3,323 matches
-
alta, statuile lor își croiesc loc în galeria eroilor legendari care populează și punctează istoria. Nu le mai înălțăm altare, deși la Paris celebritățile își au Pantheonul lor iar la Pekin Mao are propriu-i mausoleu. Nu le mai înălțăm rugi, "dar au statui și icoane, iar cultul pe care li-l dedicăm nu este foarte diferit de cel de odinioară. Nu vom reuși să înțelegem filosofia istoriei decît după ce ne-am asumat cum se cuvine acest punct fundamental al psihologiei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comunicare și, la fel ca în cazul zeilor antici precum Zeus, simpla prezență este un semn. Diferența este că prezența lui Zeus în lumea umană marca dorința lui de seducție și că regele zeilor răspundea, pe de altă parte, anumitor rugi. În schimb, prezența extratereștrilor în romanul lui H. G. Wells sau în povestirea lui Rosny nu trimite la niciun semn, în afară de o voință atroce de exterminare și deci o lipsă totală a comunicării. Ne putem pune problema pertinenței și perpetuării acestui
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
așa după cum, la nivelul „fondului”, principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Ad. Lișman, I.A. Dinu, Elena Ciobanu, Persida Rugu, Daniela Pârvu, Ion Zaharia și proză de Nichita Bistriceanu, Vicențiu Donose, Zamfira Lazu ș.a. Din Rainer Maria Rilke traduc Claudiu Paradais (Poetul, Toamna, Cântec de iubire, Ultimul zâmbet) și Al. Husar (Rugă, Frumoasa din pădurea adormită, Pe pace), iar Nicolae Pintilie transpune din Byron (Melodii ebraice) și din Henrich Heine (Grenadirii). Articolele semnate de Vasile Ciocârlan (Limba noastră, Necesitatea protecției limbii române) și de Gavril Istrate (Limbă și unitate) ilustrează preocuparea pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290543_a_291872]
-
evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu. „Spațiul de grație” este unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere, unde închiderea (a ochilor, a păsării în căușul palmei, a petalelor „în” floare) este resimțită concomitent ca tensiune și salvare, dublată fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
purifica și Înălța prin rugăciune, aceasta nu trebuie să fie egoistă, interesată: „Când vă rugați, vă și Înălțați, pentru a-i Întâlni În văzduh pe cei care, asemenea vouă, la aceeași oră se roagă și pe care, În afara timpului de rugă, nu-i puteți Întâlni. Se cuvine, de aceea, ca Întâlnirea voastră În templul nevăzut să fie numai pentru starea de extaz și dulce comuniune, Fiindcă dacă veți intra În acest templu doar pentru a cere, nu veți primi nimic, Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să suport/ Catapeteasma ochiului tău mort/ Și nemaideslușitul paradis,/ Strivit, în ochiul tău închis." (Rugă) În ultimul volum, Refluxul sensurilor, 2004, definiția sensurilor mișcătoare și multiple ale poeziei, dar și ale realității, totodată, este redată, în mod dealiat. Sensurile sunt fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din plictis lângă mine te rabd/ Ci pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
m-arunc iarăși în valurile vieții practice. Mi-e indiferent cum, eu și-așa nu mai pot fi fericit în lume; iar muncind, nu-mi vor lipsi cele trebuitoare de toate zilele, precum îmi lipsesc adeseori azi... Am deci o rugă către tine. Știu că-i supărătoare, și numai eu știu cît m-a costat pînă m-am decis a lua condeiul ca să-ți scriu. Caută-mi o ocupațiune în Iași ea poate fi foarte modestă și neînsemnată, căci nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bulevard/ se poate îndrăgosti de alte cruci/ și poate face alte cruci/ și poate numi cimitirul maternitatea de cruci./ dar ce mă îngrijorează e faptul că nu știu unde/ se roagă aceste cruci. dăruiește-mi buzele tale/ și voi face din ele ruga mea". Ca și în numeroase alte situații, autorul acestui discurs electrizat, ab initio, de certitudini funerare, se repliază destul de repede, deviind semnul și sensul tragicei predestinări, grație certitudinii ce îi infuzează întreaga operă: aceea a preeminenței erosului asupra morții și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele mele duble/ pot de două ori să mă-nchin// Îți voi da un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de jurnal liric nu acumulează niciodată declarații patetice ori detalii voit sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
N. Iorga a făcut nu numai titlul unui semnificativ periodic, dar și o temă inepuizabilă de investigație. Ea invită la rememorare, meditație, angajament civic. Ne întoarcem, prin N. Iorga, la valorile tradiționale, cu nădejdea că "ceasul cel greu" pomenit în ruga de pe troiță a trecut pentru noi, că un timp al speranței luminate de încredere în valorile perene se deschide acum înaintea noastră. În noaptea de 27 noiembrie 1941, aici a fost ucis Nicolae Iorga, în al șaptezecilea an al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
corola necunoscutului, răsărind puternic în conștiințe. (3 p.) (Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, în revista Gândirea) Se acordă 1 punct din oficiu CAPITOLUL PERIOADA VECHE Testul nr. 56 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Doamne, mi-ascultă de rugă Ce mă rog din vriame lungă Și strigarea mea să margă Spre tine să să-nțeleagă; Nu-ți întoarce sfânta față De cătră mine cu greață; Și le dzî ce sunt cu jiale Și cu tângă de greșiale. Pleacă-ți
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lipitu-mi os de piele. De-atocma cu pelecanul, Prin pustii petrec tot anul... (Dosoftei, Psaltirea în versuri) 1.Scrie doi termeni din câmpul semantic al religiei. 2.Notează două arhaisme fonetice. 3.Motivează virgula din structura: Doamne, mi-ascultă de rugă... 4.Comentează două figuri de stil diferite, la alegere. 5.Formulează un enunț cu sensul denotativ al cuvântului psaltire. 6.Transcrie două cuvinte/ structuri specifice adresării directe. 7.Precizează măsura și ritmul primelor două versuri. 8.Evidențiază două trăsături specifice
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce (M. Eminescu); Ruga mea e fără cuvinte, / Și cântul, Doamne, îmi e fără glas. (T. Arghezi) Apostrofa este o figură retorică de adresare constând în întreruperea neașteptată a discursului, pentru a interpela un interlocutor real sau fictiv, pe un ton ironic, agresiv, sarcastic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult. Acum consideră pierdute bătăliile sale cu umanitatea, dar și cu oamenii, simțind stingându-se, încet, dar sigur, orice urmă de sacralitate din profanul vieții sale. Dar, ca rezultat al unei rugi insistente și fierbinți, „Domnul” revine la catedră după doi ani, pășind din nou pe calea împlinirii destinului său de apostol. Această reabilitare vine ca o recunoaștere tacită, dar sigură, a calității acțiunilor didactice crengiene. Bucuria catedrei nu-i va mai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui viitor de glorie și dreptate, cu inflexiuni profetice („Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pastorale, inspirate de muze artificiale (Filide, Silvia, Tirsi), având o imagistică bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
etnice”, luptând pentru „înălțarea vieții prin întronarea primatului sufletesc”, pentru care arta, ca „disciplină” complementară moralei, pregătește „sufletește pe om pentru contactul său cu divinitatea”. Mergând în direcția slujirii autohtonismului, V. și s. publică poezie tradiționalistă semnată de Valeriu Cârdu (Rugă moțească), Mihu Dragomir (Mlaștina cu nuferi), Aurel Chirescu, George Valea, Petre Paulescu și Virgil Huzum. Proza este ilustrată de Emanoil Dumitrescu (Gând de sinucidere - fragment din romanul Toboganul), Stelian Constantin-Stelian și A. Coja. Mihail Ilovici pledează „pentru o posibilă filosofie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]