Grigorovici este cel care îi duce manuscrisul poetului Nikolai Nekrasov, care, la rândul său, i-l arată lui Belinski. Entuziasmul criticului nu poate fi stăvilit: "Oameni sărmani", cu prezentarea sa plină de compasiune a locuitorilor săraci din orașe, « revelează taine ale vieții și personaje din Rusia cum nimeni nici nu a mai visat înainte » și este « primul roman social » rus, singurul său defect fiind prolixitatea. Romanul este publicat la 15 ianuarie 1846 în almanahul "Colecția din Sankt Petersburg" ("Петербургский
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
faptul că majoritatea subiecților intervievați se situează pe treptele intermediare ale scării sale, adică între 1 și 5, în sensul că au manifestat atracție față de persoane de același sex de-a lungul vieții. Studiul a produs senzație prin aceea că revela existența unui procent mult mai mare de homosexuali decât se crezuse că ar exista. Conform datelor furnizate de Kinsey, 2% din femei sunt exclusiv homosexuale, iar 13% au avut contacte sexuale cu alte femei cel puțin o dată în viață. În ceea ce privește
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ. Ca estet, Blok nu s-a simțit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris eseuri și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
d. Ierusalim sau Efes) a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, a fost fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică, anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus. Termenul de logodnă este o traducere greșită
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
acest fapt în măsura în care aceștia se limitează, apologetic, doar să elaboreze firul narațiunii primare, adăugând straturilor vechi ale tradiției religioase explicația din relatarea care se găsește în Ieșire 3 (anume că Dumnezeu (El) îi spune lui Moise că nu s-a revelat Patriarhilor sub numele lui propriu). Conform acestei relatări Iahve își comunică pentru prima oară numele adevărat unor oameni în episodul dialogului cu Moise, Patriarhii deci necunoscându-l decât sub apelativul "El(ohim)" sau "El-Șadai". Totuși tradiția pune scrierea Pentaeucului pe seama
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
oameni. Citând cartea "Titlurile lui Iehova" ("Titles of Jehovah") de Webb-Peploe, autorul Nathan Stone scrie în cartea sa "Numele lui Dumnezeu": În timp ce termenul Elohim asumă o dragoste către toată creația și toate creaturile ca lucru al mâinilor sale, numele Iehova revelează dragostea sa ca fiind condiționată de atribute morale și spirituale. În această lumină este semnificativ că numele Iehova, așa cum am notat în prealabil, nu apare până la . Până acolo, narațiunea se ocupă cu relatarea generală despre întreaga creație. Dar acum începe
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
astfel, conform acelor porțiuni de text ale Pentateuhului atribuite de cercetători „Iahvistului” („sursei iahviste”), numele este cunoscut și adorat de pe vremea lui Adam, în timp ce alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El era zeul suprem, tatăl zeilor (prin soția sa, zeița Așerah) și șeful consiliului
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
El Șadai", cu sensul "Dumnezeu atotputernic". Importanța ei constă în faptul că Biblia (textele din „sursa P”, preoțească) spune că acesta a fost primul nume cu care zeul evreilor li s-a anunțat prima dată, înainte chiar de a-și revela numele YHWH. Șadai este un termen înrudit cu cuvântul akkadian cu sensul „munte”. Se știe că toți redactorii Pentateuhului s-au inspirat din tradițiile sumero-akkadiene. O traducere mai exactă a formulei El Șadai ar fi așadar „Dumnezeu, unicul munților”. Un
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Astarte (sau Aștoret, Așera), zeița sidonienilor, Milcom și Moloh, idolii ammoniților, precum și Chemoș (), idolul moabiților (), în timp ce din alte pasaje transpare o viziune monolatră, acceptându-se si existența altor divinități. Existența sincretismelor dintre cultul lui YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
TGrp, 427). După același critic, dincoace de anul 1970, Ioan Alexandru rafinează „geologicul convulsiv“ din creația anterioară, alegoricul, elementarul, parabolicul, „problematica ființei“ etc., punându-le sub pecetea spiritului, Logosului. „Limbul“ noii etape a creației poetice a lui Ioan Alexandru se revelează în toposul "pustiei", al „Pustiei Umblătoare“, nisipos labirint rotativ, „cu dinamica argintului viu“: "Cine are Pustia e mort, / Cine n-o are-i steril...; din acest „limb“, lumea se vede ca «o piramidă vie umblând din loc în loc»; limbul / pustia
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Prospero, de care depinde deznodământul poveștii, trimite către relația dintre artă și natură în poezie. În mod semnificativ pentru acele vremuri (sosirea primilor coloni în America), acțiunea “Furtunii” se petrece (deși nu evident) pe o insulă din Bermude, așa cum a revelat cercetarea despre “Pamfletele Bermudelor” (1609), legându-l pe Shakespeare de Compania Virginia. “Știrile din Lumea Nouă”, așa cum relatează Frank Kermode, se publicau deja și interesul lui Shakespeare în această direcție este remarcabil. Shakespeare a popularizat de asemenea și sonetul englez
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
scriere” și „caligrafie” este khatt (arabă: خط). În islam, caligrafia are o semnificație religioasă, dat fiind faptul că este cea care asigură consemnarea cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că scrierea exista încă de dinainte ca profetului Muhammad să-i fie revelat mesajul coranic, apariția islamului este cea care poate fi considerată catalizatorul caligrafiei arabe. Odată ce revelația coranică a fost notată, pentru prima dată, în timpul califului 'Uthman, musulmanii au încercat în permanență să aducă îmbunătățiri formei în care era consemnat cuvântul lui
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
Balcic. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor". O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă, dar preferința lui pentru exprimarea grafică
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
aceea, pentru evrei era complet ridicol și chiar o blasfemie ideea că Isus ar fi fost Mesia, lucru pe care îl admite însuși apostolul Pavel (). Mulți evrei din toată lumea consideră că liderul mișcării hasidice Chabad-Lubavitch este Mesia și va fi revelat cât de curând. În neo-șabetaianism sunt șase Mesii: Șabetai Țvi, Nathan de Gaza, Iacob (Yakov Leib) Frank, Sri Ramakrishna, Carl Gustav Jung și Lawrence G. Corey (Reb Yakov Leib HaKohain - YaLHaK). „Iudaism mesianic” înseamnă de fapt creștinism, conform unei decizii
Mesia () [Corola-website/Science/297832_a_299161]
-
medievală, oamenii civilizați și generoși, precum și măreția naturii îl îndeamnă la lucru și începe astfel pentru artist o perioadă importantă, în care pictează cu o repeziciune uimitoare, fară reveniri, în dorința de a nu pierde nimic din ceea ce natura îi revelează în momentele sale privilegiate. Pictează la Vitré nu doar vaste priveliști, ci și interioare încăperi modeste și umbroase, mobilate cu rafturi pe care sunt așezate frumos farfurii de faianță, în care țărănci cu bonete albe brodează sau curăță legume în fața
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
murit înainte de a putea termina romanul său. Manuscrisul din care s‑a inspirat el nu a mai fost regăsit însă niciodată și nici nu a fost autentificat în vreun fel. Chrétien de Troyes este deci primul autor cunoscut care a revelat lumii occidentale existența Graalului și a regelui său, Parzival. Revelația existenței unui obiect misterios și totodată minunat, denumit "Graal", a înflăcărat entuziasmul poeților apuseni. Numeroase romane au împrumutat acest subiect preluat în diferite țări. Recunoașterea adevăratei naturi a Graalului a
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
recitare". Deși este numit "carte", când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
devenit centrul devotamentului islamic și până la urmă subiectul controverselor teologice. În secolul 8, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie de poziția mu'tazilită. Cei mai mulți musulmani privesc Coranul cu venerație, înfășurându-l
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Autentic) Al-Bukhari (m. 870), "Sahīh"-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună sub numele de "As-Sahīhăni" (Cele două autentice). "Hadīth"-ul, din punct de vedere al formei, se compune din două părți. Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă "اﷲ") a revelat în mod direct cuvântul Său către omenire prin Muhammad (circa 570-632) și alți profeți, printre care Adam, Avraam, Moise și Iisus. Baza credinței islamice se găsește în "shahădatăn" ("două mărturii"): "lă ilăhă illă-llăhu; muhammadur-rasūlu-llăhi" — " Nu există (dumne)zeu în afară de Dumnezeu
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
prezenta religiile noastre, nu în opoziție, cum s-a întâmplat foarte des în trecut, ci în asociere, pentru binele umanității.’’ Filozofia, datorită caracterului ei rațional, nu putea decât să intre în conflict cu creștinismul, o religie în care adevărurile sunt revelate și impuse dogmatic. Deși există, incontestabil, o influență reciprocă între filozofia greacă și ideile religioase ale evreilor, părțile au intrat în conflict și invectivele de-o parte și alta n-au lipsit deloc. Când au căpătat putere și număr, creștinii
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]