4,282 matches
-
conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să nu te-mpiedici și să nu cazi, Norman, râse Beth. — Mă străduiesc. Ajunseră aproape de rețea. Norman se simțea mai În siguranță văzându-i pe ceilalți scafandri cum lucrau În apropiere. Spre dreapta, aripa Înaltă răzbătea din masa coralilor, o siluetă enormă și Întunecată care Îi făcea să pară niște pitici, În timp ce se Înălța către suprafață. Barnes Îi conduse până dincolo de aripă și apoi printr-un tunel săpat În corali. Tunelul strâmt avea o lungime de douăzeci de metri și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de pilotaj. Dar consolele curbate erau complet lipsite de orice fel de instrument. Și scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și cleștii gigantici. Cuibărită În cleștele capitonat al unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind pe suprafața metalică. — Parc-ar fi o bilă de rulment supradimensionată, spuse Harry. — Plimbă ursul, istețule! Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acum puteau auzi cu claritate zgomotul ritmic, dar Încă nu puteau localiza sursa. Pășiră pe sub stâlpii de susținere, Înspre partea mai Îndepărtată a habitatului, cu ochii Întredeschiși din pricina luminii puternice. — Uite-acolo! spuse Beth. La trei metri deasupra lor, o siluetă Într-un costum albastru atârna de consola unui suport de reflector. Corpul se legăna În curent, casca galbenă izbindu-se când și când de peretele habitatului. — Poți să vezi cine e? Întrebă Beth. — Nu. Lumina Îi cădea direct pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
precizie detaliile. — Este un calmar? Întrebă el. — Da, răspunse Beth. — Nu-mi dau seama... — Din cauza unghiului de observație. Corpul este Îndreptat spre noi iar tentaculele sunt În spate, parțial mascate de corp. De-aia nu poți să-ți dai seama. Silueta calmarului crescu În dimensiuni. În mod evident, se Îndrepta spre ei. Ted alergă de la hublouri Înapoi la consolă. — Jerry, ne asculți? Jerry? — Sistemele electronice sunt deconectate, domnule Fielding, spuse Fletcher. — Păi, să Încercăm să vorbim cu el, pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai bine după ce am s-o fac, spusese ea. Dar nu mai ai nici un motiv s-o faci! — Am să mă simt mai liniștită, insistase ea, și În cele din urmă, n-o mai putuse opri. O vedea acum, o siluetă mică, având lanterna de la cască aprinsă și mișcându-se de la o ladă cu explozibil la alta. Deschidea fiecare ladă și scotea conurile mari și galbene, asemănătoare celor folosite la semnalizarea drumurilor În reparație. Conurile erau legate Între ele prin fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sa, o muchie metalică ascuțită. Metalul rece. Aerul rece. Luminile din ochii săi, scăzând În intensitate. Stingându-se. Întuneric. Senzația de căldură era plăcută. Auzi un șuierat aproape de urechi. Privi În sus și o văzu pe Beth, fără costum, o siluetă mare deasupra sa, reglând Încălzitorul imens și mărindu-i puterea. Tremura Încă, de aceea mărea puterea Încălzitorului. Închise ochii. „Am reușit. Am rămas Împreună. Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două statui părăsite de orice alăturare a viului. V. tînăr, usturîndu-mă ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd orbitele goale pînă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sens. Poți cunoaște adevărul cînd ți se revelează dar, nu-l poți împărtăși. Ca să-l cunoască, semenul tău trebuie să-ți refacă drumul prin iad. Lasă-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Misoginismul tău e un semn că ori ai deslușit greutatea lumii, ori o femeie te-a transformat în victimă. Nu te oferi pe tine și mediocritatea primește o mediocră împărtășire. Tu nu vezi în viață decît o fermecată prințesă. O siluetă ce aduce, doar, cu o femeie. În afara acestei ființe nedeterminate, toate dispar. Chiar și sufletul tău!” -Și tu, cum o mai vezi pe Elena?”-îl întreb„Nu tot așa?” Întrebarea paralizează tot. Oglinda își schimbă polaritatea. Ce știe el? V.
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea cu mîna. Degetele mele se întind și rămîn înțepenite în aer. Ar vrea să caute în jur sau să aștepte ca silueta să se materializeze la loc printr-un efort al voinței. La fiecare pas îi intuiesc forma, mișcarea și mă comport mereu în funcție de replica sa... Realizez faptul crud. Totul s-a terminat. N-are nici un rost ceea ce fac și totuși, uit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Mulțumesc! Îți spun, m-ai liniștit.” În mine e un refuz. Mă simt plenar fără să mă mai recunosc deși sînt greu și presimt căderea. Îmi sînt dragi și indiferenți Doctorul tînăr și cel bătrîn, trupul dureros din pat și silueta lui V. tînăr. Refuz cu îndîrjire un drum al pierderii și renașterii. Refuz ca din obiect, din mineralul vitraliu, să trec, pe rînd, devenind plantă sau animal către vre-o nouă naștere. Către o nouă condamnare de a fi. 15
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele două siluete se întrepătrund ca atingerea trupului cu reflexia sa, la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură. V. tînăr, mă dor teribilismele mele încît mă întreb cum de-a avut răbdare lumea să mă suporte atît? Revăd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat injecția și acum își strînge trusa. Eu rămîn trîntit în pat și, privindu-l de acolo, silueta sa pare că se îndepărtează brusc și rămîne în urmă fugind vertiginos în jos. Ca și cum ar zbura. „-Nu rîd de tine” -îi răspund frecîndu-mi ochii și concentrîndu-mă astfel încît imaginea pe care o văd să se corecteze. Durerea amară revine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a rugat: „-Tata, nu pleca!” L-am mîngîiat și i-am făgăduit că, la întoarcere îi voi aduce ceva bun. Revăd aleile, lumina filtrată catifelat de prospețimea frunzelor. Vorbesc și microfonul înregistrează. Cu coada ochiului zăresc, deși vine din spate, silueta simiană. Să fug? Să mă feresc? Cum? Spaima mă paralizează dar privirea mea îndreaptată spre camera de luat vederi coboară, doar, o clipă. „-Purtînd Edenul în mine”-spun-“și jertfindumă lui, cel de alături îi va sorbi mireasma florilor. Îi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sau jachetă era studiată în mod similar ca să vedem cât de bine ne acoperea sus-numitul fund. Obsesia legată de mărimea fundului era comparabilă ca intensitate cu obsesia legată de micimea sânilor. Era așa de trist! Pentru că eram frumoase. Aveam niște siluete așa de minunate. Iar noi habar n-aveam. Rachel spunea deseori că ar fi vrut să fi trăit în trecut. Pe vremea foametei, ca să fim mai exacți. O dată, mi-a spus cu mare tristețe: —Gândește-te ce slabe am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le utilizau plini de rîvnă, conții, din vîrful unui turn admirăm orașul, e frig, a Început lapovița, studiem prin lunetă catedrala Saint Bavon, Înaintea căreia se află o sculptură modernă, cinci siluete din bronz, netede verzui, rugîndu-se În genunchi. La Bruges ploua mărunt. Însă Înainte de-a intra În oraș, n-am putut refuza propunerea lui Arie de a vizita celebra clinică universitară, cea mai mare din Europa, degeaba i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți mai bine, prin ploaie, vezi scris din picături : „NU PLÂNGE“! ; iar pe peretele din față, într-o ramă de gherghef primită cadou, una dintre zecile de fetițe, o siluetă cât un degetar ; ultima dată când a intrat cineva în camera mea de lucru, a zis : „Parcă-i o cameră de copil!“) ; Copilul care, din când în când, mă strângea de mână tare în timp ce mergeam în fiecare dimineață spre școală
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
la fugă. Traficanții au ieșit din mașină, cu pistoalele În mîini. Jack s-a ridicat cu chiu cu vai și a scos și el revolverul. Negroteiul s-a Întors spre el și a tras un foc. Jack a văzut două siluete apropiindu-se, le-a luat drept ajutoarele negrului și a descărcat În ele un Încărcător Întreg. Siluetele au căzut la pămînt. Traficanții de heroină trăgeau și În negrotei, și În el. Ciudatul s-a aruncat sub un Studebaker model ’46
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu vai și a scos și el revolverul. Negroteiul s-a Întors spre el și a tras un foc. Jack a văzut două siluete apropiindu-se, le-a luat drept ajutoarele negrului și a descărcat În ele un Încărcător Întreg. Siluetele au căzut la pămînt. Traficanții de heroină trăgeau și În negrotei, și În el. Ciudatul s-a aruncat sub un Studebaker model ’46. Jack a mușcat din ciment, rugîndu-se din toate puterile. Un glonte i-a sfîșiat umărul; altul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ziar În poală: „Trei morți În schimbul de focuri din Malibu. Polițistul erou a supraviețuit.“ Tipii cu heroina au șters-o de la fața locului și li s-au pus În cîrcă toate victimele. Negroteiul cel slăbănog murise pe loc. Numai că siluetele nu erau ajutoarele negroteiului - erau domnul și doamna Harold J. Scoggins, turiști din Cedar Rapids, Iowa, mîndrii părinți ai lui Donald, de șaptesprezece ani, și Marsha, de șaisprezece. Doctorii continuau să se uite ciudat la el. Iar lesbiana s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
încă și înainte tot în cutii le ținuse. Cum o mai fi arătând casa? S-a ridicat și a ieșit pe balcolnul-terasă. Sub cerul presărat cu stele sclipeau dezordonat luminile orașului. Nu se văd decât luminile, la distanță întunericul înghite siluetele arborilor și ale acoperișurilor. Doar țuguiul uriaș se profilează pe cer, dar el e foarte aproape. N-are cum să-și vadă fosta casă, nici măcar locul aproximativ în care se află. Ascultă vuietul orașului. A început să se încălzească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]