5,253 matches
-
Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fata îl conduse într-unul spunîndu-i: — Urcați-vă la galeria executivului, sînteți așteptat. Lăsați-vă bagajul la mine; voi face în așa fel încît să ajungă în camera dumneavoastră din satul de odihnă al delegaților. Nu, vă rog să mă scuzați, dar aceste documente sînt vitale, zise Lanark. Văzu un șir de butoane pe un tablou din metal lustruit și apăsă pe cel de lîngă eticheta GALERIA EXECUTIVULUI. Liftul urcă și el se uită satisfăcut la imaginea lui reflectată în panoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
morocănos: — Pîine și circ. Pîine și circ. O mică perioadă de salarii ca lumea și vacanță lungă cît timp ne jefuiesc și apoi vuști! Satîrul. Și Provan va deveni o altă Regiune Mare Nemenționabilă.“ Lanark li se adresă foarte serios: — Scuzați-mă, vă plîngeți de starea orașului? Bărbatul morocănos avea păr alb și des, un corp de luptător și fața rozalie și deteriorată a unui boxer. Se uită plin de dispreț la Lanark o clipă, apoi îi zise: — Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Multan, observă Odin. Știu că i-am vîndut și biciuit strămoșii, ceea ce demonstrează că sîntem răi, dar nu demonstrează că el e prea bun. — Ăla e Multan? întrebă Lanark. Negrii coborîseră la etajul inferior și stăteau la unul dintre bufeturi. — Scuzați-mă o clipă, spuse Lanark. Trecu repede printre celălalte grupuri, coborî trei sau patru trepte și se apropie de negri. — Vă rog, se adresă el celui înalt cu fes, dumneavoastră sînteți Multan din Zimbabwe? — Domnia Sa e generalul Multan, spuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au fost de acord să aranjăm chestiunile prin dezbateri deschise și cinstite! Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere. Lanark îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au fost de acord să aranjăm chestiunile prin dezbateri deschise și cinstite! Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere. Lanark îl văzu pe Monboddo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
34 ani, înălțimea un metru 85, greutatea 84 kilograme, fără semne particulare. Bătrânul îi surâse făcându-i un semn cu ochiul: ― Asta-i părerea dumitale. Dacă mintea vă este pe măsura aspectului exterior, veți merge departe la jocuri. Apoi concise: ― Scuzați-mă, nu mi-ați spus dacă sunteți căsătorit. Gosseyn șovăi, gândindu-se la cea care murise. ― Nu ― șopti el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care decora fereastra salonului de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
joace rolul lui Prescolt și să iasă pentru a vedea care este situația. Fără să se grăbească, Gosseyn inspiră profund și-și reveni. Întrebă grăbit: ― Soția dumneavoastră unde e? E aici? de mult voiam să vă întreb. Și copiii? Mă scuzați, aveți copii? ― Trei, dar nu sunt aici. Copiii născuți pe Venus nu pot veni pe Pământ până la împlinirea vârstei de 18 ani. În prezent ei sunt împreună cu soția mea la New Chicago, pe Venus. Se priviră surâzând. Doctorul părea radios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am făcut pe Prescott să joace rolul complicelui în evadarea ta. Ceea ce ne-a oferit și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut acum un an serviciul militar, în grajdurile unui regiment de cavalerie; acolo am avut presentimentul întâlnirii noastre, chiar certitudinea, aș putea spune, și am scris o carte din care nimeni n-a prea înțeles
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în cuvintele mele ceva bine știut, pe când mie, încă de la naștere, mi-a intrat în cap că am de comunicat lucruri uitate, de undeva unde sensibilitatea mea ar putea întâlni marea sensibilitate generală pierdută pe drum, vă rog să mă scuzați că folosesc cuvântul sensibilitate, îmi vine să plâng de necaz fiindcă e vorba de cu totul altceva, dar vedeți cum sunt și n-am încotro, așa mai puteți aprecia și dumneavoastră, cât de cât, sau măcar puteți presimți, știu că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sau în altă limbă, dracu’ știe de unde îmi vine, dar îmi vine, iar altădată îmi vine numai o literă din el sau numai inițiala lui (uite, de pildă, litera U: atunci când e gotică, ea prescurtează, purifică și exprimă pentru mine, scuzați, Necunoscutul, cred că se leagă de Unbekannt sau de Unknown, vedeți legătura ? vedeți de unde sare, afurisitul ?), iar pentru dumneavoastră, care, deși nu mi-ați mărturisit-o încă, simt eu că sunteți foarte muzicală, e ca atunci când vă duceți la Operă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să spun „scuzați“, iar el, pe bună dreptate, se simțea jignit, își spunea : „Ăsta prea face pe deșteptul cu mine“, pe când eu, fiindcă n-aveam oliță la îndemână, l-aș fi rugat să-mi împrumute căciula lui ca să plâng în ea, ar fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
obiectul, mult diferit de matricea precedentă: o matrice de distorsor în bună stare, încărcată. Gosseyn ieși din ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest... Se întrerupse și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
examina niște oferte de pace și cu atât mai repede va fi mai sigur că destinul sau un accident nu-i vor aduce ruina completă. Se ridică. - Dacă Enro revine înaintea mea. Spuneți-i că vreau să-l văd. Se scuză și părăsi rapid încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
34 ani, înălțimea un metru 85, greutatea 84 kilograme, fără semne particulare. Bătrânul îi surâse făcându-i un semn cu ochiul: ― Asta-i părerea dumitale. Dacă mintea vă este pe măsura aspectului exterior, veți merge departe la jocuri. Apoi concise: ― Scuzați-mă, nu mi-ați spus dacă sunteți căsătorit. Gosseyn șovăi, gândindu-se la cea care murise. ― Nu ― șopti el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care decora fereastra salonului de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
joace rolul lui Prescolt și să iasă pentru a vedea care este situația. Fără să se grăbească, Gosseyn inspiră profund și-și reveni. Întrebă grăbit: ― Soția dumneavoastră unde e? E aici? de mult voiam să vă întreb. Și copiii? Mă scuzați, aveți copii? ― Trei, dar nu sunt aici. Copiii născuți pe Venus nu pot veni pe Pământ până la împlinirea vârstei de 18 ani. În prezent ei sunt împreună cu soția mea la New Chicago, pe Venus. Se priviră surâzând. Doctorul părea radios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am făcut pe Prescott să joace rolul complicelui în evadarea ta. Ceea ce ne-a oferit și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dogoritori decât cel ce ne luminează Pământul au fost înlocuite cu oceane fremătătoare de viață. Până și prezența noastră aici, în această navă uriașă, este expresie a puterii omului, putere mult mai răzbătătoare decât murmurul pe care-l auzim acum. - Scuză-mă, îi întrerupse Gourlay, dar omul nu și-a lăsat în Cosmos o pecete permanentă. Nu înțeleg cum poți s-o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme de gândire atotputernice și atotînvăluitoare - întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]