3,232 matches
-
ales Cehoslovacia, unde se găseau rezerve de uraniu: În câțiva ani, 200.000 de est-europeni aveau să lucreze În aceste mine În cadrul programului atomic sovietic 7. Dar bomba atomică, deși Îi Îngrijora pe ruși, făcându-l pe Stalin chiar mai sceptic În privința motivelor și intențiilor Statelor Unite, nu a afectat calculele militare sovietice. Acestea decurgeau direct din planurile politice ale lui Stalin, care Încununau la rândul lor obiective rusești străvechi. Primul țel era teritorial: Stalin urmărea recâștigarea zonelor pierdute În 1918 prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau să capete În deceniile următoare o semnificație durabilă. Dar, la vremea lor, asemenea documente și agențiile care le promulgau semănau teribil cu pacturile și ligile din anii ’20: pline de bune intenții, dar sortite eșecului. E de Înțeles că scepticii momentului nu le-au dat prea multă importanță. Cu toate acestea, după moartea lui Stalin și sfârșitul războiului din Coreea, Europa Occidentală a pășit pe nesimțite Într-o eră remarcabilă de stabilitate politică. Pentru prima oară În patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese mai bună sub Kaiser. Dar dacă ne amintim ce i-a urmat Kaiserului, siguranța și liniștea conferite de automatismul pasiv al vieții zilnice din RFG erau un substitut mai mult decât acceptabil. Tinerii, Însă, erau mult mai suspicioși. „Generația sceptică” - formată din cei născuți În ultimele zile ale Republicii de la Weimar, deci destul de bătrâni pentru a fi trăit sub nazism, dar și destul de tineri ca să nu poarte responsibilitatea pentru crimele acestuia - nu avea Încredere În noua ordine germană. Pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1955; dar aceasta - ca și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului - era o inițiativă franceză, iar succesul ei se datora, În mod simptomatic, mandatului său restrâns și cu un caracter pronunțat tehnic. Așa se face că, dacă britanicii erau la fel de sceptici ca Întotdeauna față de șansele unității europene, perspectiva lor nu era Întru totul nerezonabilă. Imboldul pentru un nou Început a venit, firește, dinspre țările Beneluxului, care aveau pe de o parte cea mai mare experiență În crearea de uniuni transfrontaliere și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economic marxist. Dar cel puțin evoluau În cadrul acceptat și aveau de partea lor precedentul dialectic. Câțiva ani mai târziu, când Re Nudo, publicație a studenților milanezi, titra „Tineri proletari din Europa, Jimi Hendrix ne unește”, dialectica cedase locul parodiei. Așa cum scepticii spuseseră de la Început, fetele și băieții din anii ’60 pur și simplu nu erau serioși. și totuși, acesta a fost un deceniu extrem de important. Lumea a Treia era În prefacere, de la Bolivia până În Asia de Sud-Est. Lumea „a Doua” a comunismului sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care a remarcat că trăiau Într-un vid construit pe un abis: chiar și acasă - sau mai ales acasă - nimeni nu voia să vorbească despre „asta”. Părinții lor, germanii născuți Între 1910 și 1930, nu refuzau doar să discute trecutul. Sceptici În fața marilor idei și a promisiunilor politice, ei se concentrau permanent, cu o anumită crispare, pe confortul material, stabilitate și respectabilitate. După cum pricepuse Adenauer, identificarea lor cu „Vestul” și cu America reprezenta În primul rând un refuz de a asuma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dubček a Încercat din nou să-l convingă pe Brejnev că Partidul Comunist nu Își primejduia poziția atunci când promova reforme, ba chiar Își consolida sprijinul popular. Nu numai că liderul sovietic nu a fost convins; el a plecat și mai sceptic În privința viitorului lui Dubček. Pactul de la Varșovia a anunțat manevre iminente lângă frontiera cehă. Când Pactul de la Varșovia s-a reunit la Bratislava pe 3 august (Întâlnire la care Ceaușescu a refuzat să participe), Brejnev a propus doctrina care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural englez (formele sub care le era cunoscută celor mai mulți cititori din acea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai vechi. Nu e deci nimic contradictoriu În faptul că un dictator bătrâior ca António Salazar a impus cu entuziasm În Portugalia aceleași măsuri ecologiste pe care le luau guvernele democratice la Viena sau Amsterdam, la insistențele radicalilor de după 1968. Sceptic față de materialism și hotărât să nu intre În secolul XX, Salazar era În felul lui un entuziast sincer al obiectivelor ecologice, pe care le-a atins printr-un expedient foarte simplu: menținându-și concetățenii Într-o stare de toropeală economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor 1936-1956. Tineretului din Europa mediteraneană nu Îi era greu să se adapteze la cutumele sociale Încetățenite de mult În Nord; de fapt, acest proces a precedat revoluțiile politice. Nerăbdători să scape de constrângerile unei alte epoci, tinerii erau extrem de sceptici față de retorica stângii, dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei sau Madridului din anii de după tranziție erau foarte surprinși de lipsa oricărei referințe la trecutul recent, fie ea politică sau culturală 20. Anii ’30 au alunecat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe mulți să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al amintirilor șterse la timp, ceea ce explică În oarecare măsură starea de spirit sceptică și apolitică a generației tinere din cele trei țări. Pe de altă parte, cei care, de la comuniști la falangiști, s-au agățat cu fidelitate și fără remușcări de adeziunile lor din trecut au fost depășiți rapid de evenimente. Consecvența nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unice a fost, astfel, efectul unor replici pragmatice la problemele economice, și nu o calculată mișcare strategică În vederea unui obiectiv european stabilit În avans. Cu toate acestea, reușind să-i convingă pe mulți observatori - În special pe social-democrații până atunci sceptici - că revirimentul economic și prosperitatea nu mai puteau fi atinse prin politici la nivel național, colaborarea monetară de succes a statelor occidentale a funcționat ca o trambulină inedită pentru alte forme de acțiune colectivă. Fără a Întâmpina o opoziție masivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja schițată În anii ’50 de Mi³osz, care remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai vechi a identității naționale și destinului lor În inima Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau reciproc cu suspiciune și erau sceptici față de orice afirmație și promisiune oficială, ci nu erau familiarizați cu inițiativa colectivă sau individuală și lipsiți de o bază solidă În funcție de care să facă alegeri conștiente În sfera vieții publice. Cea mai importantă ințiativă jurnalistică din statele postsovietice a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Teoretic, legea incrimina milioane de foști membri de partid, Însă a avut un impact pur retoric, nefiind urmată de vreo acțiune concretă. Departe de a discredita comunismul și a-i legitima căderea, legea nu a făcut decât să accentueze detașarea sceptică a publicului vizat. La zece ani de la adoptare, sondajele de opinie arătau că unul din cinci alegători cehi era de partea Partidului Comunist (nereformat și perfect legal), ce rămânea, cu cei 160.000 de membri ai săi, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și țările care au rămas În afara Uniunii: Norvegia și Elveția. Dar, În ciuda unui entuziasm considerabil printre liderii din mediul de afaceri local, populația ambelor țări a votat Împotriva aderării, speriată de pierderea autonomiei și inițiativei Într-o federație supranațională și sceptică În privința avantajelor adoptării noii monede. Un scepticism comparabil se reflectă și În votul strâns din Suedia. În noiembrie 1994, când ideea aderării la UE a fost supusă unui referendum, numai 52,3% din participanți au votat pentru și numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anume ca să Îi țină la distanță, bănuiau, pe bună dreptate, mulți italieni), dar nu fără niște jonglerii cu cifre și o privatizare rapidă a bunurilor pulblice. În 2003, zona euro includea 12 țări, de la Irlanda la Grecia. Dar, așa cum preziseseră scepticii, presiunea unei monede unice a Început curând să se facă simțită. Banca Centrală Europeană (BCE), recent Înființată la Frankfurt, a menținut de la Început o rată a dobânzii relativ ridicată pentru a sprijini noua monedă, apărând-o de inflație. Dar economiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era „nepregătită” pentru sosirea lor; nu mai puțin de 55% erau net Împotriva aderării (față de media pe UE, 35%)12. Dar antipatie față de UE exista și În Europa de Est. În Republica Cehă, Partidul Civic Democrat (aliniat cu Vacláv Klaus și declarat sceptic față de UE și puterile ei „exagerate”) a câștigat detașat alegerile europene din 2004, obținând 38% din locurile țării În Parlamentul European. În Polonia Învecinată, partidele eurosceptice de extremă dreaptă au avut chiar mai mult succes decât coaliția de centru-stânga aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
epoca nazistă să fie reconsiderată, situând Holocaustul În contextul mai larg al genocidelor din epoca modernă. Cea mai importantă reacție la poziția lui Nolte a venit de la Jürgen Habermas, care - asemenea lui Enzensberger, Günter Grass și alți membri ai „generației sceptice” - era suficient de bătrân pentru a-și aminti nazismul și, ca atare, extrem de suspicios față de orice Încercare de a „limita” responsabilitatea germanilor. E un nonsens, i-a răspuns Habermas lui Nolte: esența nazismului este că el nu poate fi „situat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca În Germania, interesul olandezilor pentru trecutul lor tăinuit a fost declanșat de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste tot, și În Olanda cei născuți după război erau intrigați de istoria recentă și destul de sceptici față de povestea pe care o auziseră - sau mai degrabă nu o auziseră - de la „generația tăcută” a părinților lor. Schimbările sociale din anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradition du vin". CUVÂNT INAINTE Vinul se impune conștiinței noastre mai ales prin influența pe care o are asupra sensibilității noastre. Vinul băut devine astfel un subiect despre care se vorbește, o muză care dezleagă ... limbile... după cum credeau unii spectatori sceptici despre cei prezenți, în Ziua Cincizecimii, la Pogorârea Duhului Sfânt. Să sperăm că cititorii acestei traduceri despre vin nu ne vor suspecta, precum s-a întâmplat odinioară cu martorii vorbirii în limbi, ca fiind doar ... "plini de must" când am
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ploaia de măști grave sau grotești” din lirica momentului, O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
sau Symons. O astfel de critică "creatoare" a însemnat de obicei o duplicare inutilă sau, cel mult, transpunerea unei opere literare într-o altă operă, de obicei inferioară. Abordând contrastul dintre literatură și studiul ei, alți teoreticieni trag tot concluzii sceptice, dar oare cum diferite: literatura, susțin ei, nu poate fi de loc "studiată". 38 Putem doar s-o citim, s-o gustăm, s-o apreciem, în rest, nu putem decât să acumulăm o serie de informații "despre" literatură. Acest soi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
speciale, ca de exemplu folosirea statisticii în unele metode de critică de text sau în studiul prozodiei. 39 Dar majoritatea promotorilor acestei invazii a metodologiei științifice în cercetarea literară, fie s-au declarat învinși și au sfârșit prin a deveni sceptici, fie s-au mângâiat cu anumite iluzii despre succesele viitoare ale metodei științifice. Astfel, I. A. Richards obișnuia să afirme că viitoarele succese ale neurologiei vor asigura soluționarea tuturor problemelor literare. *3 Vom fi obligați să revenim asupra unora dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lipsa de libertăți administrative și financiare: „Diferitele modele de organizare din Uniunea Europeană demonstrează faptul că eficiența acestor instituții este dată de gradul mare de autonomie sau chiar de independența de care dispun” (Ghinea, Moraru, p. 9). Pe de altă pare, scepticii ideii vorbesc despre menținerea județului ca principal actor administrativ: „Este de susținut ca județul să fie regiunea de dezvoltare administrativ-teritorială” (Mărginean, 2003, p. 8), iar regiunile să păstreze numai caracterul de „regiune statistică”, în scop comparativ cu alte țări. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]