4,921 matches
-
căpătîiu. {EminescuOpI 28} LA MOARTEA PRINCIPELUI ȘTIRBEY Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cîntarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea chiamă, Precum mișcă vîntu-n cântec fața mării de senin. Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ... A
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze discleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol, N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Răsare luna liniștit Și tremurând din apă Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri: - " O lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În noaptea uitării, Să mă duceți tăcând La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
despre pământurile din Kurokawa. În scurtă vreme are să vină vorbă de la Stăpân pentru oameni de clacă. Atunci s-ar putea să fie și o poruncă anume pentru tine. Să nu uiți asta! Samuraiul nu înțelegea de ce seniorul îi vorbea din senin despre o pricină ca asta. Își plecă repede capul și dădu să se retragă, dar seniorul Ishida îi porunci să mai stea și îi povesti despre starea înfloritoare a orașului Edo. Mai mulți daimyō își luaseră cu un an în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu. Dimineață următoare părăsiră Mizuhama. De senin, era senin, dar bătea un vânt puternic, iar în largul de gheață al oceanului valurile se învolburau înspumate. Cei doi tineri mergeau în urma calului dârdâind de frig. Când în cele din urmă întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâlni pe acest rege al Spaniei? — De ce nu? Velasco își arboră obișnuitul lui zâmbet încrezător. Doar sunteți solii Japoniei... Pe chipurile celor trei soli sleiți de puteri se așternu o expresie de uluială nespusă, de parcă ar fi fost loviți din senin. Niște ostași ca ei care nu aveau voie să-l vadă nici măcar pe Stăpân urmau să-l întâlnească pe regele Spaniei. Adevărat? Lăsați pe mine! Pe negândite Velasco ajunsese să creadă că minciunile lui nu erau deloc minciuni, ci fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât despre Kanzaburō... îmi voi da toată silința să am grijă de el... Samuraiul nu pricepu de ce spunea bătrânul din senin asemenea cuvinte. — Să nu ne dușmănești! — Nu vă... dușmănesc. — A venit poruncă nouă. Seniorul Ishida spuse aceste cuvinte dintr-o suflare, ca și cum s-ar fi scuturat de o povară grea, se ridică în picioare clătinându-se și dispăru. Se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toată acea suferință pe umerii lui. Părintele Carvalho îngenunche alături de Sasada și se rugă și el pentru tânărul care plângea tremurând din tot trupul. Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să tremure și să se Înalțe. — Mai târziu să le zici să-mi aducă plasa aici, s-o lege de copac și să facă focu’. Nu mă duc În cort În noaptea asta. N-are rost să mă mut. E senin. N-o să plouă. Deci așa mori, Înconjurat de șoapte pe care nu le auzi. Ei, n-o să se mai certe. Asta putea promite. N-o să-și strice singura experiență pe care n-a mai avut-o vreodată. Ba probabil c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o ia spre Arusha, au făcut stânga și el Își Închipui, desigur, că aveau benzină destulă, și privind În jos văzu un nor roz, răsfirat, mișcându-se prin aer deasupra pământului, ca prima zăpadă adusă de un viscol venit din senin, și-și dădu seama că era un nor de lăcuste venite din sud. Apoi Începură să urce și părea că se vor Îndrepta spre est, dar deodată se Întunecă și intrară Într-o furtună, și ploaia cădea atât de deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese lovit În coloană. Fața Îi era murdară și transpirată, și soarele Îi strălucea pe față. Era o zi fierbinte. Rinaldi, supraâncărcat, cu echipamentul revărsându-se din sac, zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
liberă celor rămași În spate. — Ce-a zis? mă Întrebă Guy. Că putem să-i dăm drumu’. Ce drăguț din partea lui. Șoseaua mergea pe marginea unui râu. Dincolo de râu se-nălțau munții. Soarele topea roua de pe firele de iarbă. Era senin și rece și aerul pătrundea În mașină prin geamul deschis. — Cum crezi că-i place să stea afară? mă-ntrebă Guy. Guy se uita la șosea prin parbriz. Într-o parte nu mai putea privi pentru că pasagerul nostru Îi bloca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne-ați văzut aici? Vă e frică să nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva tare bun la bucătărie. Hai, toată lumea în curte, că nu se face să stați la poartă. Și, pe urmă, la masă! spune bunica. Cuțulache Eroul povestirii noastre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l ajut cu ceva. Da, plec chiar acum. Să veniți repede! mai spune Sorina, în timp ce frățiorul ei a plecat, ca din pușcă, înspre casa veterinarului. Nenea Gheorghe s-a mirat tare auzind că porcul bunicului s-a îmbolnăvit. Așa, din senin. -Doar alaltăieri i-am făcut vaccin și n-avea nimic. Da, cum s-a întâmplat? Păi, să vedeți, a început să guițe, iar noi ne-am gândit să-i dăm ceva de mâncare, că poate i s-o fi făcut
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. S-a stârnit așa, ca din senin. Spre seară, dacă ninsoarea o să stea, vor pune să facă un om de zăpadă. Ar încerca ei și acum, dar cu bunica nu-i de glumit! E ora prânzului, uite acum o să le pună pe masă și, pe urmă, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un zâmbet sublim Și simt cum spre Tine mă-nalț iar în zbor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
părul prins În mărgăritărele, Cu trupul pe sub sân încins În volburate într-adins Rochiți de rândunele. Mireasa-n carul tău de flori Cu fluturi prin bulendre, Aduci taraf de cântători, Vioarele-n privighetori Iar cobza-n măcălendre. Dai lumii sufletul senin Și dor de poezie, Dai chef de joc și de pelin Și poate, un pahar cu vin Nuntașului ce scrie. Cerințe: 1.Memorați versurile. 2. Intoduceți într-o compunere descrierea, gândurile voastre despre primăvară și cuvintele subiniate în text. 3
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scris textul. 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale termenului inimă. 4. Formați cuvinte noi după modelul: poveste povestioară fereastră izvor cântec pădure zi Raza Emil Gârleanu S-a desprins raza din ghemul ei de aur și-a rătăcit prin senin. Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]