3,463 matches
-
tocmai tare, se grămădesc În fund, dinainte, pe capră, pe draghini, așezați În capul oaselor, culcați, pe vine, În picioare, câte zece, douăzeci, treizeci și patruzeci de indivizi, puțind a usturoi și-a ceapă, de toate vârstele, de toate sexele, scuipând, dând din mâini, vorbind toți odată, Într-un jargon sălbatic, alcătuit din toate idiotismele, În care predomină Însă nemțeasca ; murdari, descheiați și rupți, rugându-se În harhăt răpezit și bătându-se cu pumnul În piept În semn de umilință ori
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(455, II, p. 129)"/>. Deschid aici o paranteză. În afara apei baptismale, oamenii de rând cred că mai există un remediu Împotriva cecității evreului <endnote id=" (192)"/>. Nu este vorba aici de remediul evanghelic : „și a uns Isus cu scuipat și tină ochii orbului” (Ioan 9, 6 ; Marcu 8, 23). Conform tradiției, evreii ar folosi În acest scop sângele colectat din trupul copilului ucis În mod ritual. În anul 1726, de exemplu, evreii din târgul Onițcani (Orhei, Basarabia) au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce caracterizează acest neam blestemat. Și când Într- adevăr găsesc vreo latură ascunsă a ființei mele ce mi-ar permite o asemenea antologie, nu mă pot suferi, Îmi vine să mă scuip și, de multe ori, mă Împlânt În fața oglinzii și-mi spun Încet, cu un rânjet În colțul gurii : Jidove... Deie Domnul ca niciodată să nu-ți dai seama de adâncimea durerii mele...” „Da, Lucia - reia Leonid Dimov subiectul Într-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu Întâmplător, așa cum voi arăta În continuare. Remedii magice Împotriva acestui semn de „piază rea” sunt următoarele : se aruncă cu un șomoiog de paie Înspre popă, se face un nod la batistă, se fac 40 de pași Înapoi sau se scuipă și se zice „Piei, drace !” <endnote id="(137, p. 278 ; 149, pp. 100-101 ; 33, p. 59 ; 229, p. 18)"/>. În forme similare, credința se regăsește și la alte populații din vestul Europei (englezi, francezi, spanioli, germani ; <endnote id="cf. 149
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aproape de Dumnezeu”. În aceste condiții, diavolul sau duhul rău - care stă la pândă, „la Început de drum” sau „la răscruce” - va fugi de preot și va intra În drumețul creștin, mai slab protejat. Așa se explică gestul magic de a scuipa și de a striga „Ptiu, piei drace !”, ca remediu Împotriva Întâlnirii cu o față bisericească, și de aceea această Întâlnire este socotită de rău augur. Dimpotrivă - În aceleași coordonate ale logicii mentalității magice -, creștinul obișnuit este „mai aproape de Dumnezeu” și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
popor deicid” (România Mare, 27 august 1993). Iată ce scrie, la rândul său, C.V. Tudor, președintele Partidului România Mare : „Îl iubesc prea mult pe Isus Cristos ca să nu mă gândesc În fiecare zi cine L-a batjocorit, cine L-a scuipat, cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce și L-a bătut În cuie. Evreii au făcut asta. Evreii de acum 2 000 de ani și evreii dintotdeauna” (România Mare, nr. 356, 1997). Însăși ultima remarcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
realimentată mereu : „E pofta paranoică de dominare, de subjugare, de șantaj, de ilustrare a primului slogan fascist din istoria umanității : Evreii sunt poporul ales de Dumnezeu. Pentru ce merite sau misiuni o fi fost ales ? Pentru a-l pălmui, și scuipa, și biciui, și răstigni pe Mântuitor ?” (România Mare, nr. 191, 1994). La rândul său, publicistul Ion Cristoiu a reluat și el teza vinovăției evreilor de a-l fi ucis pe Isus, Într-un editorial al ziarului pe care Îl conducea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99)"/>, sau a pus „o cruce de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori și tot de atâtea ori o răspinse cu piciorul” <endnote id="(384, p. 52)"/>. Călcarea În picioare a crucii sau a icoanei era, În estul Europei, gestul de dezicere de Dumnezeu și de inițiere În tainele vrăjitoriei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceasta !” (Neguțătorul din Veneția, actul III, scena 1, traducere de Gala Galaction). Peste trei secole și jumătate, În jurul anului 1940, poetul Benjamin Fondane (Fundoianu) scrie un poem, Exodul, cu o tematică foarte asemănătoare : deși chipul meu de evreu a fost „scuipat de-ntreaga lume”, am avut „un chip de om la fel ca voi”. „Să știți, atunci, c-aveam și eu un chip/ asemeni cu al vostru,/ o gură ca și-a voastră, ce implora la fel,/ că ochiul meu se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În slăvi În timpul dictaturii proletariatului datorită concepțiilor dogmatice...marxiste! Dacă cel citat ar fi trăit ca să citească minunăția ieșită din mintea zburdalnică a tovului Ion D. Zamfirescu, ar fi sucombat de mirare și obidă, dar nu Înainte de a-l fi scuipat exact pe chelie dar și pe vârful nasului de Pinocchio pe autorul elucubrațiilor și spasmelor cenzoriale bolșevice. Contextul a reieșit din articolul „Maiorescu și poezia - 130 de ani de la naștere”, scris de profesorul Constantin Parfene, pe atunci directorul Liceului „Gheorghe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
toți patru pe băncuța de lemn, îmbrăcați în haine albe, noi, strângând câte o lumânare în mână. Alfonso începe să cânte melodios, aprinde o țigară, suflă fumul în jur și în jurul nostru. Deschide o sticlă de aguardiente (palincă ecuadoreană), și scuipă alcoolul în direcția noastră. Face semn către Mari să vină lângă el, repetă ritualul cu fumul și alcoolul, îi ia lumânarea din mână, o aprinde, o lipește de masă și începe „ghicitul în lumânare” care mie deja mi-a devenit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bancheta de lemn după care toți se uită întrebător la mine. În mod evident, vreau nu vreau, deja am intrat în horă și, deși nu am idee de ce se întâmplă, aprind o țigară, suflu fumul prin jur și pe Eliza, scuip niște alcool în jur, apoi începem să vorbim. Viața Elizei, ca a oricărei mame singure și cu copii, este dificilă. Mai mult, îmi povestește cum că dacă vine acasă după un ritual de vindecare și se bagă în pat cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cel puțin pentru astăzi, ne urăm noapte bună, îmi iau lanterna, o carte și niște pături și plec cu Alfonso spre noua mea reședință. Ajungem, îmi fac un culcuș pe bancheta din lemn, timp în care Alfonso împrăștie fum și scuipă alcool prin toate colțurile. Alfonso, ce e cu toate pietrele astea? întreb, arătând cu mâna spre grămada de pietroaie de pe masa lui de lucru. Îmi explica cum fiecare piatră are o anumită energie, care îl ajută în tratamente. „Uite, asta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în ritmul dorinței lor ; sau, și mai devreme, în felul în care camera o urmărește pe eroină cum traversează chermesa cu o bere în mînă, luînd o gură, ștergîndu-se de spumă, așezîndu-se aparent nepăsătoare lîngă american și punîndu se pe scuipat semințe. Howard Hawks ar fi încuviințat : așa se creează o vedetă. Dilema Veche, iunie 2007 Zdrobitor 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile (Romînia, 2007), de Cristian Mungiu La fel ca Moartea domnului Lăzărescu (de Cristi Puiu) și ca Hîrtia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de nuci și văzându -le verzi și frumoase, au crezut că-s cine știe ce bunătăți și și-au umplut rubăștile. Dar când a încercat unul dintre ei să muște o nucă și i s-a făcut gura pungă de amărală, a scuipat cu ciudă și toți și-au deșertat rubăștile, dând drumul pe jos nucilor verzi. Eu și frate-miu Vasile am văzut întâmplarea și am făcut haz pe ascuns de neștiința lor și de cum s-au păcălit. într-o zi s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îl scot în fața școlii și-i arăt că luna începe să piară. Cu tot alcoolul din cap, mai ales că a trebuit să treacă un anumit timp până să ajungă la mine, omul vede luna pe cale de dispariție, îndreaptă un scuipat spre lună, scoate o înjurătură de toată frumusețea și dispare din fața mea. Apoi cei adunați în centrul satului s-au convins de valabilitatea afirmațiilor mele privitoare la acest fenomen. Abia după aceea am aflat că insul mă urmărea să-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-n șir Împreună cu micul nostru fiu ( În vârstă de la doi la șase ani) să treacă un tren pe dedesubt. Am văzut copii mai mari și mai puțin fericiți oprindu-se pentru o clipă pentru a se apleca peste balustradă ca să scuipe În coșul astmatic al locomotivei care se Întâmpla să treacă pe dedesubt, dar nici tu, nici eu nu suntem dispuși să recunoaștem că din doi copii cel mai normal este cel care găsește o soluție pragmatică exaltării zadarnice a unei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
E zadarnic, Măria ta!!... Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!! Să buciume!! Vă rog!! Și eu!! se milogește Ștefan. Rămân!!! Împreună!!... Aiaia Allah!!!Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan, împietrit, tace. De piere Ștefan, piere Moldova!!! strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]