6,982 matches
-
nu trebuie să credeți că numai clarissimi au căzut sub săbiile lor însângerate. Nu, nu trebuie să credeți asta, fiindcă nu e așa nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență și opresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acești huni sunt dușmanii Domnului nostru, eu nu o să fiu de partea lor. Eu nu știu ce a găsit Eudoxiu la Atila ăsta, dar știu că dacă acest principe barbar e un asasin de copii, care-i ucide și îi jefuiește pe săraci laolaltă cu bogații, ei bine, atunci, eu nu o să lupt pentru el, ci dacă va fi nevoie, împotriva lui. Mai ales dacă vrea să vină aici să facă pe stăpânul, și încă mai rău decât romanii și alți barbari pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cea care avea mulți copii stă lîncezită. 6. Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo. 7. Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță; 8. El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să șadă alături cu cei mari. Și le dă de moștenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stîlpii pămîntului, Și pe ei a așezat El lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se lăsa amurgul, Carol se spăla cu grijă la aceeași chiuvetă, își lega pe după urechi plasa de ținut mustața pe timpul nopții, se așeza pe pat în aceeași poziție, în care rămânea până dimineața. Apoi relua ciclul său cotidian, atât de sărac în evenimente. "Aș fi pariat până acum câteva vreme și uite că aș fi pierdut pariul nota Filip în carnet că un sinucigaș nu se mai îngrijește de el. Carol o face și încă atât de pedant. Ce-i pasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Scriam, adică, orice. Mi-aduc aminte că am scris odată o conferință despre influența romanelor, arătând ce rău pot face romanele rele. În genere, eram cam dușman al romanelor. Odată am scris o poezie în proză - era vorba de niște săraci care au înghețat într-o iarnă, pe un drum. Savin mi-a făcut critica și, la sfârșit, ca să mă laude, spunea: Un cuvânt mai mult sau mai puțin și totul ar fi fost stricat". Deci mă lăuda, dar solemnitatea frazei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu va fi mare, iar economia va Înflori Împreună cu bună starea noastră a tuturor celor care muncesc...!! Iar crizele economice și financiare provocate de milionari ce nu se mai satură adunând averi dincolo de orice limită a avariției, vor dispărea definitiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite din pământ frământat cu paie ori alte materiale inpropii fiind insalubre și unde curentul electric și grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de dornică să facă bine. Și cu adevărat chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orice ca să le protejez. Și dacă n-aș fi fost chemat la telefon, l-aș fi făcut praf pe tipul ăla. Îl știu pe căcatul ăla. A scris o carte despre homosexuali În Închisoare; e ca un Jean Genet al săracului. Sodomie după gratii. Sau să fii un Înger creștin pur pentru că ai comis o crimă și ai frumoase aventuri amoroase cu bărbați. Știi cum e. — Am prins ideea generală. Dar m-ai dus de nas, Lionel. — N-am vrut. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu scandalizau vecinii cu urletele și bătăile lor. Dar nu. Asemenea persoane aveau dreptul să fie considerate normale. Mai aveau și libertate de mișcare pe deasupra. Aveau pașapoarte, bilete. Așa zburase apoi sărmanul Eisen peste ocean cu piesele lui. Suflet amărât, săracul Eisen, cel cu râs de câine. Toți se distrau așa de tare! Wallace, Feffer, Eisen, până și Bruch, și Angela. Râdeau atât de mult. Dragi semeni, haideți să fim umani Împreună. Haideți să fim toți În marele parc de distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tocmai terminaserăm o cină frugală și Richard încerca să o convingă pe Sheba să cumpere o magazie pe care o văzuse de vânzare în East End. Nu! protesta Sheba cu groază prefăcută. Dragul meu, o să sfârșim într-un azil de săraci. — Dar e o investiție minunată, Sheba, zicea Richard. Am putea pune o a doua ipotecă pe casa asta ca să finanțăm renovarea și la sfârșit o să ne trezim cu o cuibușor de toată frumusețea. Ambițiile imobiliare ale lui Richard erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vis la țărm pe vărfuri două aripi un trup pasărea albă cu plete departe... e noapte în piatră împart tăcerii lumina poet blând cum crești veșnicia de orbul ascunde scânteia din gând? o herghelie de visuri sufletul leagă bogăția unor săraci Doamne cât mi-ar fi plăcut să mă trezesc stea pe malul mării să-ți arăt lumina și altfel îndoită într-un nisip neștiut de tine doar aflat din povești cu zmei abia născuți din tristeți și iubire la țărm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă așez în fotoliu și dizolv fiecare imagine aud pași... mă încăpăținez să cred că cineva se apropie de ușă e bine Dumnezeu îmi deschide ușa după o zi rece și neagră fiul meu va întoarce oglinda va da pâine săracilor și va privi la omul de dincolo... ca o promisiune ultima zi în care se mai moare umblă printre ridurile mele un Dumnezeu fără să-i pese de anotimpuri îmi numără duminicile din an de parcă mâine ar fi ultima zi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o secreție, ceva ce semăna cu mierea la culoare, i se prelinse pe la colțurile ambilor ochi. Cel tînăr sări peste șanț, la marginea drumului unde se aflau aliniate buteliile. Zise apoi blînd, cu compasiune: — Îl vezi pe bătrîn? A rămas săracu’ cu buzunarele goale la cursa de biciclete - douăzeci de mii de yeni pe care-i avea de la vinderea terenului... apoi a uitat treizeci de mii În plasa pentru bagaje din tren... și s-a dus totul de rîpă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
with wonder...”. Poate unora de acum le-ar veni să îmi înfiereze părinții cu „mânie democratică”. Îi pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat, săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că luna e în baltă și că și-o poate lua în lada cu jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
conspectând, în clasa a V-a, din Directivele Congresului al XIV-lea, pentru ora de dirigenție, obligat de diriginta lui. Indiferent de vârstă și de profesie, cunoașterea se reducea la același lucru. Efortul gândirii era făcut exclusiv de bietul Tovarășu’. Săracu’, mereu trebuia să ne conceapă binele, nevoile, viitorul, ba chiar și trecutul. Pentru noi era ușor. Ne luase de pe creier povara libertății, laolaltă cu toate zbuciumările care veneau o dată cu utilizarea discernământului. Nebunia lui era alimentată de noi, care mergeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cercetare de la guvernul francez. Pe vremea acelei vizite, intelectualii noștri publici erau și mai extratereștri decât acum. Dom’ ministru Pleșu conducea colegiul căruia i-am fost bursieri și avea încă mintea nostalgică după peripatetizările din Păltiniș (mă tem că acum, săracul, e obligat să știe mai mult despre aquisul comunitar decât despre filosofia culturii). I-a spus lui Derrida: „Eu încă visez să primesc fonduri ca să mă dedic cercetării asupra sexului îngerilor”. „Divinul” Jacques i-a răspuns ușor ironic, ușor simpatetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Noaptea s-a apropiat de paznici cu mâncare și băutură și, în schimbul celor 30 de arginți, a cumpărat trupul lui Iisus, L-a scos din mormânt și L-a îngropat din nou cu mâinile lui într-alt loc, în cimitirul săracilor, acolo unde erau îngropați toți necunoscuții care mureau pe străzile Ierusalimului, fără familie și prieteni, într-un mormânt anonim. Iar ceilalți, când au venit, au găsit mormântul gol și au crezut că El s-a urcat la Tatăl. Din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cine se gândește prea mult cum trebuie să fie binele nu mai apucă să facă binele. Dixit! Logica e știința posibilului, nu a realului; și nici măcar a posibilului fizic, ci a posibilului logic: e posibil tot ce este noncontradictoriu. Realul, săracu’, intră și el în logică, dar e atât de străveziu și tras la față, că parcă e un spectru și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
succes a propriei familii. Walizada a început să lucreze de la 5 ani. Nu își poate reprima nici acum jena. Exista, îmi povestește ea, o clasă bogată, cu un rege, era vremea regatului și era pace. Bogații erau foarte segregați de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat sfârșitul regatului. Prima femeie care a mers la un serviciu era din casa regală, dar ea făcuse studii în Vest. Și-a dat vălul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Canalul 4 pe care sunt filme cărora Andrei le spune de la Secția de propagandă, gen filmul cu familia pastorului: 7th Heaven și Seinfeld, în rest reclame. Acu’ văd că mai am două canale care bat lipsa cablului (presupun că mulți săraci nu au cablu nici aici). Pe un canal e numai Bussines (valori bursiere, cotații la bursă) și altul e unul patriotico-religios de te doare capul: cântare țării și lui Iisus. Dar încontinuu. Din când în când apare un ins care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiindcă m-am săturat de regimuri totalitare și vreau să spun cum e un Sfânt Mihai neclasic. Uite, e așa că mai întâi a trebuit să mă gândesc ce fac: las pe cineva afară sau nu? Și l-am lăsat pe săracul Danny cu Dylan, care nu au venit. Apoi a trebuit să hotărăsc ce mâncăm, ce bem, fiind așa de mixați în puteri. Până la urmă am avut și Falafel, și salate, somon, humus, curcan, cașcaval, plăcinte cu spanac, avocado, guacamole, struguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
posibil pentru că mulțimea e totdeauna temătoare și cu mâinile goale. - Spuneați că ați auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunând că orânduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a schimbat părerea. E vorba de soțul unei mătuși dinspre tată, pe nume Terturian. Adevărat. Numai că el spunea asta prin 1938-’39. Citise niște cărți, în cărți toate-s frumoase; și-a schimbat părerea. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta da. - Da, dar cei ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]