KorAP: Find »[drukola/base=spinare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...228 >

5,679 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

pe tăcute, Patricia izbutise să-și retragă doi centimetri una dintre glezne. În foșnetul, ca de sare, al dantelelor. În gâlgâitul de nădușală al fiecărui por. După cinci minute de sforțare și chin, era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar voi... adică dumneavoastră... Două bătrâne atât de pișichere și fără minte... N-

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
paturilor, își reluau mersul lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi încercaseră, cel puțin o dată, să-și realizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar). Pe Doru Cișmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei mese de operații, unde dădea nas, piept și organe interne, unui bisturiu militar. Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii ore suplimentare pentru stâlcirea trăsăturilor lui și, dacă erai atent

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița nu s-a auzit decât un foarte lung cârâit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot o tumoare. În urmă cu douăzeci de ani, o promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a lungul

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
cum fura el arme ori gologani, unii nu ezitau să fure deodată 500, ba chiar 1 000 de bărbați și femei. - ...Ctitorii unei închisori... - conferenție unul dintre poeții nouăzeciști, anume Radu Sergiu Ruba... Poet mai curând scund. Tacticos. Vorbea ținând spinarea țeapănă din pricină că era nevăzător. Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza meandrelor complicate ale narațiunii. Și a faptului că, dacă istorisea un banc în care apărea, de

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance cu nume nătânge n-am voiajat eu! Întâi le puneam capră și le săream în spinare. Când le izbeam cu stângul, o luau către stânga... Când le izbeam cu dreptul, o apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu nume pocite, prin toată Băneasa... Nu e mai bine să le-o tai

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
alimentație cu mezel de export, cu ciupercuțe cât perlele, din țările asiatice, cu minunății aproape de negăsit în România, cu cașcaval, cu unt, cu șuncă de Praga și cu "Ketchup". Sinistratul fusese încredințat că asemenea delicatese nu-și puteau amesteca miresmele spinărilor decât în bucătăria lui Ceaușescu. "Ketchup" a fost, de altfel, primul cuvânt în engleză reînvățat de Sinistrat, în apartamentele noii sale gazde. Era de ajuns ca Dorulețul ei să pronunțe "Ketchup", că-n dreptul particulei "up", madam Nicolici deja percuta

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
din lemn ce poartă înăuntru un pumn de monede. Foștii invocatori se treziră reînșurubați în scaunele lor. Degetele le fură pleznite de nuielușele purtătorilor de letică, trimiși să curețe locul și retrăgîndu-se acum în mirosuri de cârpe arse și cu spinările încovoiate sub o pradă bogată. 369 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aruncîndu-se în discuție numele Liceului "Pipera", responsabilitatea ta... își depuse și profesorul de istorie Atanasie Albu farfurioara și paharul de limonadă direct pe trotuar (ca și cum asupra caldarâmului străduței

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
străchinioara cu monede de aur!... Amintește-i: în noaptea dinainte de a-l arestui comuniștii... Și de-a da în el jandarmii cu cartușul, la pădurile de fagi, de lângă închisoarea Parapetu!... - Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-un adaos respectabil de emoție, Doru, ca și cum până în acel punct nici n-ar fi urmărit conversația. Dar acum, iată că o urmărea. Iar dacă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
și plicticoasă pe șesul celor șase ore obișnuite. Cârmaciul o pronunță la fel de bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe spinare și sări direct la gâtul "celor ce continuau să încurajeze manifestările superstițioase, înapoiate, obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh urmat de sufletul meu Lăsând în depărtare Zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea 407 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Autorul mulțumește următoarelor persoane și instituții, care, în anumite perioade, în viața de zi cu zi, și-au revărsat generozitatea sau căldura sufletească asupra celui ce schițează aceste rânduri și fără de a căror

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

o să fie bine! Se despărțiră. Părinții, cu Grigore și nevastă-sa plecară spre casa dogarului, că acolo era petrecerea. Nunii porniră la fotograf. Birjarul chiui o dată la animalele ascultătoare și apucară spre gară. Caii săltau în galop, mișcîndu-și cu mândrie spinările pieptănate și împodobite cu stele de alamă și flori de hârtie. Muscalul în livrea de catifea albastră le atingea rar spatele puternice, roșcate și lucioase de sudoare. Ei răspundeau săltând într-o parte și-n alta cozile tăiate scurt, aruncând

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac! Dădea, scăpa. Soacra se uita cu dușmănie la străin. Ea, ca femeile, se gândea la lucruri, că erau făcute cu greutate, și veneticul le punea pe spinare și le ducea, cu fată cu tot, la casa lui. Cârciumarul le numără și le așeză deoparte. - Bun! mormăia. Simțea că e bucuros. Bărbatul se uită la vinul rămas, apoi la mireasă. Era frumoasă Lina, așa palidă, cu buzele supte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la spate și una deasupra

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Pielea ți-ar fi luat-o datornicii, fără milă. Năpăstuiții nu se mai ajungeau cu banii. Muierile strângeau mălai și cartofi, pentru că se spunea că o să se facă revoluție, și n-o să mai găsească nimeni nici apă de băut. Pe spinarea amanților, unii se pricopseau. Și pentru că se auzise că spre Cuțarida se vând loturi mai ieftine, dădeau care mai de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a lumîriări scurse. Chema un preot, care citea, și-și ducea mortul la cimitir

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu ti-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul lui. Îi plătea ce-i plătea, mai nimica, u da casă și masă. Casă, adică să doarmă în podul clădirii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]