11,582 matches
-
comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea marea mistică spaniolă culminând cu Ioan al Crucii și în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția acestui corpus în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
damnat), Al. Petroff (Salut Boețiii, Neron, Către L.), iar cu articole, Al. Macedonski (Spre ocultism), Zoe Fialski, Nicolae Gregorian. Apare și semnătura lui Gabriel Donna (Alte simboluri), ce se războiește cu cei de la „Sămănătorul”, iar Victor Anestin scrie despre romanul spaniol modern. Mai publică poezie Ion Petrovici (În toamnă), Ștefan Petică (Vara depărtată) ș.a. M.Pp.
HERMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
din Europa, Șeful - medic și director al unui sanatoriu - își trăiește aventurile erotice și experiențele matrimoniale, oscilând între iubirea „narcotică” pentru Vivian (personaj care, prin origine, cum remarca sarcastic Al. Piru, împletește aporturile mai multor naționalități, de la cea franceză și spaniolă până la cea anglo-norvegiană și italo-creolă) și atracția carnală pentru „nevrotica”, planturoasa Olga Slugariu. Cuplările sexuale domină spațiul epic. Dacă în prima relație insatisfacția din planul fizic face din iubire, prin compensație, o perfectă comuniune de spirit, în cea de-a
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
prezentarea lucrării. O întreprindere deosebit de dificilă a fost continuarea editării extraselor din colecția Hurmuzaki, lui H. datorându-i-se apariția volumelor XVI-XVIII din Documente privitoare la istoria românilor (1912-1916). Din aceleași preocupări provine și publicarea a două documente (francez și spaniol) referitoare la Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599 (1913). Sub îngrijirea sa au mai apărut Le Voyage en Moldavie (1903), scrierea din 1809 a contelui de Moriolles, și Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
partidelor de dreapta. Numirea lui Vladimir Tismăneanu a provocat reacții ostile din partea ziariștilor și activiștilor politici apropiați extremei drepte și apărători ai «comunismului național» din perioada Ceaușescu. Fiu de militanți comuniști de origine evreiască, tatăl său luptase În războiul civil spaniol, apoi se refugiase În URSS, unde a lucrat la secția română a postului de radio sovietic internațional, pentru a deveni mai tarziu profesor de marxism-leninism În Învățământul de partid din România. Sociolog la București, unde și-a făcut studiile, Încrezător
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; Ralea, Scrieri, II, 81-98; V. Cerny, Essai sur le titanisme dans la poésie romantique occidentale entre 1815 et 1860, Praga, 1935; G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-31; H.H. Abrams, The Mirror and the Lamp. Romantic Theory and Critical Traduction, Oxford, 1953; J. Giraud, L’École romantique française, Paris, 1953; R.A. Foakes, The Romantic Assertion, Londra, 1958; P. Courthion, Le Romantisme, Geneva, 1962; René Wellek
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
ȘANDRU MEHEDINȚI, Tudora (7.ÎI.1942, București), hispanista, traducătoare. Este fiica Tarquiniei (n. Stanciu) și a lui Dumitru Șandru, lingvist și folclorist. Urmează în București Liceul „Gh. Lazăr” (1956-1959) și Facultatea de Limbi Romanice, secția limba și literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
traducătoare. Este fiica Tarquiniei (n. Stanciu) și a lui Dumitru Șandru, lingvist și folclorist. Urmează în București Liceul „Gh. Lazăr” (1956-1959) și Facultatea de Limbi Romanice, secția limba și literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București (din 1964), cadru didactic la Universitatea bucureșteana
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
Liceul „Gh. Lazăr” (1956-1959) și Facultatea de Limbi Romanice, secția limba și literatura spaniolă (1959-1964), beneficiind ulterior și de câteva specializări în filologia spaniolă (Málaga, 1968; Santander, 1969; Madrid, 1972). Își susține doctoratul în filologie cu o teza de gramatică spaniolă (1974), sub îndrumarea lui Iorgu Iordan. Va fi cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București (din 1964), cadru didactic la Universitatea bucureșteana (1971-1990), conferențiar la Facultatea de Litere și Istorie a Universității „Ovidius” din Constantă (1992-1994), profesor la Facultatea
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
de la începutul activității sale de traducătoare cu basme hispanice și legende din America Latină pentru „păstrarea specificului narațiunii originale” (Dan Grigorescu) și recrearea lor „într-o limbă colorată, sugestiva, dinamica” (Mihai Cantuniari), S. a îmbogățit tezaurul tălmăcirilor din literaturile de limbă spaniolă îndeosebi cu opere contemporane. A transpus române și povestiri ale unor importanți scriitori, precum Adolfo Bioy Casares și Julio Cortázar (Șotron-Rayuela), Gabriel García Márquez (Toamnă patriarhului, Cronică unei morți anunțate, Despre dragoste și alți demoni, Incredibilă și tristă poveste a
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
trupele din Irak și a declarat că războiul din această țară este „un dezastru” care „nu a dus decât la și mai multă violență și ură”60. Numai unul dintre cei suspectați de terorism În incidentul de la Madrid era cetățean spaniol. Totuși, publicul spaniol și europenii În general, se tem că teroriști din afara Uniunii pot găsi un refugiu sigur În mijlocul populației islamice trăitoare În Europa, dându-le astfel ocazia să recruteze noi membri și să formeze celule locale. Cu toate că marea majoritate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și a declarat că războiul din această țară este „un dezastru” care „nu a dus decât la și mai multă violență și ură”60. Numai unul dintre cei suspectați de terorism În incidentul de la Madrid era cetățean spaniol. Totuși, publicul spaniol și europenii În general, se tem că teroriști din afara Uniunii pot găsi un refugiu sigur În mijlocul populației islamice trăitoare În Europa, dându-le astfel ocazia să recruteze noi membri și să formeze celule locale. Cu toate că marea majoritate a musulmanilor sunt
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
țările de puteri aproximativ egale să formeze o alianță, pentru a menține echilibrul puterii, care să prevină dominația unei țări asupra restului. Istoria ultimelor trei secole este plină de Încercări ale unei puteri de a obține hegemonia asupra altora - Imperiul Spaniol, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Burbonilor și cele Napoleoniene, al Treilea Reich german și Uniunea Sovietică ne vin toate În minte. Fiecare dintre aceste Încercări a dus În mod invariabil la mișcări de reacțiune, În forma alianțelor cu alte state, pentru a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Popescu, Botoșani, 2002; Chilipir de om pe jos, București, 2002. Traduceri: Miguel Delibes, Cinci ore cu Mario, București, 1970 (în colaborare cu Odette Margaritescu Lungu); Antonio Buero Vallejo, Cu cărțile pe față, București, 1971; 20 de titluri din antologia umorului spaniol, București, 1975. Repere bibliografice: Marin Mincu, „Cristal”, GL, 1967, 34; Emil Manu, „Cu soarele în brațe”, „Viața militară”, 1969, 2; Mircea Oprea, Sensibilitate, savoare, umor, ATN, 1983, 9; Nicolae Georgescu, „Lacătul apei”, LCF, 1987, 30; Daniel Nicolescu, Călătorii morale, RL
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
doctrinal, scrisori-tratat, potrivite cu gustul vremii, așa cum făceau și Ieronim și Pelagius. J. Divjak a descoperit și publicat în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datînd din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus, celelalte fiind scrise în ultimii douăzeci de ani de viață ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 589, iar Biserica Catolică din Spania s-a dezvoltat rapid și, în urma hotărîrilor celui de-al patrulea conciliu de la Toledo, din 633, și-a extins autoritatea și asupra regilor vizigoți și a stabilit o serie de canoane destinate societății spaniole. în același timp, s-a înregistrat o intensificare a activității literare a Bisericii, în care au fost implicați chiar și regii: regele Sesebut, de pildă, a fost un scriitor și un poet destul de cultivat. Prin urmare, convertirea vizigoților a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aici, intensa activitate a lui Isidor, care, prin scrierile sale, vrea să facă o sinteză a înțelepciunii antice pe care s-o adapteze pentru un popor „nou”; operele vor fi valorificate apoi de-a lungul întregului Ev Mediu, nu numai spaniol. Bineînțeles, acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrîngere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autor ca Isidor. Astfel, pînă acum cîteva decenii, cercetătorii se mulțumeau să-l considere un simplu compilator și din analiza operei sale rezulta aproape exclusiv o simplă listă de titluri. Abia în perioada mai recentă, grație eforturilor cercetătorilor de limbă spaniolă și lui Jacques Fontaine și școlii sale, s-a ajuns la o evaluare, chiar dacă parțială deocamdată, a figurii lui Isidor cu ceea ce are aceasta specific, pentru că trebuie să descoperim ce se află dincolo de lista operelor episcopului de Sevilia și cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția corpusului în PG 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publică în Vremea, un lamento la moartea lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari comandanți, în luptele din Spania: "Rareori se întîlnește în istoria unui neam o moarte atît de semnificativă ca moartea celor doi fruntași legionari căzuți pe frontul spaniol. Plecarea celor șapte comandanți legionari români în Spania, unde au luptat, ca voluntari, în trupe de șoc, a fost simbolică... Atît Ion Moța cît și Vasile Marin, dăduseră nenumărate probe de spiritul lor de jertfă: închisori, suferință, prigoană morală, o
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
personaj coborît din reprezentările curente despre englezi, Iulia și nașa ei fac o vizită unor rude din Elveția franceză, familiile din zonă au membri răspîndiți în diferite țări, personalul care lucrează în una sau alta din locuințe e de origine spaniolă sau italiană; se vorbește despre obiceiurile elvețienilor (modul în care conduc mașinile, organizează curățenia, fac cumpărături etc.), ș.a.m.d. Oricît de neverosimilă pare povestea de iubire dintre adolescenta Iulia și căruntul, îmbătrînitul, Thomas Bergmann, relația lor se explică dacă
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
și - mai lucid decât mulți alții - convins că nimic nu se va schimba în România, să nu se mai întoarcă în țară. Are șansa de a fi sprijinit de personalități precum Pierre Emmanuel sau Vintilă Horia. După un scurt interludiu spaniol se stabilește definitiv în Franța, la Paris. Aici urmează timp de un an cursurile Institutului Catolic și lucrează ca paznic de muzeu; începe să picteze, din nevoia de a se face cât mai repede înțeles, reușind să expună, să se
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
ST, 1957, 1; Radu Stanca, Note despre teatrul lui Al. Kirițescu, TR, 1958, 27; Valeriu Râpeanu, Alexandru Kirițescu, REVR, 1961, 3; Al. Piru, Piese de teatru, R, 1968, 1; Piru, Panorama, 438-441; Brădățeanu, Comedia, 353-362; Valentin Silvestru, Piesa uitată. „Intermezzo spaniol”, F, 1974, 12; Crohmălniceanu, Literatura, III, 54-61; Valentin Silvestru, O ediție a teatrului lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 38; Șerban Cioculescu, Pendulările dramatice ale lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 41; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București, 1976, 241-242
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de televiziune (Arta conversației, 1975), documentare (despre Lucia Sturdza Bulandra, 1961), de desene animate (Căsuțe ascunse, 1961) sau artistice, folosind uneori propriile-i proze (Tufă de Veneția, 1975). Din mari scriitori spanioli și francezi, cum sunt Lope de Vega, Cervantes, Federico García Lorca, Prosper Merimée, Anatole France, Aimé Césaire, a dat versiuni în limba română, mai ales pentru texte utilizate în spectacole teatrale. A fost unul din inițiatorii Asociației Umoriștilor din România
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
ca și „urmele” lăsate de văduve în literatură 35. în câteva rânduri, istorici din mai multe țări europene s-au adunat pentru a dezbate chestiuni legate de istoria văduviei. Participarea la o astfel de manifestare - un colocviu organizat de cercetătorii spanioli și francezi la Madrid, în 1985 - i-a prilejuit lui Georges Duby comentariile strânse apoi sub titlul Pentru o istorie a femeilor în Franța și Spania. Concluziile unui colocviu 36. în 1993, a avut loc o masă rotundă, ale cărei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]