4,646 matches
-
urmă, tot ți-a rupt cămașa, zise ea. — E doar o cămașă, spuse el răsucindu-se să se uite. Eu nu trebuie să arăt la fix, ca tine. Nu-i așa că Viv e elegantă, unchiule Horace? O doamnă secretară elegantă. Schiță un zîmbet Încîntător, apoi Îi dădu voie să-l Îmbrățișeze și să-l sărute pe obraz. Hainele lui degajau un miros slab -care știa că vine de la fabrica de lumînări -, dar În afară de asta, mirosea a băiat, și, cînd Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din prefabricate făceau loc cîmpiilor verzi, și după aceea, dacă Îți Îngustai privirea și ignorai stîlpii de telegraf sau avioanele de pe cer, te puteai afla În orice perioadă sau cu totul În afara timpului. Trecuseră pe lîngă o cîrciumă și Reggie schiță un gest de parcă ar fi vrut să spună că-i e sete. Își puse haina pe bancheta din spate, dar o Îndemnă să-i caute În buzunar și să scoată o sticlă mică de Scotch. Îl urmări cum o duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cineva luase o bucată de cretă și repede, dar hotărît, se aplecase și desenase o linie pe podea, o linie care Îi plasa pe Viv și pe bărbatul ăsta, Robert Fraser, de o parte, și pe ea de cealaltă parte. Schiță un gest. — Ei bine, zise ea, ar trebui să-mi văd de treabă. Nu, e-n ordine, replică Viv repede. Pleopele Îi tremurau. O să-l iau pe domnul Fraser cu mine afară. Domnule Fraser...? — Desigur, spuse el, Îndreptîndu-se spre scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la birou azi, domnule Fraser, Îi zise ea fără să zîmbească. Nu știu ce a crezut domnișoara Giniver. — Arăta de parcă era convinsă c-o s-o trîntesc la pămînt și o s-o violez, ca să fiu sincer! spuse el. Și apoi, cînd Viv nu schiță un zîmbet măcar, adăugă: Îmi pare rău. Dar mi s-a părut cel mai direct mod de a te vedea. — Tot nu știu de ce ai simțit nevoia să mă vezi. Ți-a făcut fratele meu ceva? — Nu, nici vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
reușise să aducă relația dintre ei la un nivel subtil diferit. În timp ce o luară Îndărăt spre Oxford Street, trebuiră să se oprească la bordura din fața unei vitrine; ea văzu reflexia amîndurora acolo și privirile li se Întîlniră pe sticlă. El schiță un zîmbet, văzînd ce făcea - arătau ca un cuplu - un cuplu tînăr, plăcut, ca doi tineri care se curtau. Începu să se poarte altfel. În timp ce-și făceau drum prin traficul din Oxford Circus, el se lupta să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi le-a făcut un băiat la o petrecere, și n-o să-ți vină să crezi cum și-a făcut oul treaba. Cred că Minty Brewster a pus mîna pe niște ouă; roag-o pe ea. — Așa o să fac, spuse Viv, schițînd un zîmbet. Mulțumesc, Caroline. O, și dacă Gibson Întreabă ce mi s-a Întîmplat, nu-i spune că mi s-a făcut rău. O să ghicească... cred, chestia asta cu mahmureala. Caroline rîse. Făcu un balonaș cenușiu din gumă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Țineți-mi de urît cît fumez o țigară, altceva nu vă cer. Lăsați-l să ajungă la clasa Întîi. Vă jur pe Dumnezeu că, dac-ați ști prin ce chinuri am trecut În călătoria asta... — Asta-i părerea dumneavoastră. El schiță un zîmbet. — Ajutați la efortul de război. GÎndiți-vă și așa. De cîte fete v-ați folosit pe linia asta? — SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți să ziceți. ZÎmbetul i se transformase În rînjet. Buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gurile pâna la urechi.. - Ce o mai fi cu ăștia?, bombănesc printre dinți. Însă mă grăbesc să intru , îmi văd mai departe de treaba mea, răscolind cu privirea rafturile.Vânzătoarea vădit mirată de apariția mea, cu un zâmbet malițios abia schițat în colțul gurii, mă întreabă dacă am găsit ce doream. - Da, răspund scurt și înhaț de pe raft un Danone, o banană mai coaptă, și un pachețel de biscuiți cu miere, apoi fără să mai privesc spre ea, plătesc și mă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
noastre. Ne-am dorit acest Consiliu European pentru locurile de muncă și cu atît mai mult trebuie să reușim să ne sporim responsabilitatea politică în cadrul Uniunii Europene"530. Totuși secretarul PSE arată imediat limitele acestei acțiuni: "dorința liderilor [...] era să schițeze un tablou cît mai realist al politicilor duse și al experiențelor realizate în fiecare țară și de a vedea clar raportul costuri/avantaje (inclusiv costul social și politic)"531. E curios că găsim spiritul metodei deschise de coordonare în discursul
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
chip al Bisericii în lumea modernă? Un răspuns univoc este mai dificil de dat. Discursul rosminian se referă la eliberarea societății ecleziastice de persistentele reziduuri ale amestecului feudal de lucruri trecătoare dar și spirituale; prin acest discurs prevalent critic se schițează contururile viziunii rosminiene asupra unei noi configurații a misiunii bisericești. Mai înainte de orice, Rosmini tratează în Cele cinci plăgi cu o deosebită limpezime, poate mai mult decît în oricare altă operă a sa, cele mai adînci antinomii cuprinse în însăși
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Julie s-a năpustit înapoi în casă și m-a sunat disperată: —Dumnezeule! Sunt toți afară - paparazzi, presa! Și m-au fotografiat! Of! Sunt disperată! Julie era în pragul isteriei, dar asta i se întâmplă frecvent, așa că nimeni n-a schițat gestul dramatic de a suna la urgențe sau ceva asemănător. I-am spus că nimeni n-o să se mai uite la fotografii și nici n-o să-și amintească nimic a doua zi. Serios, faptul că a apărut în fiecare ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sau ceva la fel de formidabil. Se vede cu Todd, nu-i așa? Un chelner ne-a întrerupt. —Mademoiselle, pentru dumneavoastră, îmi spuse punând un pahar de șampanie în fața mea. —De la prințul Eduardo de Savoy, și a arătat spre Mr. Arătosul. Am schițat un merci din vârful buzelor și mi-a răspuns cu o înclinare a capului. —Todd e homo, i-am răspuns superîncrezătoare. Mă întrebam dacă părinții prințului vor avea ceva împotrivă când le va spune că mă ia de nevastă. —Todd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-și ascundă oboseala.) Cum a fost zborul? — A Întîrziat... Liniile aeriene au orar propriu, cu două ore În urma tuturor. Am Închiriat o mașină În Gibraltar. Frank, arăți... — N-am nimic. (Făcu un efort să se reculeagă și reuși să schițeze un zîmbet scurt, chinuit.) Și zi, cum ți s-a părut Gibraltaru’? — Am stat acolo doar cîteva minute. Curios locșor - coasta e și mai ciudată. — Să fi venit aici acum cîțiva ani. O să găsești multe despre care să scrii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că Frank se-ntrerupea de multe ori din treabă, cu tine prin preajmă. — Paula, nu mi-am dat seama că tu erai. Toate luminile erau stinse. — Nu-i nimic... cînd m-ai apucat, mă așteptam să fie altcineva. (Reuși să schițeze un zîmbet și Începu să-mi examineze fața și pieptul, măturîndu-și părul pe spate ca să poată vedea mai bine.) Se pare c-o să supraviețuiești. Îmi pare rău pentru upercutul ăla. Am uitat cît de puternică poate să fie o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doamna doctor Hamilton. O să ne fie de mare folos părerea dumneaei... Mi-am petrecut după-amiaza pe balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și eficiente, evitînd să mă privească; Începuse să se pregătească mental pentru Întîlnirea cu Frank. Urmărindu-i imaginea din oglindă, am avut senzația că sîntem tot Într-un film și că tot ce se petrecuse Între noi În dormitor fusese schițat În prealabil Într-un scenariu pe care ea Îl citise. Ținea la mine și Îi plăcea să facă dragoste, dar mă cîrmea Într-o direcție pe care o stabilise dinainte. — Lui Frank o să-i pară rău că nu te vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
smulse corpul de rafturi din lemn lustruit și-l răsturnă pe podea. Întinzîndu-se pe jos În spațiul Îngust din spatele bufetului, Crawford scoase dintr-o tainiță un jurnal de școlăriță legat În mătase roz. Așezîndu-se pe bufet, strînse la piept jurnalul, schițînd un zîmbet de regret dulce-amar, ca de adolescent Îndrăgostit. L-am privit cum desfăcea funda cu care era legat jurnalul și Începea să citească, jucînd panglica Între degete. Ridică ochii și privi camera mică, zăbovind cu privirea asupra poliței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stătea În picioare lîngă umbrar, Înveșmîntat Într-un halat de mătase. Îi făcu cu mîna fetei din piscină și Își ridică paharul, admirîndu-i plonjoanele Însuflețite, deși lipsite de metodă. De la distanța aceea de circa zece metri, Îi vedeam zîmbetul melancolic schițat de buzele subțiri. — Sanger? Deci astea-s bungalourile lui... — Colțul lui de rai, spuse Crawford, Înfigîndu-și dinții Într-una dintre șipcile murdare. E-n stare să joace rolul lui Dumnezeu, pe-al lui Adam și pe-al șarpelui fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
egala pe cea a Florenței din vremea familiei Medici, dar era cu mult mai solidă decît a orașelor similare din Europa sau America de Nord. PÎnă și eu mă contaminasem de la atîta optimism și creativitate. În cursul serilor, trîndăvind pe marginea piscinei, schițasem deja scheletul unei viitoare cărți - „Marco Polo: Primul turist al lumii?“ - care avea să fie o istorie a turismului și-a intrării sale În eclipsă odată cu era călătoriilor. După luni de zile de cînd Își pierduse nădejdea În mine, agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie. Stăm față în față, ca o pereche de dansatori pe gheață care așteaptă nemișcați să înceapă melodia lor de concurs: el - calm și cu un zâmbet abia schițat în penumbra din cameră (nu, nu mi se mai pare îngâmfat, e chiar un zâmbet plăcut); eu - încordată, răsuflând anevoie, de parcă aș fi participat mai înainte la un concurs de patinaj-viteză care nu se mai încheia. Rămân și eu nemișcată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tu, așa să fie! rosti Eduard, împăciuitor. Oi vedea când mă întorc. Deocamdată nu-mi arde de întors. Mai stau aici sigur până la iarnă! Bobo răsuflă ușurat. Luă din nisip un băț de chibrit ars pe jumătate și începu să schițeze un cap de om. Un cap de bărbat, cu ochi mici și cu gușă, cu păr rar și lung, strâns într-o coadă la spate. Eduard privi dintr-odată atent cum în câteva secunde Bobo conturase pe nisip un chip
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe o parte. Clara nu se îmbrăcase în mireasă la nunta ei. Avuseseră o cere monie simplă, la primărie, și închiriaseră un mic salon de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aer ca un glob mat? Dar apoi se străduia să-și mute gândul în altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp. Se ducea la hotelul din apropiere și înota în piscina lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
consideră sifilisul boală evreiască? Din păcate nici una dintre ele nu a putut să-mi dea un răspuns coerent, necitind nici măcar această carte, obligatorie am crede, pentru membrii importanți ai partidului. În schimb au apreciat foarte mult piesa "Steaua fără nume". Schițează un zâmbet ironic: Oare ce ar fi spus dacă aflau numele real al autorului? Înțeleg că piesa s-a bucurat de un succes enorm. Da, este adevărat. Biletele s-au epuizat incredibil de repede. O adevărată nebunie! Cu mare greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]