3,396 matches
-
morții lor. Cavourile - unul și mai mare17). „Plumb” nu putea fi scris decît la începutul secolului XX, cum a și fost, căci ulterior serviciile funerare s-au democratizat. în zilele noastre, rar găsești pe cineva care să fi văzut un „sicriu de plumb”. Un bătrîn preot băcăuan, Gheorghe Berilă, slujitor în tinerețe la capela Cimitirului ortodox, mi-a povestit că, în lunga sa carieră, a participat la deshumarea doar a unui singur mort dintr-un așa-numit „sicriu de plumb”, ofițer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi văzut un „sicriu de plumb”. Un bătrîn preot băcăuan, Gheorghe Berilă, slujitor în tinerețe la capela Cimitirului ortodox, mi-a povestit că, în lunga sa carieră, a participat la deshumarea doar a unui singur mort dintr-un așa-numit „sicriu de plumb”, ofițer din familia Poltzer, participant la Războiul de Independență, unde se distinsese. întîmplarea, pe care a reținut-o datorită unui incident, a avut loc în 1934 sau 1935, după mai bine de trei decenii de la decesul respectivului. Cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din familia Poltzer, participant la Războiul de Independență, unde se distinsese. întîmplarea, pe care a reținut-o datorită unui incident, a avut loc în 1934 sau 1935, după mai bine de trei decenii de la decesul respectivului. Cînd a fost deschis sicriul, a văzut că trupul și îmbrăcămintea defunctului se păstraseră aparent intacte. însă, în timpul mînuirii, flaneaua unui lucrător s-a agățat într-un colț, și ca s-o elibereze, - acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-un colț, și ca s-o elibereze, - acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E o rugăciune fără cuvinte, o „cugetare” fără retorică, o descriere oarbă, un „roman” eliptic, care contrariază prin numeroasele lucruri nespuse. Ideea poemului e pe cît de veche, pe atît de simplă: moartea iubitei face ca lumea să pară un sicriu 23). Simple, exacte, realiste aș zice, sînt totodată, la Bacovia, impresiile și reacțiile exprimate în fiecare din versurile sale, deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aprilie 1986. 19. Augustin Z. N. Pop, Pe urmele lui M. Kogălniceanu, Ed. Sport-Turism, 1979, p. 280. Voi da cîte un exemplu și pentru celelalte cazuri: Mort, de asemenea, la Paris, scriitorul Leon Donici e adus la Chișinău într-un „sicriu de plumb”. (Nichifor Crainic, Zile albezile negre. Memorii, 1, Ediție îngrijită de Nedic Lemnaru, Casa Editorială „Gîndirea”, 1991, p. 196) Calistrat Hogaș e transportat de la Roman la Piatra Neamț într-un „sicriu de zinc”. (Sidonia C. Hogaș, Tataia. Amintiri din viața
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scriitorul Leon Donici e adus la Chișinău într-un „sicriu de plumb”. (Nichifor Crainic, Zile albezile negre. Memorii, 1, Ediție îngrijită de Nedic Lemnaru, Casa Editorială „Gîndirea”, 1991, p. 196) Calistrat Hogaș e transportat de la Roman la Piatra Neamț într-un „sicriu de zinc”. (Sidonia C. Hogaș, Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș, Ediție critică, revăzută și completată după dorința autoarei de Alexandrina Bostan , Ed. Crigarux, 2000, p. 189 ) Corpul defunct al doctorului George Assaky e văzut de Gala Galaction într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zinc”. (Sidonia C. Hogaș, Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș, Ediție critică, revăzută și completată după dorința autoarei de Alexandrina Bostan , Ed. Crigarux, 2000, p. 189 ) Corpul defunct al doctorului George Assaky e văzut de Gala Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ediție critică, revăzută și completată după dorința autoarei de Alexandrina Bostan , Ed. Crigarux, 2000, p. 189 ) Corpul defunct al doctorului George Assaky e văzut de Gala Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8) 20. într-un „medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
67. Elena lui Radu Ionescu nu-i moartă; încă trăiește după cum arată chiar versurile autorului: "Tu suferi, o Eleno, și nimenea nu știe/ Durerea ce consumă al tău suflet zdrobit" sau: "Curagiu însă, Eleno!", pe cînd Eminescu are în față sicriul Casandrei. Prin satele acestea, fata moartă este îmbră cată, ca mireasa, cu rochie albă, cu cununiță, cu peteală aurie; pe rochie și pe păr i se presară peteală tăiată scurt, iar pe frunte, pînă la cobo rîrea în groapă, i
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să-mi pui lira de căpătîi". În episodul Dochia, din Memento mori, scrisă în 1872, își arată dorința ca la moartea sa întreaga Dacie cu codrii seculari să-nvie în toată măreția lor antică și, în frunte cu împărăteasa "la sicriu că-mi vin,/ Să simt că flori aruncă, pe giulgiul meu de in"150. Fără Casandra, se simțea singur și voia să moară, ca să se ducă lîngă ea. Aceasta este explicația ultimei strofe din Steaua vieții: "O, steauă iubită ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în situația materială, au vrut să-i răpească și onoarea! La 15 august 1876, poetul a fost la Ipotești, ca să asiste la înmormîntarea mamei sale. În acea zi, sufletul său a fost învolburat de o mulțime de sentimente puternice. Urmînd sicriul mamei, el și-a reamintit de toate cîte dulcea lui mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dînsa ca să mă pue-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și aș fi vrut cu dînsa ca să mă pue-n groapă... Cînd clopotul sunat-au, plîngea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau rîu Din ochii mei nevrednici, pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum am să rămîn În lume-atît de singur și-atîta de străin. Și inima-mi se strînse și viața-mi sta în gît... "194 S-a gîndît și la moartea lui și, în legătură cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iubești, Prindeai ca să șoptești Cu buzele abea; Și-mi răspundeai cu dor: "Tu nu mă vei căta; În veci rămîn a ta Căci drag îmi ești, de mor..." Uitași al tău cuvînt: Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stînga ta-n mormînt! Dar azi, cînd se părea Că-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai arătat, Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Zburat-au răcorind. Și reîntinerind Întăiul meu amor..." Astfel, toate amintirele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ciclu "veronian", apare și mai forțată și mai neconvingătoare cînd e vorba de poezia Strigoii, publicată în "Convorbiri literare", la 1 dec. 1876. Despre ce este vorba, în această poezie? Arald, regele avarilor, de trei zile stă, în genunchi, lîngă sicriul logodnicei sale, Maria, regina dunăreană. Stînd în genunchi, el își amintește că era "un copilandru", care, cu ochi flămînzi, mistuia pămîntul. Cucerind popor după popor, a ajuns în părțile acestea, unde a fost cucerit de frumusețea Mariei, regina dunăreană. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a asistat decît Aglaia. În mod sigur, căpitanul Matei a lipsit de la înmormîntare. De mulți ani nu mai vroia să știe nimic de surorile sale. A fost o înmormîntare săracă, în asistența unui foarte restrîns număr de rude și cunoscuți. Sicriul ordinar, făcut la repezeală, a fost dus la cimitirul Eternitatea într-o birjă cu un cal, al lui Ion Suceveanu, din mahala 314. Astăzi, în cimitir nu se mai poate ști pe unde va fi fost înmor mîntată cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în noaptea care a trecut și gura ei întredeschisă/ dezvăluie ferocitatea și albeața dinților;/ carnea ei a simțit cu acuitate în delirul masculului/ exactitatea și răceala unui sicriu ca o compactă formă/ în aer". Aproape fără excepție, poemele thanatice sunt, ca și aici, impregnate de un puternic erotism și, invers, poemele de dragoste sfârșesc cel mai adesea în elogiu al morții, în așa fel încât se poate vorbi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sate) ori ca o colecție de icoane ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]