KorAP: Find »[drukola/base=săpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...278 >

6,936 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o cucerească, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
desigur, mai modeste decât cultura mătăsii; măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
albite, de la oameni și cămile care au murit de sete, singurele animale vii care pot fi întâlnite din plin fiind șerpii. În porțiunea cea mai aridă a acestui deșert se află două morminte acoperite cu o piatră pe care sunt săpate inscripții. Se poate citi că doi oameni au fost înmormântați în acel loc. Unul era un bogat neguțător care, trecând pe acolo și fiind mistuit de sete, cumpărase de la celălalt, un conducător de caravană, o cană de apă pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
anului, armata otomană s-a apropiat de Cairo, sultanul mameluk și-a adunat trupele în tabăra de la Raidanieh, în partea de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

noastră va fi transformată în limitanea? - Errius arătă încruntat spre limitanei. Deocamdată mă îngrijorează doar faptul că soldaților care poartă ferrea azi le va veni greu să muncească... E greu când porți așa ceva și trebuie să dai cu târnăcopul, să sapi și să cari greutăți. — Dar ferrea este impermeabilă... Și, mai ales, te apără de săgeți, nu-i așa? replică Errius cu un zâmbet malițios. — Bine, bine, Errius... Azi ne vom bate. Am hotărât să fac aprovizionarea de la ieslea găinilor. — Bănuiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care stăteau deja câțiva adepți îmbrăcați în veșminte de culoare deschisă, cu chipurile acoperite de măști. În fundul încăperii se găsea un altar asemănător unui bazin mare, acoperit cu o pânză albă. În partea din față se vedea un mic canal săpat în podea, ce străbătea templul în lungime, ajungând în mijlocul lui, unde era un grătar metalic. Errius se aplecă să privească dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
acoperit cu o pânză albă. În partea din față se vedea un mic canal săpat în podea, ce străbătea templul în lungime, ajungând în mijlocul lui, unde era un grătar metalic. Errius se aplecă să privească dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe programul jocurilor care aveau să se încheie cu moartea lui Valerius. În valul de pământ înalt și abrupt care juca rolul de zid de apărare pentru amfiteatrul construit din ordinul legatului Caecina Alienus, soldații Legiunii a treisprezecea trebuiseră să sape o încăpere unde gladiatorii urmau să se îmbrace. Era o sală mare, cu multe rafturi pe care se afla echipamentul diferitelor tipuri de gladiatori. De-a lungul pereților erau niște bănci lungi. — Te las aici, zise Proculus. Valerius privi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium, cultul lui Mithra se răspândise în ținuturile danubiene. În mithraea, sub bolțile reprezentând cerul înstelat, guvernatori, procuratori, magistrați, funcționari și mulți luptători din legiuni încheiaseră un pact divin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
jur, apoi începu din nou să vorbească. — De piramidă au sprijinit pari de lemn, pe toate cele patru laturi. Au pus apoi o împletitură și deasupra au pus iarbă... Așa, piramida a devenit o colină adevărată... Ceva nemaivăzut... Apoi au săpat în arenă un canal, iar cu nisipul adus i-au făcut malurile... Canalul o să fie umplut cu apă și e lat cât doi oameni. Pare adânc, dar apa abia dacă îți ajunge la piept. Și știi ce reprezintă canalul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o mulțime de petale albe de trandafir inundă cerul de octombrie și se revărsă asupra arenei. Mulțimea era înnebunită. Toți ridicau mâinile ca să prindă petalele. Zgomotul mulțimii ajungea până în puțul săpat în colina din mijlocul arenei. Îngrămădiți pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
impera: divide și stăpânește. Tipică tactică politică a romanilor. Dolabra: un fel de târnăcop, a cărui parte anterioară seamănă cu o secure, iar partea posterioară - cu o sapă lungă. Dolabra îi permite soldatului să taie sau să rotunjească pari, să sape pământul și chiar să scoată bolovani din pământ. Domus: vila romană prin excelență. Cu o secțiune pătrată sau dreptunghiulară, are patru laturi și o mare grădină interioară, în care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum: literal, „cel care lasă încărcătura grea pe câmp“. Termenul îi desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile de construire sau de fortificare. Întrucât pentru aceste operațiuni este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a doua - 18

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care scuturile sunt îndreptate, oblic, doar în direcția dușmanului aflat în față. Ordinea de luptă în formă de semicerc îi ajută pe geniști să se apropie de ziduri și să scoată bolovani din pământ, să verifice starea porților și să sape galerii. Ordinea de luptă în câmp deschis are drept unic scop să protejeze legiunea în timp ce se apropie de frontul dușman. Thraex (trac): forma substantivului se datorează asemănării dintre armamentul acestei categorii de gladiatori și cel al soldatului din falanga macedoneană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

care de obicei le lasă late pe toate, o față mare și cenușie, un adevărat șantier arheologic pe care s-au păstrat vestigiile adolescenței, ale hranei proaste și ale banilor niciodată suficienți, fața unui șarpe gras în care s-au săpat adânc toate păcatele. Preț de câteva clipe am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor, care erau mai duri ca ai mei, oho, mult mai duri. Se aplecă spre mine, ținându-și pumnii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-ți toate chestiile astea. E o vânătoare de zestre care a luat-o frumușel spre treizeci de ani, corect? Cu alte cuvinte, e o putoare terminată, cu buzunarele cam goale. Nu se poate opri din săpături și va continua să sape până va da de petrol. Nu i-a mai rămas altceva de făcut. În regulă, căsătorește-te cu ea. Sau găsește-ți un alt tip de fată: cu pistrui și premiantă, o femeie care face carieră, divorțată, cu doi copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de doi negri veseli, care purtau cămăși hawaiene și pălării de pai cam obosite. Și iată-mă stând acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și aer tare... Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă; Pe câmp, cu-o umbră de cugetare - Violet, corbi, și-oglinzi de apă. - O, tu care vei rătăci ca mine În culori închise, și amețit la pas, - Dus de frumos, de mai bine... Demult, într-o toamnă, s-a stins

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rămas mult timp așa, lângă cadavrul Legilor din K. PATRUZECI ȘI OPT Pe locul unde Vultur-în-Zbor și Virgil priviseră peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Pleacă, O’Toole, spuse Iocasta. — Bine, spuse Peckenpaw. Bine, Iocasta. Ai câștigat. Dar vom sta de pază chiar aici, în pragul ușii tale. Și dacă Vultur-în-Zbor își arată fața lui drăgălașă pe-afară, Virgil Jones va mai avea ceva de săpat. Aruncându-i o privire disprețuitoare, Iocasta închise ușa. Privirea ei nu făcu nici o impresie asupra lui Cale-Bătută Peckenpaw. CINCIZECI Vultur-în-Zbor stătea la picioarele lui Virgil sau, mai precis, stătea lângă el pe patul cel scund din camera Iocastei, în timp ce Virgil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite, iar eu chiar știu să sap. Chiar dacă acum îngrop acolo unde odinioară dezgropam. Mă consider un furnizor de dovezi pentru viitorii arheologi. Trebuie să o cred. Nu văd nici un alt semn de demnitate în munca mea actuală. După cum știi, Nicholas Deggle mi-a rezolvat să obțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]