KorAP: Find »[drukola/base=spăla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...674 >

16,835 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

în viața mea când îl aprob se numără și spălarea banilor. Derutați, Laila, Aisha, Suleiman și Gacel Sayah schimbară privire o lungă și, în cele din urmă, cea dintâi repetă cu stupefacție: — Spălarea banilor? — Întocmai. — Dar banii nu se pot spăla, protestă femeia. Odată am uitat o bancnotă în buzunarul unui jaique și când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar fi făcut un efort imens ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în buzunarul unui jaique și când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar fi făcut un efort imens ca să asimileze cele auzite. — Nu e vorba de spălat bani cu apă și săpun, îngăimă în cele din urmă. Este vorba de „albit“ sume mari de bani. — Cum ai spus? „Albit“? — Exact. — Și de ce vrea tatăl tău să albească banii? Fiecare bancnotă are o culoare și chiar o mărime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
face de râs. — Niciodată nu mi-a păsat că mă fac de râs. — Mie, da. Noi, tuaregii, ne facem de râs de ani de zile și de aceea ne aflăm unde ne aflăm. Dacă are dreptate și organizatorii competiției se spală pe mâini, mă voi vedea obligat să-mi țin cuvântul, și ar fi o povară pe care ar trebui s-o suport toată viața. — Am dreptate, insistă italianul, care își dădea seama că poziția sa se consolida tot mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face cu o situație deosebită, cu care nici cel mai încercat pilot de elicopter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de franci ca să uiți de toată afacerea asta. — N-am auzit niciodată spunându-se că memoria ar fi de vânzare. Memoria îi însoțește pe oameni până la mormânt și nu există săpun, oricât de scump ar fi el, care să poată spăla amintirile. Este doar un fel de a spune... - explică pilotul. Îți dai seama de ceea ce poți face cu un milion de franci? — Desigur!... Să trăiesc tot restul vieții mele ca un sechestrator care a acceptat o răscumpărare. Familia mea n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pe nimeni... Sunt mânjiți de sânge. — Dacă toți banii mânjiți de sânge s-ar abandona în deșert, n-am mai vedea deloc nisipul... - spuse buna femeie, zâmbind ușor. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face ca să-i „spălăm“ nu e ceea ce face tatăl lui Pino Ferrara, ci să-i folosim bine. Toată lumea spune că o să folosească bine banii, dar când vine momentul nimeni n-o face. — Noi putem fi o excepție... - îi spuse maică-sa. Îți dau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de ginere „s-a dus doamnă s-a stins azi noapte ca un pui de găină cine o să-mi mai poarte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna pentru a treia oară pentru ea. El ridică automat receptorul și fără să mai facă efortul să spună „alo“ sau „un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
din picioare dar nu le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric spăla fiecare nasture În parte: „să nu li se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor, sînt ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini Închizînd pleoapele lui Naphta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele de la Nufărul. Era cuminte. CÎnd ieșea În stradă se simțea liber. Își regăsea gîndurile. Acasă era tot timpul suspectat. CÎte țigări ai fumat? Ți-ai făcut gimnastica? Te-ai spălat pe dinți? Ce citești? Trebuia să-mi Închipui, tot Ziua cea mai lungă, pentru a cîta oară? Nu suporta discuțiile despre literatură, nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu suporta nici un fel de discuție. CÎnd era lume În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Aromat sintetic. Delicioase. Mestec ca o capră și aștept o frază genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu mă spăl. Mint că n-am avut apă caldă. La terre promise, paradisul oamenilor dezocupați. Să trăiești ca un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
hodorog de șaptezeci de ani cînd ea avea douășpatru — Nu se poate, e cu aproape cinzeci de ani mai bătrîn decît ea? — Da cum? CÎt i-a crescut copilul și i-a umplut casa cu de toate și i-a spălat și chiloții și nu i-a cerut socoteală pă unde umblă, că a și avortat În fața lui că el i-a vărsat ligheanul la closet, a fost bun, acu de... — Te rog nu Începe iar cu... Nu știu zău ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
clipă, apoi mă hotărăsc. — Cine-i? Haide, vecină, că am Înghețat de cînd mă ții la ușă. Îi deschid vinovată. — N-ai chef de musafiri, așa-i? — Intră, doamna Oprișan, intră, te rog, tocmai am dat drumul la apă să spăl niște mărunțișuri și probabil că de-asta nu te-am auzit. — Eh, da văz că iar ai masa plină de hîrtii. Toată ziua Înveți. Ce ți-o mai trebui femeia lui Dumnezeu atîta carte, că azi mîine ieși la pensie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă să le slugărești, zău, doamnă Norico, mă și speriai, cum a știut dulapul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de mînecă să le slugărești, zău, doamnă Norico, mă și speriai, cum a știut dulapul să-mi ceară mie să văz de el. — Știu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
despre motoarele autoturismelor cu unu, doi, trei, patru, nu știu cîți cilindri sau despre cel mai senzațional produs de pastă de dinți japoneză și diversele moduri - pe verticală, pe orizontală, pe diagonală, În cerc sau În spirală - de a te spăla pe dinți. Doamna Dupe, Îmi place s-o numesc așa pentru că pronunță cu un aer prețios „ne vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e firesc țpentru ea vulgar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și cînd n-ar fi auzit nimic. ... haide, mă Wanda, chiar ți-ai pierdut umorul de tot? Lasă mutra asta de fecioară deflorată, că-mi strici tot cheful. Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și zaharisită ca un muzeu de Kitschuri, departe de deșerturile argintii cu circumvoluții secate prin care se tîrăște tot mai lent, tot mai stins, bătrîna cobră. Și deodată mă ridic atît de curată În lumina acestei amieze de parcă ploaia a spălat de pe plajă toate obiectele și malul Începe să curgă Într-un labirint translucid și eu ajung Într-o apă verde și mătăsoasă ca sticla și trec de treizeci de ori prin pereții ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli și să le duci la complex că mai scoți un bănuț. Văz io că nu prea știi să te gospodărești. N-am multe și nu merită osteneala. — Ehe, cum bag seama, la dumneata multe nu merită osteneala. Tac și Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]