3,422 matches
-
trezise că spune două sute cincizeci. — Lu’ Villalta Îi dai șapte mii. — Tu nu ești Villalta. — Știu. — El atrage lume, Manolo, explică Retana. Sigur că da, spuse Manuel, ridicându-se. Retana, dă-mi trei sute. — Bine, fu de acord Retana. Căută În sertar după o hârtie. — Poți să-mi dai cincizeci de-acum? Sigur, spuse Retana. Scoase o bancnotă de cincizeci din portofel și o Întinse pe masă. Manuel o luă și o puse În portofel. — Și cum e cu cuadrilla? — Păi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Grefierul, Înalt, tînăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou În biroul meu (era ora unsprezece) anunțîndu-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strîns În sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține În oraș la vremea aceea, și oprirăm În dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, În semicerc, pavată cu piatră cubică, În parte ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
somnul de după-amiază sau poate nu erau acasă. Luai fotografia lui Keti, pe care o pusesem cu o zi Înainte În ultima carte aflată În partea dreaptă a primului raft al bibliotecii (mai tîrziu aveam s-o păstrez Într-un sertar al biroului, Într-o cutie cu mai multe fotografii). Trecui În camera de la față. Deodată, Îi simții mîna pe umeri: „Am venit, Îmi vorbi, și trecu În fața mea. Cum era să nu vin, să te las singur tocmai acum? - acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspunse, Își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvînt, dar la puțin timp renunță să mai Împletească, Își puse andrelele, ghemul de lînă și puloverul, În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu fantome (romanul lui Const.Hușanu, pag.221). Lucrarea „Caleidoscop” care este Dicționarul Literar - Ioan Baban, am mai spus-o, este o nouă etapă în creația autorului, a trecerii de la opera sufletului propriu la aceea a lucrării din... mai multe sertare, ca să ne exprimăm figurativ. Portretul publicistului G. Călinescu creat din doar spusele publicațiilor, redat aici pentru a fi citit „ față în față” cu cel din cartea prezentă, nu i o întâmplare, ci l-am redat ca să se tragă anumite concluzii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spusele publicațiilor, redat aici pentru a fi citit „ față în față” cu cel din cartea prezentă, nu i o întâmplare, ci l-am redat ca să se tragă anumite concluzii, asupra cărora n am să fac dezvoltare aici. La munca pe „sertare” am să insist întrucâtva . Este foarte bine că autorilor din Dicționar li se rezervă o bogăție de informații, prea multe i se par lui Vasile Iancu, dar eu, alături de autor, cred că tocmai aceasta face interesantă prezentarea. Câți dintre cititori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
A fost greu să zâmbesc, când eram absentă ca sunetul gol, rămas în balans în aceleași clopote oprite în dans: când cu fața spre cer, când spre pământul de fier. Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deși pornește prin ei. N-am văzut niciodată o figură mai insurgență, refuzîndu-se cu mai multă îndîrjire plasticei. Păstrez încă trei fotografii de ale Maitreyiei, dar când le scot din sertar și le privesc, nu o recunosc în nici una. A urmat după aceea, așa cum ne-a fost vorba, lecția de franceză. Eu am început să-i explic pronumele și pronunția alfabetului, dar Maitreyi mă întrerupse. ― Cum se spune: "Sunt o fată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeie bătrână, Veta, jupâneasa mea de o viață întreagă, locuiește în două odăițe lipite de bucătărie. Ea păstrează cheile de la celelalte încăperi. - Probabil că există undeva un album cu fotografii; mai precis, cu fotografiile dumitale din tinerețe... - Sunt, toate, în sertarul de sus al biroului; sunt trei albume. Cheia de la sertar se află sub cutia de țigări, chiar pe birou... Dar dacă cel pe care îl veți trimite va vorbi cu Veta, se va afla în tot orașul... - Nu e nici un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în două odăițe lipite de bucătărie. Ea păstrează cheile de la celelalte încăperi. - Probabil că există undeva un album cu fotografii; mai precis, cu fotografiile dumitale din tinerețe... - Sunt, toate, în sertarul de sus al biroului; sunt trei albume. Cheia de la sertar se află sub cutia de țigări, chiar pe birou... Dar dacă cel pe care îl veți trimite va vorbi cu Veta, se va afla în tot orașul... - Nu e nici un risc dacă se procedează cu prudență, își introduse gânditor agenda
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar cu siguranță că asta vine din receptor. Îl văd pe Gillman Într-un colț lîngă chiuvetă cum ridică ceașca mea cu Hearts și gesticulează spre ceainic cu mîna liberă. — Shirley, spun eu concis. Verific dacă mai am Kit-Kat În sertar. Încă mai am cîteva. — Bruce... trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă. — Despre ce? — Trebuie să te văd. Te rooog... Pizda a luat-o razna cu mine. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aș ruga să-mi dați voie să mă schimb. Nu pot ieși din spital Îmbrăcat În halat. ― Te Însoțesc. Unde ai Îmbrăcămintea? ― Într-o Încăpere de lângă cabinetul domnului profesor. Securistul a intrat cu el și a controlat raft cu raft, sertar cu sertar, carte cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-mi dați voie să mă schimb. Nu pot ieși din spital Îmbrăcat În halat. ― Te Însoțesc. Unde ai Îmbrăcămintea? ― Într-o Încăpere de lângă cabinetul domnului profesor. Securistul a intrat cu el și a controlat raft cu raft, sertar cu sertar, carte cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile, i s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care purta pe el un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în '54. O scrisese, da, ca să i se publice traducerea din Goethe. Ion Vinea a reapărut în '60 compromis. Streinu și Adrian Maniu compromiși. Sper să se înregistreze pe caseta ta, Șichy, ce-ți spun acum: a fost literatură de sertar, în timpul proletcultului. Capodopere de sertar. Lucian Blaga a terminat Hronicul și cîntecul vîrstelor în '46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca să i se publice traducerea din Goethe. Ion Vinea a reapărut în '60 compromis. Streinu și Adrian Maniu compromiși. Sper să se înregistreze pe caseta ta, Șichy, ce-ți spun acum: a fost literatură de sertar, în timpul proletcultului. Capodopere de sertar. Lucian Blaga a terminat Hronicul și cîntecul vîrstelor în '46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am împărțit prima portocală. "Dă-i și ei! Nu mănînc dacă nu mănîncă și ea". Venirea în Dorobanț m-a făcut să-mi amintesc leit-motivul copilăriei noastre: "Nu mănînc dacă nu mănîncă și el". E ca atunci cînd dau (prin sertarele mele e un adevărat bazar) de-o însemnare și-mi spun: am știut asta, de ce n-o mai știu?; am citit asta, cum de nu-mi aduc aminte? Socotind în cele trei cicluri: terestru-7 ani, solar-11, galactic-40 de ani, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum i-ai dat peste pix lui Hada". Intr-un timp al neputinței de-a alege, de-a ieși din rînduri (nu-l puteai citi pe Soljenițîn la vedere, nu-ți puteai trimite cărțile în străinătate, nu puteai ține prin sertare hîrtii compromițătoare ca jurnale, memorii), Șoitu avea vocația de-a fluiera în biserică. Rărea silabele ("Mă b gîndeam la o anchetă despre cultura elevului...") și intra în stare de atac: "Mă Dana, formulează zece întrebări shocking. Hai să mai zguduim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să se oprească. Detest meteorologia cloudy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întoarsă pe strada "Trompeta", nu m-am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înfățișare. Cum falsifică fotografia n-o face nici o altă artă: e ca o oglindă spartă în care ce vezi nu ești tu. De obicei, Tano se arată interesat de ce fac, doar s-o găsi și un biscuit pe-acolo, prin sertar. I-o arăt pe adolescenta cu buclele strînse într-o bentiță albă: știu ce va face la 20, la 30, la 40, la 50 de ani... Abia venită de la Dorobanț, m-am repezit să tai fără milă, să corectez ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]