11,560 matches
-
Sărea într-un picior și cânta, lega buchețele de buchețele pe-o ramură de salcie să-și facă o coroniță să se împodobească cu ea. La un moment dat, s-a rătăcit; era liniște, o liniște suspectă, codrul întunecat o speria întotdeauna, fetița a luat-o la fugă printre tulpinile uriașilor copaci... Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric și nu știa încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din fuga ei în Valea Spânzurătorii într-o poieniță plină
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
c-a venit Mihai și doarme! -Și cu examenele? -Nu le-a mai dat! Vrea să-și ia o slujbă la Ieși... :-Grijania ei de slujbă... Am cheltuit atâta cu el degeaba! -Lasă-l încet, măi omule, că doarme și-l sperii! Vom vedea noi ce vom face! -Băiatul ăsta mi-a adus numai pui de pupăză! Mihai se trezi, auzise discuția și veni la poartă -Sărut mâna, tată! -Să trăiești, fiule, da’ ce-i cu tine? -Ce să fie? Am dat
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
iulie 1965. Am sosit la Moldova Nouă la sfârșitul lunii octombrie într-o zi însorită, dar fiind întâmpinat de celebrul vânt care suflă în sudul Banatului, cunoscut sub numele de Koșava, care prin intensitatea și perioadele lungi de activitate, îi sperie până și pe localnici. La vremea respectivă Moldova Nouă, vechiul oraș era într-o fierbere deosebită. Zilnic se angajau noi și noi muncitori, în plus veneau și mulți detașați de la alte intreprinderi miniere din țară. Astfel am făcut cunoștință cu
MOLDOVA NOUĂ, ORAŞUL CARE M-A ADOPTAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348096_a_349425]
-
dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des! Dați-mi liniștile care Le răpiseră ceilalați Când cobori să te înalți, Stinge vântul felinare S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă Ce să facem împreună Când nici singuri nu puteți să-i opriți? Țiganii beți Dau cu vorbe proaste-n lună Declarăm război la stres Dar ghișeul s-a închis Dați-mi dreptul meu
DREPTUL LA VISARE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348113_a_349442]
-
în ochii lui se mai oglindeste încă lacrima perechii lui rămasă pe un țărm care se îndepărtează sufletul lui plânge până când nu se mai aude chemarea stolului pierdut între cer și pământ și între două țărmuri rămas al nimănui se sperie de el însuși un zbor de rutină nu-i pasă de nori și nici de fulgere sufletul lui este deja plecat pe alt drum cum s-a întamplat se întreabă ceilalți cocori era doar un zbor de rutină la care
DESPĂRŢIREA DE EA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348137_a_349466]
-
La greul greu care mereu ne-ncearcă, răspundeți cu un greu de moarte, parcă. Și i-ați găsit și bolii un remediu întoarceți România - n Evul Mediu. Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, v-aș desena cu acul, să vă sperii. Dar voi nici sânge nu aveți în vine, ci credite din călimări străine. Le știți lui Hitler și lui Stalin taina și-mpingeți Bucovina în Ucraina. Așa cum ceilalți, limpezească-i valul s-au compromis negustorind Ardealul. De unde sunteți, mă, din
INDEMNUL MARELUI ADRIAN PAUNESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348128_a_349457]
-
strigă prin pana ce cade încet din cer nu plecați voi zilele mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă cu gheță-n inimă firul gândului din deșertul sufletului meu s-a răcit cu brumă soarele încă
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
Ca dragostea să vină dintr-un gest sprințar. Sufletu-mi e o veșnică revoltă Voind să definească în spații ce e clar, Pentru a nu avea nimic în el vulgar Și a nu cădea în vreo falsă escortă. Nu mă sperii, sigur n-am să cad Chiar de mă-nșeli în sentimente Am să găsesc prin viață vad. Voi trece cu mișcări indiferente Sub al sincerității larg stindard Gândurile-mi vor fi independente. 4 octombrie 1965 Referință Bibliografică: O VEȘNICĂ REVOLTĂ
O VEŞNICĂ REVOLTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348176_a_349505]
-
Nici nu vă închipuiți cât de mult m-ați ajutat. Când voi veni și tu mă vei primi în casă, curtezanul nu va ști unde am dispărut, el nu are să-și închipuie că eu sunt în casă și are să se sperie foarte tare. Și câteva spaime de acestea s-ar putea să-l lecuiască de intențiile lui drăgostoase. - Dragii Moșului, mă bucur că am mai făcut o faptă bună și mă retrag la coliba mea din vârful muntelui. Și a dispărut
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
ca țiganul (na! iar nu-s corect politic). Tot sucind-o în mînă mi-am adus aminte ca într-o străfulgerare: știam lămpița asta! Cînd eram mici, eu și sora mea, ne-o lăsa mama aprinsă noaptea, ca să nu ne speriem de întuneric, în caz că ne trezeam din somn. Poate că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de grijă față de noi. Eu însă știu bine că nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
ne-o lăsa mama aprinsă noaptea, ca să nu ne speriem de întuneric, în caz că ne trezeam din somn. Poate că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de grijă față de noi. Eu însă știu bine că nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
tu. Deschide cutia și ai să vezi. Când a primit în mână cutiuța de catifea albastră, nerăbdătoare crezând că iar i-am luat ceva din aur ca de obicei, dă să deschidă cutia și văzând pisicul în cutie s-a speriat așa de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând că-i șobolan și îi fac o glumă ne piperată. Noroc că mă așteptam la această reacție și am întins mâna prinzând pisicul. - Doamnă nu te supăra, dar
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
iar și iar, pe câmpul în care culorile ierburilor, ale cerului, ale apei, nu seamănă cu cele văzute până în acel punct. Curge serul din punga aninată de brațul de fier. E ca un strigăt cu gheare acel braț și mă sperie Doamne, mă sperie. Amețesc și cer oxigen. Nu mi se răspunde. Rotunjesc buzele a cuvânt, aud o bufnitură, un geamăt ușor apoi mâna binecunoscută a mamei îmi atinge fruntea. A venit odată cu aerul. Ea este oxigenul trăirilor mele, floarea din
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
pe câmpul în care culorile ierburilor, ale cerului, ale apei, nu seamănă cu cele văzute până în acel punct. Curge serul din punga aninată de brațul de fier. E ca un strigăt cu gheare acel braț și mă sperie Doamne, mă sperie. Amețesc și cer oxigen. Nu mi se răspunde. Rotunjesc buzele a cuvânt, aud o bufnitură, un geamăt ușor apoi mâna binecunoscută a mamei îmi atinge fruntea. A venit odată cu aerul. Ea este oxigenul trăirilor mele, floarea din care sămânță m-
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
certaseră niciodată. Nu-i venea să creadă că soața lui dragă se supărase atât de tare și că strigase așa la el. În timp ce încerca să-i răspundă, ca s-o împace cumva, se auzi un foșnet în spatele lor. Ei se speriară și săriră în sus. Se uitară unul la celălalt și Maria îi spuse supărată soțului ei: - Mă’ Ioane, ce-ți tot spun eu ție și nu vrei să-nțelegi? De ce nu mă lași în pace, cu supărarea mea? - Marie, dar
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în mare viteză. Șoferul a intenționat să depășească, dar în acel moment a făcut explozie cauciucul montat pe roata dreaptă față. Șoferul, speriat de zgomotul exploziei și derutat de faptul că mașina se îndrepta direct spre cea staționată, a pierdut controlul autovehiculului și a acționat brusc frâna de picior. A fost manevra prin care ciocnirea a devenit iminentă. Lovitura a fost laterală. Efortul
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
îndrepta direct către el și s-a văzut lovit de bara de protecție și aruncat pe asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neașteptat precum începuse. O voce, nu se știe de unde, i-a poruncit: „Oprește-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi și a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
Nu... nici vorbă să fiu gravidă, asta era prima grijă, să mă protejez. Nu am dormit azi-noapte cum trebuie, am avut un coșmar. Și acum mă înfior când mă gândesc la el. - Ce-ai visat așa de urât de te sperie așa de tare? - Prostii, nimic de luat în seamă, vise de noapte. Ramona nu se lăsă convinsă, trebuia să fi fost ceva ce a declanșat coșmarul colegei sale. - Ți-ai băut cafeaua? - Da, dacă tot m-a sculat cocoșul gazdei
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
ciment, i-a luat mâna ca și când ar fi vrut să o ajute să se ridice de jos. Atunci a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin împrejurimi. O luă pe Săndica în
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
o închinăciune, Mâna s-o întinzi de poți. Își dau hainele din spate, Pentru omul în necaz, Crivățul pe ei,,nu-i bate" Și nu fac din asta caz. Nu le e frică de dihănii, De nămeți amețitori, Nu îi sperie urcușul, Suie ne-nfricați spre nori. Viață dau dacă se poate, Cu gândul la Dumnezeu, Cerul să le facă parte, Să îi ferească de rău. Colțul pâinii și-l împart, Dacă e necazul greu, Mulțam, ei n-au așteptat, Au
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
știu dacă mi-a fost sugerat sau l-am ales eu, dar am decretat: - Grivei, și Grivei a rămas. În acel moment, câinele veni spre mine, eu, speriată, o luai la sănătoasa țipând. Tatamare urla și el să nu mă sperii, mamare, săraca și ea: - Florică, mușcă fata! Iar eu, zdronc, m-am întins cît eram de mare, sau... de mică, julindu-mi genunchiul. Mamare-l certa pe tatamare, tatamare mă dojenea pe mine. Eu mă gândeam că m-am speriat
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
sperii, mamare, săraca și ea: - Florică, mușcă fata! Iar eu, zdronc, m-am întins cît eram de mare, sau... de mică, julindu-mi genunchiul. Mamare-l certa pe tatamare, tatamare mă dojenea pe mine. Eu mă gândeam că m-am speriat degeaba. Grivei a fugit și el prin bătătură, îngrozit de hărmălaia iscată. - Of, Doamne, ia-mă pe mine! Se bocea mamare în timp ce-mi obloja rana. Uite, își rupsă fata genunchiul, ce-o zice Victor, că ne-a dat
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
celor ce anchetează sau judecă greșit, într-o țară în care legea este abuzată și la dispoziția dictaturii? Țara se întreabă azi unde îi sunt conducătorii. Cine are în mâinile sale destinele oamenilor?! Țara nu mai înțelege nimic, este împrăștiată, speriată de acțiuni parapolitice, își caută ceva și pe cineva să o readune și să o reașeze. Încă din pruncia republicii s-a declanșat în România chinuirea până la insuportabil a națiunii, pentru ca azi să ajungă o navă ancorată în cherhanaua vapoarelor
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
știa, cum nici cine-i bărbatul în alb de lângă ea care își schimbase sensul de mers, acordându-și pasul cu al său. Nici pe Cristina nu o mai vedea lângă ea. Unde dispăruse oare și ea? O abandonase? S-a speriat și a fugit? Personajul în alb ajuns în dreptul său, o cuprinse cu mâna dreaptă de mijloc și începu să-i șoptească la ureche: Domnișoară, eu sunt marea, unde te așterni obosită după atâta alergat, să te odihnești pe pietrele de la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
în grădina de vară. - Ce, tu nu vii? - Ei, cum să te las singură în „gura lupului”? Nu ai văzut? Cum te-am scăpat de sub observație, cum te-a și furat! - M-a furat pe dracu. Mai mult m-a speriat. Am mai înghițit și mizeria asta de apă sărată. Cine știe ce-au făcut turiștii prin ea și eu... - Ei, lasă că nu se moare din atât. Acesta a fost botezul tău în apa mării. Și când te scufundă preotul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]