3,720 matches
-
se modifică, în plus, structura și ritmurile universului primesc forma lor actuală. Când textul se reia, după o nouă lacună, doi mesageri îi aduc la cunoștință lui El că au găsit trupul lui Baal. El se așază la pământ, își sfâșie hainele, își lovește pieptul, își crestează fața; pe scurt, el proclamă doliul ritual așa 38 Loren R. Fischer vorbește de "creația de tip-Baal", pe care o distinge de "creația de tip El"; cf. "Creation at Ugarit", pp. 320 sq. 39
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Leul și ursul îi sunt animale favorite și heraldice; fapt ce amintește de prototipurile asiatice. Homer (Iliada, V, 549) povestește cum Artemis 1-a învățat pe Scamandrius arta de a vâna orice vânat. Dar ea se înfurie când doi vulturi sfâșie și devorează o iepuroaică gravidă (Eschil, Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care vorbește Hesiod, căzuți în fața Tebei și la Troia), în lupte neobișnuite, sau prin trădare (Agamemnon răpus de către Clytemnestra, Laios de către Oedip etc.). De multe ori, moartea lor este deosebit de dramatică: Orfeu și Penteu sunt rupți în bucăți, Acteon este sfâșiat de câini, Glaukos, Diomede, Hippolyt de către cai; ori sunt devorați sau trăsniți de către Zeus (Asclepios, Salmoneus, Lykaon etc.), ori mușcați de un șarpe (Oreste, Mopsos etc.)46. Totuși, moartea lor este aceea care confirmă și proclamă condiția lor supraumană. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nerecunoștința continuă izbucnește. Pedeapsa va fi teribilă: "De aceea voi fi pentru ei ca un leu și-i voi pândi, pe cale, ca o panteră și mă voi azvârli asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei și le voi sfâșia învelișul cel tare al inimii lor; leii să-i mănânce și animalele sălbatice să-i sfârtece" (13: 7-9). Cultul pur exterior nu slujește la nimic "căci milă voiesc, iar nu jertfă și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
siguranță, urmează slujitorul, dacă ai fi fost acolo, tu însuți te-ai fi convertit după un asemenea spectacol, aducându-i zeului pe care îl disprețuiești, rugăciuni" (712-714). Surprinși de către Agave, servitorul și tovarășii săi erau cât pe ce să fie sfâșiați. Bacchantele se aruncă atunci asupra vitelor care pășteau pe câmp și", fără nici o bucată de fier în mâini". Le sfârtecă în bucăți. "Sub mii de mâini de tinere fete", tauri amenințători sunt sfârtecați cât ai clipi din ochi. Menadele se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și în păduri, în cursul jertfirii victimei prin 12 Se cunosc alte exemple de "nebunie" provocată de Dionysos când nu era recunoscut zeu: e.g. femeile din Argos (Apollodor, II, 2, 2; III, 5, 2); fiicele lui Minyas la Orchomenos au sfâșiat și devorat pe fiul uneia din ele (Plutarh, Quaest. gr., XXXVIII, 299 e). 13 în secolul al V-lea, Teba devenise centrul cultului, căci acolo se născuse Dionysos și se găsea mormântul Semelei. Totuși, nu fusese uitată rezistența începuturilor, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai creatoare decât restul comunității. 16 E. Rohde comparase expansiunea religiei extatice a lui Dionysos cu epidemiile de dansuri convulsive din Evul Mediu. R. Eisler atrăsese atenția despre Aissâua (Issawiya) care practică omofagia rituală (numită frissa, de la verbul farassa, "a sfâșia"). Identificați mistic cu carnivorele, ale căror nume le poartă (șacali, pantere, lei, pisici, câini), adepții sfâșie, scot măruntaiele și devorează boi, lupi, berbeci, oi, capre. Masticația de cărnuri crude este urmată de un dans frenetic de jubilare, "pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epidemiile de dansuri convulsive din Evul Mediu. R. Eisler atrăsese atenția despre Aissâua (Issawiya) care practică omofagia rituală (numită frissa, de la verbul farassa, "a sfâșia"). Identificați mistic cu carnivorele, ale căror nume le poartă (șacali, pantere, lei, pisici, câini), adepții sfâșie, scot măruntaiele și devorează boi, lupi, berbeci, oi, capre. Masticația de cărnuri crude este urmată de un dans frenetic de jubilare, "pentru a se bucura sălbatic de exta/, și a comunica, cu divinitatea" (R. Brunnel). în secolul al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în care se repeta ceea ce "copilul în clipa morții făcuse și suferise": "în adâncul pădurii, ei simulează, prin țipetele stranii pe care le scot, nebunia unui suflet furios", lăsând să se creadă că omorul a fost săvârșit din nebunie și "sfâșie cu dinții un taur de viu". Tema mitico-rituală a patimilor și a învierii copilului Dionysos-Zagreus a dat loc la controverse interminabile, mai cu seamă din cauza interpretărilor sale "orfice". Pentru ceea ce ne interesează este suficient să precizăm că informațiile transmise de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
erau cunoscute de mult timp; un papirus din secolul al III-lea î. Hr., găsit la Fayum (Gurub), din nefericire mutilat, citează sfârleaza, rombul, arșicele și oglinda (Orphicomm Fr., 31). Episodul cel mai dramatic al mitului - anume faptul că după ce au sfâșiat copilul Titanii i-au aruncat mădularele într-un cazan, unde le-au pus să fiarbă și apoi le-au fript - era cunoscut, în toate amănuntele, în secolul al IV-lea; în plus, aceste amănunte erau amintite în legătură cu celebrarea Misterelor"24
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceste amănunte erau amintite în legătură cu celebrarea Misterelor"24. Jeanmaire a arătat pe bună dreptate că fierberea într-o căldare sau trecerea prin foc constituie rituri inițiatice conferind imortalitate (cf. episodul cu Demeter și Demophon) sau reîntinerire (fetele lui Peleas își sfâșie tatăl și îl fierb într-un cazan)25. Menționăm că cele două rituri - sfârtecarea și fierberea ori trecerea prin foc - caracterizează inițierile șamanice. Se poate deci recunoaște în "crima Titanilor" un vechi scenariu inițiatic căruia i se uitase semnificația originară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Arghezi. Eul poetic se proiectează în ipostaza de rege, de dumnezeu al unui univers decăzut: "Prea târziu, prea târziu,/ Atunci va fi prea târziu;/ Dimitrie Stelaru, noul Cristos,/ Se va ridica lângă tine, rănit" (Prea târziu) sau "Sunt o trestie sfâșiată de vânt/ În mijlocul mlaștinii râioase;/ Taverna aceasta miroase a pământ,/ A cer și a fete frumoase." (Taverna). Încercarea de a impune un autobiografism pur se evidențiază, în poezia contemporană, poate cel mai bine la Cristian Popescu într-o serie de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
foame. Și sabia și focul și chiar sfâșierea de fiare sălbatice aduc repede sfârșitul și viața se stinge repede, fără dureri și chinuri prelungi. Moartea de foame, însă, este un chin de lungă durată, o durere prelungită, o moarte care sfâșie măruntaiele omului, o moarte nemiloasă pe care o ai mereu înaintea ochilor... Foamea usucă măruntaiele și seacă sângele din trup, nimicește căldura corpului, micșorează greutatea și sleiește puțin câte puțin toată vlaga din corp. Carnea rămâne întinsă pe oase ca
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
1764 (13) ar trebui să fie înscrise pe pereții fiecărei cancelarii unde regi, președinți sau dictatori caută de zor justificări pentru crimele produse cu metodă și neîndurătoare eficiență: „Animalele se războiesc veșnic între ele; fiecare specie a fost sortită să sfâșie o altă specie.” ... „S-ar părea că Dumnezeu a dat oamenilor rațiunea ca să-i ferească de a se înjosi, imitând animalele, mai ales că natura nu i-a înzestrat cu arme pentru uciderea semenilor și nici cu instinctul de a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
lui Dumnezeu, înainte de a porni să-și nimicească dușmanul.” ... „Pretutindeni există palavragii plătiți să ridice în slăvi aceste măceluri.” ... ”Vraci ticăloși ai sufletelor, de ce lătrați ore întregi pentru câteva împunsături de ac și nu pomeniți nimic despre boala care ne sfâșie în mii de bucăți? Atâta timp cât capriciile câtorva oameni vor mai trimite legal, la moarte, mii de frați de-ai noștri, acea parte a neamului omenesc hărăzită eroismului va rămâne cel mai înspăimântător fenomen din natură.” ... „Dacă există într-adevăr un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
cum descrie el Dorohoiul și evenimentele din 1907; aș arăta cum târgușoarele au început să piardă contactul cu țărănimea, apoi orașele mai mari, toată urbanizarea... S.A.: ...da, modernizarea traumatică și tardivă a unei lumi arhaice sau, și mai rău, semiarhaice, sfâșiată între tentațiile orașului și arhetipurile satului. M.I.: Da. În acest vast proces, evreii au avut o situație specială. Inclusiv pentru că mulți dintre ei nu vorbeau, sau nu vorbeau prea bine românește. Faptul că un Ion Călugăru XE "Călugăru, Ion" poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Formulați
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care tendințe contrare se luptă pentru dominație în indivizi și între raporturile reciproce dintre indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să fie o valoare fundamentală și printr-asta să indice locul tuturor celorlalte valori. Omul este sfîșiat între laturi contrare și realitatea că există o unitate în ființa sa se vădește, într-o asemenea luptă, numai prin aceea că disputa și sfărîmarea sînt resimțite ca o durere. Durerea și supărarea, regrezul și îndoiala presupun o unitate interioară
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să urle lupii că vor carne proaspătă. Li s-a amărât stomacul de trupul morților. S-au pornit la vânat la marginea orașului în căutare de carne tânără, s-au pornit să devoreze copii de zece-doisprezece ani, au început să sfâșie moșnegi cocoșați pe care îi lasă la poalele vieții, în bătaia soarelui pentru a le intra sub piele uscăciunea. Oameni buni, sacrificați-vă copii pentru binele vostru, fiți egoiști, dați-i hrană lupilor și priviți-i cu răceala cum sunt
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
din interior, generate în egală măsură de acțiunile interesate de subminare a credinței și de dorința pătimașă de supremație în cadrul bisericii. Încercările schismatice, chiar din timpul vieții apostolilor, deși numeroase și pornite din mijlocul poporului evreu, nu au reușit să sfâșie biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX-lea, când schisma grecească izvorâtă din trufie și mândrie națională împinsă până la naționalism șovin (ca un corolar al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Antonio Patraș sugerează cu finețe necesitatea de a căuta omul în text, inițiativă hermeneutică implicând în același timp o subtilă decorticare psihologică și morală, care se anunță a fi spectaculoasă dacă ne gândim la mizele puse în joc - aici, Ibrăileanu, sfâșiat inexplicabil între critica deterministă a tinereților și finețea crepusculară a Adelei; apoi Lovinescu, ambițiosul dominat de tentația stilului și refugiindu-se la senectute în imperativul moral; în fine, impulsivul Călinescu, campion al schimbărilor de atitudine, artizan al unei opere monumentale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nu i-a pipăit forma, culoarea, consistența. Pasajul de mai sus ar putea fi un fragment de proză fantastică, o pastișă după un autor cunoscut, descriind o realitate poetică. Sau poate fi încercarea de configurare a identității duble care mă sfâșie în clipele - lungi și pline de tensiunea incomunicabilității dintre inima și sufletul meu - de maximă apăsare a ceea ce un filosof definea drept „teroarea existenței“. Îmi spun că totul e o iluzie, că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic, violent și inocent, de un grotesc poetic care-ți dă frisoane, performance-ul Verei Mantero te scurtcircuitează. Te lovește în-din plin și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
sau înlănțuită de durerile presărate cu sânge. Și toate acestea umila trestie cu șapte găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]