3,927 matches
-
Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului "germanus" (de la "germen", ("sămânță")), care are sensul de "înrudit". Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripția "Fasti Capotolini", DE GALLEIS
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO. Originea numelui „sulf” provine de la latinescul "sulfur", iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc "puteosus". Forma "sulfur" a fost preluată și în celelalte limbi romanice: "soufre" în franceză, "zolfo" în italiană (derivat de la "solfo"), "azufre" în spaniolă (de la "açufre", anterior "çufre"), "enxofre" în portugheză (de la "xofre"). Denumirile din spaniolă și portugheză pentru sulf au ca și prefix articol arab, deși nu sunt cuvinte de origine
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
la Televiziunea Română; Gheorghe Bulgar, profesor doctor docent, Universitatea București; Marian Gh. Simion, teolog și eseist, Boston, Massachusetts ; George Alexe, teolog și scriitor, Detroit, Michigan ; Theodor Damian, scriitor și editor, revista "“Lumină Lină"”, New York; Ion Dumbrăveanu, profesor universitar, Facultatea de limbi romanice, Universitatea de Stat din Chișinău, în revistă "“Litertura și arta"” (Chișinău); Silvia Cinca, scriitoare, în ziarul “"Meridianul Românesc”" (Anaheim, California), Aurel Sasu, profesor univ. și critic literar, Universitatea Cluj, în "“Dicționarul Scriitorilor Români din Statele Unite și Canada"”, Editura Albatros, 2001
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
deoarece proprietățile limbilor pot fi explicate independent prin derivații interne în fiecare limbă, iar în anumite cazuri este vorba de o "reciprocitate lingvistică", aceasta nefiind îndeajuns pentru a se putea vorbi de o lingvistică balcanică, cum se vorbește de "lingvistica romanică" sau "lingvistica germanică". Limbile care au în comun anumite proprietăți aparțin mai multor ramuri distincte ale limbilor indo-europene: Însă nu toate aceste limbi au același număr de proprietăți în comun. De aceea, ele se împart în trei categorii: Lingvistul finlandez
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
fost: Altă limbă influențată uniunea lingvistică balcanică este limba ladino (iudeospaniolă), vorbită de evreii sefarzi (sau spanioli) odinioară în număr destul de mare în Balcani. Unii cercetători au considerat că „sistemul [ei] gramatical” a fost „probabil împrumutat din greacă”. Vocabularul este romanic (preponderent iberic), cu elemente lexicale ebraice, turcice și altele în măsură mai mică (bulgară, greacă, arabă etc.)
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]
-
al XII-lea. Toate aceste tradiții sunt redescoperite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în cele din urmă influențând piața modernă de carte. Cuvântul "“romance”" ("cântecul epic") pare să fi devenit eticheta romanului de dragoste datorită limbii romanice, “romance”, în care erau scrise (compuse) operele de început ale acestui gen (secolele al XI- lea și al XII-lea). Genurile cele mai în vogă s-au dezvoltat în sudul Franței la sfârșitul secolului al XII.lea și s-au
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine. Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine. Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici și ancadramentele cu arc
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
arta caracteristică spațiului european occidental din secolele XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine. Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici și ancadramentele cu arc semicircular. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură realizate în această perioadă
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
deschiderile în general mici și ancadramentele cu arc semicircular. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură realizate în această perioadă medievală timpurie au fost executate în stilul moștenit din Roma antică. Pe teritoriul României primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și Maestrul Misterului Gotic. Una dintre cele mai mari realizări ale perioadei romanice este renașterea sculpturii monumentale care nu mai fusese întâlnită în Europa după prăbușirea Imperiului Roman, cu aproximativ 600 de ani în urmă. La fel ca picturile, sculpturile aveau menirea de a decora bisericile și de a consolida spiritual dar și
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
congregațiile, prezentând subiecte cum ar fi Înălțarea lui Cristos sau Judecata de Apoi. În piatră, sculptura a luat forma basoreliefurilor fie pe capitelurile din partea superioară a columnelor, fie în jurul intrărilor. Siliți să lucreze forme deseori dificile, în poziții incomode, sculptorii romanici au răspuns acestei provocări într-un mod demn de toata lauda: câteva dintre compozițiile cu mare efect dramatic și ingeniozitate uluitoare, erau plasate în timpan - suprafața semicirculară sau triunghiulară formată între partea superioară a intrării și arcada de deasupra. A
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
și ingeniozitate uluitoare, erau plasate în timpan - suprafața semicirculară sau triunghiulară formată între partea superioară a intrării și arcada de deasupra. A renăscut și sculptura în bronz, mai ales sub forma reliefurilor aplicate pe ușile bisericilor. În general, personajele sculpturii romanice erau foarte alungite și erau aranjate în poziții tipice; în ceea ce privește pictura, tematica ei nu se inspira din viața din toate zilele, ea urmărind să-i insufle privitorului un simț de devoțiune cu caracter religios. Printre celelalte arte care au cunoscut
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
aranjate în poziții tipice; în ceea ce privește pictura, tematica ei nu se inspira din viața din toate zilele, ea urmărind să-i insufle privitorului un simț de devoțiune cu caracter religios. Printre celelalte arte care au cunoscut o mare înflorire în epoca romanică se numără și arta creării tapiseriilor, a copertelor de carte și a artefactelor religioase, lucrate în email și metale prețioase. Secolul al XI-lea a fost relativ calm în Europa Occidentală. Principalele susținătoare ale arhitecturii erau mănăstirile care, în acea
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
locașurilor sfinte. Astfel, încercau să le garanteze o carieră clericală fiilor lor. Unii considerau acest fapt și ca pe o formă de asigurare spirituală, care le garanta răsplata în viața de apoi. Trăsătura cea mai izbitoare a bisericilor și catedralelor romanice este masivitatea și utilizarea frecventă a arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul; bolta in leagan (ca un arc rotund
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
piatră, care a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul; bolta in leagan (ca un arc rotund continuu) sau pe cea a bolții ogivale (ce consta din două bolți în leagan care se intersectau). Stâlpii masivi, rotunzi, și pereții groși ai clădirilor romanice erau necesități structurale până la descoperirea tehnicilor perfecționate, asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Marele avânt pe care l-a cunoscut arhitectura romanică s-
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
clădirilor romanice erau necesități structurale până la descoperirea tehnicilor perfecționate, asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Marele avânt pe care l-a cunoscut arhitectura romanică s-a datorat unor reforme ale ordinului benedictin, mișcări pornite la Cluny (reforma cluniacenză), respectiv Cîteaux (în urma cărora au apărut cistercienii). Printre cele mai impozante clădiri nou construite se numără abațiile, capelele și bisericile de pelerinaj situate pe drumul către
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
mai impozante clădiri nou construite se numără abațiile, capelele și bisericile de pelerinaj situate pe drumul către biserica ce adăpostește moaștele Sf. Iacob, în Compostela, din Spania. Multe construcții aveau o arcadă (un culoar construit în jurul bisericii) pentru pelerini. Arta romanică a fost adusă în Anglia de normanzi. Acest stil este cunoscut în Marea Britanie ca stil normandic. Monumentele de bază ale acestui stil sunt catedralele din Ely, Norwich, Peterborough.
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
complex îndeplinea rolul unui "mutatio" pe drumul imperial spre Apulum, iar întregul ansmblu descoperit la Miercurea Sibiului, poate fi identificat cu Sucidava (Acidava) din TabPeut, VIII, 1 și GeogrRav (Sacidaba). Secolul al XIII-lea, se construiește biserica veche, ca bazilică romanică trivanată, cu turn și tribună pe latura vestică. Secolul al XV-lea , navele laterale au fost supraânălțate și se montează acadramentul gotic al portalului și se repară turnul cu ajutorul donației făcute de principele Gabriel Bethlen. Secolul al XIII-lea, se
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
gotice din Transilvania. Este catedrala Bisericii Evanghelice C.A. și biserica parorhială a comunității din Sibiu având în parorhie cea mai mare comunitate de credincioși luterani din România. Forma actuală este cea de după renovarea din 1520, pe structura vechii bazilici romanice din secolul al XII-lea. În fața bisericii se găsește statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), ridicată în 1899. Interiorul bisericii este în stil gotic, cu bolți arcuite și pietre funerare pe pereții din nord. Biserica se află situată în Piața
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
limba engleză sau laminală ca în română). În limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
rătăcit răufăcător, sau un psihopat, care a făcut din pasiunile lui un crez cu care a infectat omenirea întreagă (Denifle, Grisar ș.a.). La fel este prezentată și opera reformatorului: când expresie a răbufnirii vechii uri naționale a germanilor față de tutela romanică (Michelet, Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special prin
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]