3,912 matches
-
Dimineață, în autobuz, profesorul Constantin Mardare, pensionar de cîțiva ani (palid, tras la față, cu pielea căzută), m-a întrebat dacă știu că a murit Sabin (Mișu Sachter). „Nu știu și nu cred”, i-am răspuns. E probabil o glumă - sinistră! -; el însuși are obiceiul de a glumi; ce-i drept, niciodată în acest fel”. Am coborît și am telefonat la redacție; da, se confirmă! M-am dus acolo. A apărut Bălăiță. Puțin nădușit, s-a așezat pe scaun: „Ei, ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
locuiau Mihail Petroveanu și Veronica Porumbacu se prăbușise. Sprijinit de fosta clădire a ARLUS-ului, cel de vizavi, al Zuței, rămăsese în picioare. Am dat să urc, dar n-am putut din cauza întunericului, care, mai sus de mezanin, era compact, sinistru, impenetrabil. Am căutat un telefon public: nu funcționa nici unul. După miezul nopții m-a cuprins o dorință irepresibilă de a mă întoarce la Bacău, acasă. Gara de Nord era paralizată. Am revenit lîngă blocul Zuței, în care mai locuiau N. Steinhardt, regizorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ba de altul, Profesorul a început obișnuitul său „joc de-a masacrul”, inofensiv cînd îl urmărești a doua sau a treia oară, amuzîndu-se pe seama unei părți din lumea literară. Cutare? „Un semidoct!” Cutare? „Un idiot!” Cutare? „Un dobetoc!” Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i mai trăiesc. Ba chiar șaptesprezece și cîteva luni, căci speranța mea e (asta nu înseamnă că trebuie să rămînă acolo)să ajung barem la 60 de ani. Așa că ori de cîte ori am să fiu invadat de aiureli sinistre, am să-mi amintesc de acest angajament... unilateral! *Dificilă întrebare: în tren, un copilaș m-a întrebat: „Tu ești bătrîn?” Ce se vede și ce e realmente bătrîn în mine, acum, la patruzeci și trei de ani? Într-una din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de dezgustătoare pentru a opri repetarea lor? și, peste toate aceste întrebări: pe cînd articole despre mafia românească în presa noastră? *În aceeași zi, întîlnire cu Sorin Preda și cu Ion Roșu. Amîndoi nemulțumiți. Primul mi-a vorbit despre „înghesuiala sinistră” din rîndurile tinerilor scriitori, iar cel de-al doilea despre „matrița” în care unii critici îi introduc pe autori, ignorînd specificul fiecăruia: „Tu, poet, crezi că ei vorbesc despre tine, dar în frazele lor e cenușa altora”. *„Vatra” [nr. 9
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În familie) era nebun, nici că tante Antoineta era Îngrijorată de sănătatea mintală a fiului ei. Eram probabil prea mică spre a mi se spune, iar mai târziu nimeni În familie nu se mai oprea asupra unui episod atât de sinistru. V-am dat acest exemplu, mai sunt atâtea altele. Nu știam nici că mama a fost profesoară de franceză la Fălticeni În timpul războiului. În schimb, Îi cerusem detalii asupra revoluției bolșevice care o surprinsese la Odessa unde tata și cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de Crăciun), s-au spulberat. Românul a tăcut și a înghițit. O culme a ridicolului s-a înregistrat și la Constanța, unde la o întâmplare a Cenaclului lui Păunescu, un spectator, zice-se, turc, și-a îngăduit o glumă cam sinistră, dându-și în loc de nume o expresie trivială și traducând, cu o altă pornografie, cuvântul cenaclu în limba turcă. Dinamicul poet a exultat de fericire, a cântat și a repetat aceste cuvinte, făcându-le apoi să apară și în revista familiei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ordinea zilei o mai veche amenințare culturală, pe care o credeam cu toții îngropată de mult. Iată însă că, și în acest caz, ca și în multe altele, tenacitatea tipică a stalinismului de a reveni mereu și mereu la aceleași proiecte sinistre, la aceleași planuri absurde de distrugere a trecutului unei țări, la aceleași păcate ale tinereții, cum ar spune un clasic al nostru, această tenacitate tipic stalinistă deci se manifestă din nou, în toată urâțenia și brutalitatea ei. Despre ce este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai sinistru în fibra pare-se nemuritoare a stalinismului. Luând cunoștință de aceste opinii ale mele, cineva s ar putea întreba, pe bună dreptate: Atunci de ce-i răspunde, dacă-l socotește neputincios în a duce o polemică, un dialog? Mai întâi, probabil
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe care ne-am asumat-o și pe care suntem deciși să o ducem până la capăt. Ceea ce se întâmplă acum în București depășește granițele unui eveniment de ultimă oră, a cărui importanță va dispărea în câteva zile, de îndată ce noi vești sinistre vor sosi din țară. Pentru că trebuie să o spunem clar la ce ne putem aștepta, atâta vreme cât familia Ceaușescu va mai conduce destinele României, împingând noțiunea însăși de politică în sfera patologicului. Se desfigurează tot ce mai scăpase neatins de înaintașii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cea a actorului Amza Pellea, incomparabil mai popular, dar dispariția Sburătorului cu blonde plete care ne marcase tuturor tinerețea nu a scăpat totuși de omagierea festivă. Fracturată, firește. Partidul devenit, În sfârșit, prin oportunismul Înmulțiților, al celor mulți, Își sporea sinistrele paradoxuri. Partidul mulțimii de oportuniști nu mai era doar Partid Unic, ci se transformase În Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de a sacraliza doar bâlbâita Divinitate cu șapcă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu un cuvânt care spune exact același lucru, În ficțiune. Un roman pus sub semnul spectacolului popular În care apare masca evocată În titlu. Spectacolul popular care e circul ține de ce estetica numește grotesc și conține În sine un element sinistru, abea deghizat sub costumația și sub gesturile comice. Am studiat și eu, nu pe hârtie, ci ca spectator, reprezentațiile de sub cortul de pânză și pot să certific simțirea Dumneavoastră. Clapa lăuntrică pe care o apasă aceste spectacole este una dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorului, la festivitatea decernării Premiului Fundoianu, În 2001, la Tel Aviv, și a apărut În revista israeliană de limbă română Izvoare, nr. 30-31-32) Post-scriptum 2004tc " Post‑scriptum 2004" Noul an, 2004, a adus din România, prin bunăvoința unei prietene, un sinistru DOSAR, parcelat În două volume de gunoaie umane, ambalate drept Rapoarte informative, Note de filare și identificare, Note-raport, Note de relații, Note și Plan de Măsuri etc. Aflam din neglijentul și foarte incompletul DOSAR că fusesem urmărit de copoii cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu puteam să nu mă gândesc, mai ales, la ceea ce s-a Întâmplat și după 1989, În bizantina tranziție românească de la bizantinul național-socialism marxist la bizantina democrație a pieței libere, Înțeleasă ca un bazar al tranzacțiilor și travestiurilor. Nu doar sinistra poliție secretă a statului polițist distrusese prietenii, iubiri și cariere, adică vieți. Tumultul de după ce s-au deschis conservele În care trăiam, sufocându-ne, cu toții a distrus, de asemenea, nu puține prietenii, iubiri și cariere. Brusca și inevitabila sete de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta. Timpurile noastre au descoperit limita asta”, avertiza Viziru. Timpurile biografiei noastre descoperiseră, Într-adevăr, se părea, limita sinistră la care poate fi Împinsă gluma destinului refuzând să mai glumească. Și totuși lumea continuă să redescopere, zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
martie 1984) preia idei directoare, teme și chiar fraze, formulate În acest și În alte romane ale lui Ernesto Sábato, ca repere ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă” către Ernesto Sábato era Însă - cititorul deprins cu limbajul codificat al acelei sinistre perioade ceaușiste va Înțelege fără dificultate - dedicată și unei Românii traumatizate de opresiune și mizerie, scriitorilor ei sufocați de teroarea și turpitudinea tiraniei. Între omagiile care sporeau În acei ani În jurul lui Ernesto Sábato, evocat ca un vârf al literaturii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl zărește, după război, pe fostul profesor, acum pensionat, În fața vitrinelor cu fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează, cere explicații. „Mi-a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de el și de o organizație, care nu număra decât un pumn de prieteni. Mai târziu, când au venit vremurile grele ale prigoanei din 1938, mi-am adus aminte de cuvintele lui. Pare că a fost fatal ca omul acesta sinistru, care s-a ridicat de la început împotriva legiunii, să servească de unealtă ticăloasă a călăilor, care au lovit cu mișelie, distrugând o mare speranță a unui neam. Nicolae Iorga și-a câștigat popularitatea agitând chestiunea antisemită în cadrul naționalismului românesc. De pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rudeniilor. Nu era zi să nu apară plutonierul Wilms, delegatul Gestapo-ului pe lângă grupul legionar, cu tot felul de reclamații și denunțuri. Se purta nepoliticos și brutal, iar bietul Petrașcu trebuia să suporte fără să crâcnească toate necuviințele acestui personaj sinistru, în 7 iulie 1941, sosește la Rostock un tren de 90 de legionari, sub comanda lui Mile Lefter. Erau legionari, care locuiau prin diferite orașe ale Germaniei. Probabil, în urma unui denunț de la București, au fost culeși de la Berlin și alte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
penitenciară: Cazimca așa cum o numește Marcel Petrișor în „Secretul fortului 13 Jilava” sau Corabia morții cum a botezat-o părintele Calciu Dumitreasa sau Secția de exterminare cum îi spune Popa Aurel (Popicu), toți trei locatari, ani de zile, ai acestui sinistru loc de detenție, construit anume pentru a distruge ultimele urme ale „crimei secolului XX, reeducarea de la Pitești, Gherla, Canal,”, capodopera regimului comunist. Subsemnatul, am avut fericirea sau nefericirea de a fi trecut și eu prin acest loc damnat, ca deținut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
perete, din care să se ajungă la o prăpastie în care să curgă un râu. Și încă în plin Tokyo! Cu cât mă gândeam mai mult la cele întâmplate, cu atât mă durea capul mai tare. Mai întâi liftul cel sinistru. Apoi domnișoara cea grăsuță care vorbea fără să i se audă vocea. Și acum altă dandana! Poate ar fi fost mai bine să fi refuzat slujba și să-mi fi văzut de drum. Mă pășteau prea multe primejdii și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ecoul pașilor. Țineam lanterna îndreptată spre spatele ei și pășeam cu ochii la canadiana mea kaki. Mi-o cumpărasem în 1971. Eram sigur de asta. Încă nu se terminase războiul din Vietnam. Pe vremea lui Richard Nixon, cu fața aia sinistră a lui. Toată lumea purta atunci păr lung, încălțăminte murdară, canadiene kaki cu semnul păcii pe spate, asculta rock psihedelic, se credea Peter Fonda. Asta se întâmpla demult tare... în timpul dinozaurilor. Am încercat să-mi amintesc ceva întâmplări de pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au Jugement Dernier și în alte scrieri din exil. În 1997, într-un proiect de prefață la ediția Opere (ediție ce nu a fost înfăptuită), D. notează referitor la Colecția de Biografii...: „Am scris cu inima grea, între mârâiturile piticului sinistru Beniuc și acreala de sus a călăului literaturii române Răutu.” Valoarea estetică a acestor fișe epice diferă de la un fragment la altul. Unele, ca Proprietatea și posesiunea, sunt excepționale, peste nivelul epic al Cronicii de familie. Micul roman face parte
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
circumstanță prin alertețea dialogurilor; Bunica la Istanbul, satiră nostalgică, descrie indiferența în care se dispersează ultimele resturi de conștiință, iar Estul sălbatic, poate cea mai realizată dintre piese, cel puțin la nivelul jocurilor de cuvinte, își bizuie conflictul pe mașinațiile sinistre puse la cale într-un cimitir (parabolă morbidă a tranzacțiilor și a traficului de influență). Cinci noi comedii sunt cuprinse în volumul Teatru. Schimbare de sex (2001). Sunt satire și farse burlești ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
tranzacțiilor și a traficului de influență). Cinci noi comedii sunt cuprinse în volumul Teatru. Schimbare de sex (2001). Sunt satire și farse burlești ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă să se dezagrege și după ieșirea din totalitarism. Promiscuitatea sinistră a „tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]