6,584 matches
-
corespundă unui universal și, prin urmare, se deschide posibilitatea ideii de operă universală. Poate cea mai importantă teză împotriva monismului este cea a lui Walter Benjamin 7 - reproducția mecanică - conform căreia ontologia operei de artă nu poate corespunde unui tip singular de existență, fie religios (Biblia) sau de alt ordin ontologic (magicul, fantasticul etc.) prin simplul fapt că ea ține de o natură socială ce îndeplinește nevoile sociale prin intermediul reproductivității tehnologice. Acest lucru ne face să recurgem la istoria socială a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca preexistență este explicată și de Borges, pentru care sarcina artistului e cea de a o descoperi, în timp ce scriitorul este văzut ca profet. Aceste idei nu fac din operă decât anumite forme ale misticului, existând într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire estetică, este determinată de activitatea productivă a artistului și de starea de contemplație. Dublul existențial al operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dobândește ulterior îl transformă într-o operă de artă. Faptul că întrebarea fundamentală a ontologiei ține de înțelegerea ființei ca ființă, ontologia va interoga acum modul în care putem înțelege condițiile în care putem vorbi de un obiect ca existent singular. Am văzut că obiectul, ca stare de a fi, este acel ceva ce poate fi observat prin intermediul sensurilor, dar el este și acel ceva ce poate fi prezent în minte, adică un obiect al gândului. Obiectul este un concept liber
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un concept a priori despre care putem vorbi fie ca o categorie generală, fie ca un concept semantic al referinței însăși. Dat fiind că înțelegem obiectul ca entitate pură ce are o aplicabilitate universală, el are o natură unitară și singulară, iar reprezentarea la care este supus îi conferă o natură dublă: una restrânsă, prin care desemneză ceva real considerat cel mai aproape de adevăr, și o natură deschisă, prin care desemnează ceva abstract. O abordare ontologică a conceptului de obiect va
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
interpreta opera de artă ca obiect ireal sau obiect imaginar. Putem observa că, în determinarea naturii operei de artă, categoriile fundamantale ca lucrul, calitatea și în cazul de față, evenimentul devin atribute ale entității artei. Dar, pentru că entitatea artei este singulară, existent autonom, anumite atribute ca parte, întreg, dependent sau independent vor deveni definitorii în determinarea entității artei. Pentru a vedea dacă un obiect este concret sau abstract sau dihotom trebuie să analizăm modul în care o categorie întră în relație
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
referenței artei Un alt pericolul pe care îl prezintă ontologia operei de artă stă în modul prin care putem ajunge la soluții veridice. Teoriile ontologice intră în conflict cu multiplele aspecte ale simțului comun. Chiar dacă opera se prezintă ca fiind singulară este foarte posibil să observăm anumite multiplicități ontologice la anumite tipuri de operă. O introspecție euristică este necesară în cazul relației dintre arta definită în mod tradițional și arta înțeleasă prin simțul comun. Chiar dacă teoriile științifice oferă o perspectivă empirică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artistic se află mereu în relație cu subiectul iar experiența estetică devine așteptarea unei împliniri semantice. Astfel, opera de artă este definită prin intermeidul unui înțeles interior care este comunicat și receptat de către subiect. Orice subiect poate recepta un înțeles singular al unei operei de artă, fapt ce duce la însușirea operei de artă cu o infinitate de înțelesuri. Acestastă infinitate de înțelesuri, dar și posibilitatea unui proces de re-înțelegere atât a operei de artă, cât și a înțelesurilor primare, oferă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
proprietățile unui alt obiect de artă: avem de-a face cu mai multe tipuri de obiecte în cadrul operei de artă. Nu există o natură unică a operei de artă. În mod tradițional operele de artă sunt caracterizate printr-o proprietate singulară, în timp ce construcția ontologică a unui obiect de artă este dată de o singură caracteristică. Ele sunt caracterizate în funcție de posesia lor. Pentru Platon, artele sunt caracterizate de proprietatea reprezentațională, expresivă sau formală. Aceste caracteristici nu sunt suficiente pentru a defini opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
omul își interpretează rolul. Fără nicio ezitare, putem spune că ludicul își face simțită prezența nu numai în viața culturală, ci este văzut și ca izvor al ideii de care cei menționați se folosesc. Omul ca actor nu poate acționa singular. În acest caz, observăm că arta dramatică implică în joc mai multe personaje. Jocul ca joc dar și ca reprezentare a realității pe scenă nu poate fi jucat doar de o singură persoană. Astfel, jocul cheamă laolaltă spiritul creativ. Totodată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu prezintă nici un obiect natural. Arta este înțeleasă ca având o funcție pur estetică în timp ce o parte a istoriei sale dispare sau nu mai prezintă un interes. Arta nu mai este interpretată și se apelează la metoda euristică. Totodată, funcția singulară a artei nu afectează ontologia operei de artă întrucât experiența estetică, sub diversele ei interpretări, nu este decât o apropiere de spațiul artei și nu o înțelegere a funcționalității artei. Astfel, arta ca spațiu autonom de funcționare nu poate elimina
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
model pentru alte forme. Fie că avem în față o artă vizuală-statică (pictura) sau o dramă (în scenă), întrebările ce se ridică sunt: există anumite proprietăți speciale asemănătoare pentru cele două forme de artă, asemănări ce duc spre o denumire singulară de operă de artă? Ce proprietăți sunt deosebite și cum pot duce ele la diferite forme de artă? Există vreo deosebire între obiectul estetic și obiectul artistic la nivelul ontic al operei? Aceste întrebări sunt puse pe seama naturii obiectului de la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tipului și a dimensiunii operei literare. Astfel, există o conexiune între obiectul ideal și obiectul real al operei literare. Această conexiune se bazează pe entitățile narative și ontologice ale literaturii și duc la interpretarea obiectului individual ca o identitate autentică singulară. Singularitatea literaturii este redată de experiența estetică a obiectului de artă. Simbolul și imaginile narative sunt iluzorii și nu asigură mereu indentitatea și unicitatea obiectului literar. Ambii tropi ontologici sunt activi prin intermediul imaginației care, datorită funcției sale în mentalul comun
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forțate. Pentru că ritmul este influențat de intonație se impune un ritm metric care are, în general, un aranjament de silabe (scurte sau lungi) numite picior metric 37. Versurile se pot diferenția prin aplicarea rimtului metric fondat pe modelul de silabe singulare sau elidate. Piciorul metric duce la identificarea și înțelegerea funcționalității poeziei, în special, cea a lui Homer. În timp ce anumiți tropi (iambul pentametric sau hexametrul dactilic) sunt folosiți și de poeți moderni. Diversificarea piciorului metrului ține de construcția lingvistică, precum și de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau universală a unui prototip literar. Fiecare termen concret face posibilă corespondența cu starea nominală subiectiv-expresivă, înțeleasă ca un termen abstract. Termenii abstracți funcționează ca atribute pentru noțiunile universale. Romanul sau drama sunt identificați ca termeni universali ce au atribute singulare. Atributele romanului și dramei funcționează în dublu sens: ca existențe singulare ce prezintă o istoricitate și, în lipsa unei existențe independente, ca ceva ce aparține unei categorii distincte, în care trebuie instanțiați. În cadrul arhitecturii romanului, fiecare strat ontologic prezintă tropii literari
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
corespondența cu starea nominală subiectiv-expresivă, înțeleasă ca un termen abstract. Termenii abstracți funcționează ca atribute pentru noțiunile universale. Romanul sau drama sunt identificați ca termeni universali ce au atribute singulare. Atributele romanului și dramei funcționează în dublu sens: ca existențe singulare ce prezintă o istoricitate și, în lipsa unei existențe independente, ca ceva ce aparține unei categorii distincte, în care trebuie instanțiați. În cadrul arhitecturii romanului, fiecare strat ontologic prezintă tropii literari ce duc spre conturarea conceptelor concrecte. În acest sens, romanul nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Totodată, relația intimă dintre elementele artei ridică o serie de întrebări. Arta vizuală fotografică generează multiple opere în anumite circusmtanțe, dar și o singură artă. Ele pot fi definite ca: printarea, definită prin mai multe instanțe sau printr-o instanță singulară; prototipul, ce poate fi supus distrugerii; acțiunea de modificare a supafeței fotografiei pentru a reda un efect estetic. Opera fotografică este gândită ca având diferite tipuri de variații și etape în raportul său cu obiectul real. Dacă pictura poate fi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect fizic multiplu (în cadrul performării artelor). Monroe Beardsley, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, editia a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981, pp. 40-55. 4 În "Critica facultății de judecare, Prima Introducere VII, Kant spune: "în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a demonstrat că alcoolul ajută la pătrunderea mai ușoară în celule a unor substanțe care vor deteriora ulterior ADN-ul. Așa se poate explica de ce combinația tutunului cu alcoolul provoacă mai multe distrugeri ale ADN-ului decât tutunul ca factor singular. Această deteriorare structurală poate cauza malfuncția unor gene (de exemplu, cele care „dictează” începerea sau oprirea creșterii celulare). Celulele anormale se înmulțesc, formând o tumoră. Distrugerile adiționale fac ca aceste celule anormale inițiale să se răspândească în țesuturile vecine precum și
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
cancerele de mici dimensiuni, poate fi utilizată ca tratament de bază. Pacienții prezentând cancere mai mari pot beneficia atât de tratamentul chirurgical cât și de radioterapie sau combinația radioterapie și chimioterapie ori de agenții „țintiți”. Postoperator, poate fi apelată radioterapia singulară sau combinată cu chimioterapia, sub forma tratamentului adițional (adjuvant), care este menit să distrugă depozitele mici de celule canceroase, care nu pot fi văzute și îndepărtate în timpul actului chirurgical. Radioterapia poate fi de asemenea recomandată pentru ameliorarea simptomelor de asociere
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
Aceste medicamente pot fi utilizate fiecare în parte (monochimioterapie) sau în combinații (polichimioterapie) pentru a obține un efect mai puternic. Cea mai comună combinație folosită este: cisplatin și 5-fluorouracil. Această asociere este modalitatea cea mai eficientă, prin comparație cu folosirea singulară a oricărui produs dintre cele enumerate mai sus, în ceea ce privește reducerea temporară a dimensiunilor cancerelor orale sau orofaringiene. Oricum, se pare că tumorile canceroase devin rezistente la aceste medicamente pe măsura trecerii timpului și nu s-a dovedit nicio îmbunătățire a
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
recente privind pacienții cu tumori canceroase orale și orofaringiene depășite chirurgical, dar fără metastaze la distanță, au evidențiat că efectuarea atât a chimioterapiei cât și a radioterapiei (concomitent) a condus la obținerea unor rezultate mai bune decât radioterapia (ca metodă singulară aplicată cazului). Probabilitatea de recidivă a cancerului a fost mai mică, pacienții supraviețuind timp mai îndelungat. Însă această conduită de terapii combinate este dificil de tolerat de către pacienții care au o stare generală precară de sănătate. Istoricul lor de fumători
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
mici dimensiuni, poate fi utilizată ca tratament de bază b) Pacienții prezentând cancere mai mari pot beneficia atât de tratamentul chirurgical cât și de radioterapie sau combinația radioterapie și chimioterapie ori de agenții „țintiți” c) Radioterapia se utilizează ca tratament singular numai pentru cancerele orale de mari dimensiuni d) Postoperator, poate fi apelată radioterapia singulară sau combinată cu chimioterapia, sub forma tratamentului adițional (adjuvant) e) Radioterapia poate fi de asemenea recomandată pentru ameliorarea simptomelor de asociere cu boala canceroasă (cum ar
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
mari pot beneficia atât de tratamentul chirurgical cât și de radioterapie sau combinația radioterapie și chimioterapie ori de agenții „țintiți” c) Radioterapia se utilizează ca tratament singular numai pentru cancerele orale de mari dimensiuni d) Postoperator, poate fi apelată radioterapia singulară sau combinată cu chimioterapia, sub forma tratamentului adițional (adjuvant) e) Radioterapia poate fi de asemenea recomandată pentru ameliorarea simptomelor de asociere cu boala canceroasă (cum ar fi durerea) R: c (pag. 82) 18. Brahiterapia reprezintă: a) Iradierea internă b) Iradierea
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
devenită realitate, începe, în septembrie 1936, organizarea Brigăzilor Internaționale, menite să ajungă emblema internaționalismului comunist. Chiar în momentul în care recomandarea privind Frontul Popular este tradusă în practică în forme diverse în alte țări, inclusiv prin victoria din Chile, experiența singulară din Spania servește ca referință pentru o iluzorie împăcare a democrației cu tranziția spre socialism. Conceptul de „democrație de tip nou”, elaborat în toamna anului 1936 de către Dimitrov și Togliatti, dă un pic de consistență visului unui regim pluralist, excluzându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
boicotat de toți foștii „camarazi”. PROPAGANDĂ → Agitprop, Informare/dezinformare PSIHISM Dimensiunea psihologică a ființei umane a fost neglijată de către Marx*, a cărui cea de-a șasea teză despre Feuerbach fundamentează antropologia marxistă: „Esența umană nu este o abstracțiune inerentă individului singular. în realitatea sa, aceasta este ansamblul raporturilor sociale”. Totuși, mișcarea comunistă a încercat, în perioadele sale de „deschidere”, să integreze specificitățile individuale în cadrul socio-economic al marxismului*. în URSS*, psihanaliza influențează metodele Verei Schmidt, recunoscute oficial între 1921 și 1923 pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]