4,832 matches
-
Diniaș au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane. Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război, o mare parte dintre sârbi a început să părăsească localitatea, fiind treptat înlcocuiți de români. La recensământul din 2002, populația satului era
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
până la începutul anului 1990, când balanța etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război, o mare parte dintre sârbi a început să părăsească localitatea, fiind treptat înlcocuiți de români. La recensământul din 2002, populația satului era de 1.007 locuitori, în creștere cu 5% față de 1992. Această creștere poate fi explicată prin faptul că economia zonei s-a îmbunătățit
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
Conform aceluiași recensământ, românii constituie 67% dintre locuitori, față de 51% cât reprezentau în 1992. Comunitatea sârbă a scăzut la numai 30%, față de 41% cât reprezenta în 1992. Din punct de vedere religios, populația este mult mai omogenă, întrucât românii și sârbii sunt majoritari creștini ortodocși. Astfel, numărul credincioșilor ortodocși este de 879 sau 87%. A doua comunitate ca număr este cea penticostală, cu 119 credincioși (sau 12%). Economia satului este predominant agricolă. Are suprafețe importante cultivate cu grâu. Se mai cultivă
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
Defterurile turcești din secolul XVI vorbesc despre "villa Gay" sau "Gayul", însă este nu se refereau la Gaiu Mic. Cu toate acestea, numele folosit de turci dar mai ales finală "-ul" sunt o dovadă a caracetrului românesc a localității medievale. Sârbii care s-au așezat aici au impus numele Maligai (Gaiu Mic), pentru a-l deosebi de localitatea Gaiu Mare ("Veliki Gaj"), situată în imediata apropiere, peste graniță. Prima mențiune documentara o reprezintă conscripția de la 1717, efectuată de austrieci imediat după ce
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
știe în ce proporție), deja spre sfârșitul secolului XIX, când se efectuează primele recensăminte moderne, comunitatea sârbă apare mult mai puțin numeroasă. Conform datelor de la recensămintele istorice disponibile, românii au constituit majoritatea absolută a populației, conviețuind cu o comunitate de sârbi care nu depășea o cincime din total. Această comunitate s-a diminuat constant. La ultimul recensământ, în Gaiu Mic mai locuiau doar 7 persoane care s-au declarat etnici sârbi.
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
constituit majoritatea absolută a populației, conviețuind cu o comunitate de sârbi care nu depășea o cincime din total. Această comunitate s-a diminuat constant. La ultimul recensământ, în Gaiu Mic mai locuiau doar 7 persoane care s-au declarat etnici sârbi.
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
efectuat în 2011, populația comunei Giera se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (65,54%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (17,03%), romi (7,99%), sârbi (4,52%) și germani (1,69%). Pentru 2,99% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,2%), dar există și minorități de romano-catolici (20,82%), ortodocși sârbi (4,44%), penticostali
Comuna Giera, Timiș () [Corola-website/Science/301364_a_302693]
-
romi (7,99%), sârbi (4,52%) și germani (1,69%). Pentru 2,99% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,2%), dar există și minorități de romano-catolici (20,82%), ortodocși sârbi (4,44%), penticostali (1,29%) și baptiști (1,13%). Pentru 2,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Giera, Timiș () [Corola-website/Science/301364_a_302693]
-
pe locul numit "Radovanz". Harta contelui Mercy din 1723-1725, o pomenește din nou, ca fiind locuită cu români, care aveau și o biserică ortodoxă. O parte dintre români s-au strămutat mai apoi în Mramorac, în Banatul sârbesc. În 1786, sârbi și români obligați să părăsească Moravița au înființat o nouă vatră de sat. Moșia pe care s-au așezat aparținea erariului. Administratorul erarial care a aprobat înființarea localității a fost "Iosif Deschan"; din acest motiv satul a fost numit în
Dejan, Timiș () [Corola-website/Science/301355_a_302684]
-
care a aprobat înființarea localității a fost "Iosif Deschan"; din acest motiv satul a fost numit în cinstea lui. În jurul anului 1821 în Dejan s-au mutat primii unguri. Ei nu s-au putut adapta la obiceiurile băștinașilor români și sârbi și au părăsit satul. Alte familii de unguri au venit pe la 1829. Spre deosebire de primul val, ei s-au statornicit aici și cu timpul au devenit majoritari. A fost până în perioada contemporană un sat mixt româno-maghiaro-sârb. Astăzi majoritatea de circa 80
Dejan, Timiș () [Corola-website/Science/301355_a_302684]
-
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Saravale se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (64,46%). Principalele minorități sunt cele de romi (20,66%) și sârbi (7,38%). Pentru 5,94% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (80,06%), dar există și minorități de penticostali (5,82%) și ortodocși sârbi (5,78%). Pentru 5,9% din
Comuna Saravale, Timiș () [Corola-website/Science/301392_a_302721]
-
cele de romi (20,66%) și sârbi (7,38%). Pentru 5,94% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (80,06%), dar există și minorități de penticostali (5,82%) și ortodocși sârbi (5,78%). Pentru 5,9% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Saravale, Timiș () [Corola-website/Science/301392_a_302721]
-
Lorantfalva". În anul 1529 a fost jefuită de turci, fapt care a determinat refugierea populației pentru o perioadă. În anul 1564 localitatea este consemnată ca proprietate privată a episcopului de Cenad. Ea începuse să fie repopulată și era locuită de sârbi care se mai aflau aici și în anul 1582. A urmat din nou o perioadă de declin, așezarea fiind aproape părăsită. Repopularea a avut loc de această dată abia după 1760. Atunci Lovrin-ul făcea parte din districtul Chichinda Mare și
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și bulgari au fost nevoite să plece. În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul Leopold al II-lea generalului Anton Lipthay, pentru merite deosebite în luptele împotriva turcilor. Generalul Liptay și-a construit aici un castel
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
km de Timișoara. Este străbătuta de DN69. - Atestata documentar în 1647. În perioada 1783 - 1785 a fost colonizata cu familii de sași. - Populația este de 4084, din care: 3672 români, 203 maghiari, 89 germani, 20 rromi, 15 bulgari și 7 sârbi. Localități aparținătoare Comunei Orțișoara: Comună Orțișoara se întinde pe o suprafață de 12960 ha, din care 12907 ha reprezintă terenul agricol. În componență acestui teritoriu administrativ se regăsesc localitățile: Orțișoara, Călacea, Cornești și Seceani. La distanță de 4 km de
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
locație satul "Ohaba ". Conform conscripției din 1717 apare cu numele "Hoaba", avea 11 case și aparținea districtului Lipova. Administrația habsburgică a susținut însă că satul s-a reînființat în secolul XVII întrucât satul a fost dat drept moștenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a fost numită "sârbească" însă acest adjectiv este impropriu, întrucât satul a fost din totdeauna unul românesc. Cu toate acestea numele vechi s-a perpetuat pentru mult timp. În secolul XIX, administrația maghiară stabilise numele "Ohabaszerbaszka", iar
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
a fost construită din lemn. E posibil însă că aceasta să fi fost ridicată mai devreme dovadă fiind matricolele de consemnare a botezurilor, cununiilor, si înmormântărilor care încep cu anul 1779.În 1851 Fenyes spune că în Melinádas locuiau români, sârbi, si maghiari și era proprietatea familiei Tormasy. În 1890 făcea parte din comitatul Timiș, Districtul Recaș și era centru de comună. În 1921 Nadășul a făcut parte din Județul Timiș-Torontal, Plasa Recaș și aparținea de comună Herneacova. În anul 1956
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
1967. Spre sfârșitul anilor 80 pe fondul depopulării satului, biserica este demolată parțial, încercându-se astfel ștergerea oricărei urme ce ar putea aduce aminte de vremurile înfloritoare ale acestei localități. Până la începutul secolului XIX, sătul a fost româno-sârbesc. Românii și sârbii au construit împreună o biserică ortodoxă de lemn în secolul XVIII. Începând cu 1804, la Nadăș sunt aduți coloniști maghiari din zona Seghedinului. Ei se stabilesc definitiv și își construiesc o capelă romano-catolică. Nadășul a devenit astfel un sat româno-sârbo-maghiar
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
împreună o biserică ortodoxă de lemn în secolul XVIII. Începând cu 1804, la Nadăș sunt aduți coloniști maghiari din zona Seghedinului. Ei se stabilesc definitiv și își construiesc o capelă romano-catolică. Nadășul a devenit astfel un sat româno-sârbo-maghiar. Cu timpul sârbii au plecat iar românii au devenit net majoritari. După al doilea război mondial populația a început să scadă constant, întrucat tinerii s-a mutat la orașele din apropiere. Izolarea și precarietatea rețelelor edilitare elemnetare au determinat completă depopulare. Anii '90
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
consilieri, împărțiți astfel: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Peciu Nou se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (77,84%). Principalele minorități sunt cele de sârbi (13,53%), maghiari (2,03%) și ucraineni (1,14%). Pentru 3,81% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,4%), dar există și minorități de ortodocși sârbi (10,8%), penticostali
Comuna Peciu Nou, Timiș () [Corola-website/Science/301387_a_302716]
-
vest al satului trece calea ferata Jebel-Giera însă sația cea mai apropiată se situează la Banloc (circa 2 km). Este un sat relativ recent, menționat pentru prima data in însemnările lui Marsigli din 1690-1700. Inițial a fost un sat de sârbi, veniți aici spre sfârșitul secolului XVII. Satul avea pe atunci 30 de case locuite și apărea sub denumirea de Obseniza. În această perioadă de început al secolului XVIII, sătul aparținea districtului Ciacova. În vremea aceea se găsea, în centrul localității
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
flori și împrejmuit cu un gard de fier. În Monografia Banatului a lui Ion Satreanu, editata la Timișoara în 1935 găsim: "Ofsenița - plasa Deta, 1045 locuitori, 243 de case și hotar de 2915 iugăre. Germani romano-catolici și puțini unguri și sârbi. Biserică 1882. Școală primară, monument al eroilor, car bărbătesc romano-catolic, reuniune de cetire". La 13 octombrie 1850 se desființează primăria în Ofsenița și devine sat aparținător comunei Banloc. În anii construirii socialismului, Ofsenița cunoaște o rapidă dezvoltare, se construiesc trotuare
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
sprijinul primăriei Banloc. La recensământul din 2008, Ofsenița avea 310 locuitori și circa 120 de case. La recensământul din 2002, populația totală era de 373 locuitori, dintre care 299 români (80%). Restul de 20% din locuitori se împart între țigani, sârbi, ucraineni, maghiari și germani. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (292 locuitori sau 78%), urmați de romano-catolici cu 61 de credincioși (16%).
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani și iobagi români". Mai târziu, se regăsește locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiți de unguri, germani, bulgari și alți sârbi. Băștinași au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea și după locul pe care îl ocupau, ei fiind locuitorii caselor din
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani și iobagi români". Mai târziu, se regăsește locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiți de unguri, germani, bulgari și alți sârbi. Băștinași au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea și după locul pe care îl ocupau, ei fiind locuitorii caselor din centrul vechi al satului, de la strada principală și ulițele centrale, în timp ce celelalte naționalități
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]