5,527 matches
-
interetnice. Imigranții nou instalați reconstruiau, după modelul țării lor de origine, comunități puternic afectate de disfuncții. Altfel spus, imigranții se găseau Într-o situație În care slăbirea controalelor tradiționale nu era compensată de o interiorizare a normelor culturii dominante anglo-americane. Sociologii Școlii de la Chicago nu identificau delincvența și criminalitatea cu o trăsătură etnică, ci cu un proces social rezultat din imigrare și din mediul În care erau plasați nou-veniții. Situația era considerată una temporară, tranzitorie, rezultată din confruntarea În cadrul acestor comunități
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sfârșitul anilor ’60, au apărut două texte care confirmă această evoluție. Howard Becker, În Outsiders 1 (1963), arată că fenomenul de devianță nu este un proces obiectiv, ci depinde În mare măsură de percepția pe care grupurile dominante ă inclusiv sociologii ă o au cu privire la unele dintre celelalte grupuri. Fredrik Barth, În Ethnic Groups and Boundaries 2, subliniază la rândul său că trăsăturile asociate cu etnicitatea În America epocii contemporane nu pot fi considerate trăsături esențialiste (Barth, coordonator, 1969). Grupurile rezultate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cadrul asamblului american. Până și astăzi, când etnicitatea a devenit În mare măsură „simbolică” (Gans, 1994), sau chiar un fenomen experimentat la nivel exclusiv individual, fără legătură directă cu vreun grup etnic (Hollinger, 1995), ea rămâne un element identitar fundamental. Sociologii britanici fac adesea referire la conceptele de rasă sau de minoritate etnică atunci când vorbesc despre comunitățile distincte formate În cea mai mare parte ca urmare a imigrației din fostul Commonwealth non-alb. La fel ca și În Statele Unite, aceste distincții Înglobează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încât a Început să se extindă și la celelalte discipline și să devină una dintre axele principale ale oricărei pedagogii. Astăzi, chiar și În Québec, interculturalul a devenit un domeniu al studiilor universitare, dominat de altfel În mare măsură de sociologi. Așa cum demonstrează lucrările lui Martine Abdallah-Pretceille (Abdallah-Pretceille, 1999), o astfel de metodologie se dorește formativă, sensibilizându-i pe elevi la arbitrarul sistemului lor matern de referințe. Într-adevăr, dobândirea de competențe culturale În cultura de origine nu este niciodată trăită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
precizăm doar că, În privința sa, cercetătorii nu au prea ajuns la un consens. Dacă majoritatea sunt de acord să folosească termenul În sensul de prăbușire a reglementării sociale, conținutul său variază În schimb de la un autor la altul. Cei doi sociologi care au contribuit cel mai mult la elaborarea sa sunt Durkheim și Merton. Cei doi Însă nu i-au conferit aceeași semnificație. Durkheim dezvoltă noțiunea cu referire la tezele conform cărora, În societățile moderne, normele tradiționale devin inoperante, fără a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simți frustrați și nu se vor da În lături de la a folosi soluții ilegale. De aici, vor trece dincolo de „marginea” normelor prescrise și vor deveni devianți sau marginali. Aportul Școlii de la Chicago De la anomie la devianță s-a trecut grație sociologilor din Școala de la Chicago. Într-adevăr, Începând cu anii ’50, o serie de studii au pus În evidență legăturile dintre marginalizare, violență și problemele de inserție socială pe care le punea imigrația masivă În acest oraș. Cercetătorii au arătat că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceste condiții, recurgerea la ceea ce este altminteri interzis le poate apărea ca o soluție. Ar fi Însă fals să desprindem de aici concluzia că distanța dintre aspirații și șanse Îi caracterizează În primul rând pe cei mai săraci. Cei doi sociologi au sugerat că tendința de a „cădea” În marginalitate sau chiar În capcana criminalității este prezentă Întotdeauna când există o distanță importantă Între ceea ce se dorește și ceea ce este realizabil (Cloward și Ohlins, 1960). Transgresiune și etichetare Începând cu anii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ungaria, Germania, Italia... Țăranii transplantați au dificultăți În a-și schimba modul de viață. Victime ale șocului cultural și ale dezrădăcinării, supuși mobilității profesionale și rezidențiale, alunecând uneori În delincvență sau În criminalitatea organizată, acești imigranți au suscitat În rândurile sociologilor dorința de a realiza o analiză empirică a valorilor de grup și a atitudinilor individuale (dorința de securitate, de recunoaștere de către ceilalți, de putere). Universitarii văd orașul ca o formă de interdependență spațială a unor indivizi și instituții, dar mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se prezintă astfel caută de obicei să obțină din partea statului sau a opiniei publice o recunoaștere a suferinței lor actuale sau trecute, precum și o „Îndreptare” a nedreptăților suferite. Această abundență de identități particulare și În concurență Îi face pe unii sociologi să se teamă de apariția unei „societăți balcanizate”, În cadrul căreia principiile universaliste și-ar pierde În mare măsură forța. Afirmări identitare și acțiune colectivă Afirmarea identităților minoritare este totodată În corelație cu apariția unor „noi mișcări sociale”. Acestea se disting
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate explica În mod satisfăcător prin predispozițiile dobândite În copilărie. Acest model explicativ, care ă la fel ca și modelul „personalității autoritare” ă ține de o psihologie genetică inspirată În bună măsură de psihanaliză, prezintă defectele tuturor modelelor mono-cauzale. Cercetătorul, sociolog sau psihosociolog, crede astfel că deține „cheia” care Îi permite să explice, prin origini și geneză, un tip de comportament social considerat „rasist”. El nu face Însă decât să ilustreze tendința permanentă Înspre reducționism În explicarea formelor comportamentului uman, un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologiei sau etnologiei s-a construit, În mare măsură, Împotriva celui al antropologiei fizice. S-a străduit deci să respingă ipotezele naturaliste care căutau să explice diversitatea comportamentelor umane prin rolul eredității sau al rasei. Invers, prin debiologizare și denaturalizare, sociologul acordă atenție, Înainte de toate, condițiilor socio-istorice În care trăiesc colectivitățile umane. El se opune oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care trăiesc colectivitățile umane. El se opune oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
specia noastră și de numeroase specii animale. Pentru a desluși mai bine mizele discuției, să pornim de la modelul clasic al etnocentrismului, așa cum continuă el să funcționeze și astăzi În antropologia socială. Chiar la Începutul cărții sale apărute În 1906, Folkways, sociologul american William Graham Sumner (Sumner, 1906, p. 13) introduce și definește astfel această noțiune: „Punctul de vedere conform căruia grupul căruia Îi aparținem este centrul lumii și etalonul la care ne raportăm pentru a-i judeca pe ceilalți merită, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și mai coordonate, Începând cu 1960. Astăzi, rețele de cercetători, site-uri Web, reviste științifice și colocvii sunt consacrate, atât la nivel național, cât și pe scena internațională, acestei teoretizări care a dobândit o extindere pluridisciplinară (Seca, 2001). Dacă istoricii, sociologii, psihologii, geografii, antropologii, economiștii și alți specialiști folosesc În lucrările lor, În mod explicit, prin sinonimie sau metonimie (mentalitate, cultură, sistem de opinii, de semne sau discursiv, mod de viață, etnometodologie, univers semiotic etc.), referințe din domeniul RS, motivul este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de raporturi sociale”, aceste scheme organizând procesele simbolice care intervin În respectivele raporturi (Doise, in Doise și Palmonari, coordonatori, 1986, p. 85). RS În abordarea interculturală Relațiile interculturale se află, În mod evident, În centrul preocupărilor a numeroși psihosociologi și sociologi specializați În reprezentări, În principal În studiile asupra originii atitudinilor, prejudecăților și discriminărilor (conduite depreciative, persecutorii) față de minorități (nebuni, bolnavi, purtători de SIDA, handicapați, homosexuali, imigranți etc.), asupra stereotipurilor, relațiilor intergrupuri sau lingvistice, asupra formării și dezvoltării ideologiei rasiste și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
George (1972), De la structure sociale, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție americană: 1949). Φ INTEGRARE, Mobilizare, SOLIDARITATE Socializaretc "Socializare" Termenul de socializare este de multă vreme folosit curent atât În antropologia culturală, cât și În psihanaliză sau În psihologia genetică. Sociologii, În ceea ce-i privește, se interesează și ei de procesele prin care indivizii, Însușindu-și modalități de acțiune și de reflecție din mediul În care trăiesc, interiorizându-le și integrându-le propriei personalități, devin membri ai unor grupuri sau colectivități În cadrul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nazismului, militanți comuniști devotați Înșelați de conducătorii lor: pentru toți este, chiar și astăzi, neplăcut și dureros să Încerce comparații. Însă ceea ce este important În plan privat, oricât ar fi de respectabil, nu trebuie să oprească munca istoricului sau a sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește judecata morală, presupunând că și-ar avea locul aici, ea ar trebui În principiu să vină după efortul de cunoaștere, și nu Înaintea lui. Acesta este, cred eu, consensul actual al istoricilor și al sociologilor.” (Todorov, 1999, p. 29) Fără Îndoială, ar trebui să nuanțăm aceste afirmații, căci revolta morală face parte din categoria rezistențelor, iar a rezista nu are aceeași greutate umană cu a prezenta o comunicare la un colocviu. Însă trăim Într-o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a etniei, cuvântulă cu Încărcătură peiorativă ă este asociat mult mai adesea cu ideea de opoziții tribale sau de imperialism războinic. Prea puțin folosit de etnologii francofoni, termenul este În schimb frecvent utilizat În engleză. Într-un sens analog, unii sociologi, ca Michel Maffesoli, laudă „vremea triburilor” ca pe o epocă a reconstruirii unei solidarități sociale, a refuzului concret opus individualismului ambiant și a tentativelor de interdependență În viața comună a unor mici grupuri care țes solidarități active pe baze afective
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
hăhăielile îi țintuiesc în fața ecranelor, grosolăniile îi aruncă-n admirația tupeului prost înțeles. Putem găsi un milion de motive prin care să ne explicăm fascinația aproape morbidă a nației pentru un personaj public precum Gigi Becali. Putem chema psihologi, psihiatri, sociologi, antropologi sau „piariști“: fiecare ne poate decupa și analiza o parte din aerul degajat de acest personaj. Dar toate ar reprezenta tot atâtea mijloace prin care ne-am depărta de adevărata cauză a notorietății acestui om: cultul pe care i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
constrângeri, dintre care cea mai importantă mi s-a părut aceea că am fost mereu nevoiți să reducem totul la esențial. Și ce este mai esențial decât enervarea de-o clipă? Mi-ar plăcea ca peste 100 de ani, un sociolog sau un istoric care ar dori să înțeleagă mai bine România anilor 2000 și „enervările“ sale cotidiene să găsească, din întâmplare, această carte în informatizatele biblioteci de atunci și să nu regrete alegerea făcută. Mirel Bănică Noiembrie 2005 17 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
valoarea narațiunilor personale în înțelegerea dezvoltării psihologice și a personalității (McAdams, 1993; Runyan, 1982). Antropologii folosesc istoria vieții sau studiul de caz individual ca principală unitate de analiză pentru măsurarea similarităților și a diferențelor culturale (Langness, Frank, 1981; Spradley, 1979). Sociologii folosesc povestirile vieții pentru a înțelege și a defini relațiile sociale, apartenența la grup și interacțiunile din cadrul acestuia (Bertaux, 1981; Linde, 1993). În educație, povestirea vieții a fost folosită ca o nouă manieră de cunoaștere și învățare (Witherell, Noddings, 1991
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
perspectivă etică asupra întregului proiect și să fim niște practicanți atenți când lucrăm cu persoane care ne-au oferit în dar povestea vieții lor. 3. Realizarea interviului Abordarea bazată pe interviu pentru colectarea informațiilor este cât se poate de largă. Sociologii și antropologii, istoricii, analiștii politici, avocații, psihologii, psihiatrii, consilierii și asistenții sociali, educatorii și administratorii, medicii și asistentele medicale - toți folosesc interviul. Astăzi, în mass-media electronice suntem aproape copleșiți de folosirea interviurilor. Peste tot vedem talk-show-uri. Suntem, înainte de toate, specia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
simetrică /vs./ comunicare complementară. În domeniul sociologiei, preocupările pentru fenomenul interacțional sînt timpurii și foarte numeroase și pornesc deseori de la constatările de filozofie a istoriei și de filozofie socială, care se dezvoltă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sociologul Ervin Goffman definește, în 1959, interacțiunea verbală ca fiind procesul prin care participanții la actul comunicațional se influențează reciproc, într-un context mediat de apropierea fizică directă. În această perspectivă, se asociază lumea cu scena de teatru: individul este, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dobîndit prin educație. Ulterior, termenul non-verbal a primit o accepțiune generală în legătură cu ființa umană, avînd înțelesul "care se exprimă cu ajutorul gesturilor, mimicii și atitudinii". Aceasta a făcut posibilă realizarea studiilor asupra comunicării realizate de Școala de la Palo Alto, care grupa sociologi, antropologi, psihiatri și lingviști, ale căror studii asupra limbii corpului au intrat în atenția lingvisticii. Cercetările de etnometodologie și de etnografie a comunicării au condus la acceptarea ideii că elementele non-verbale trebuie avute în atenție în analiza situației de comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]