19,182 matches
-
care Își expunea din nou nenorocirile dinaintea trecătorilor. Era ceva aparte la el. După Întâlnirea cu Giannetto, poetul privea altfel acea realitate pe care, Înainte vreme, nu o luase În seamă Întrucât nu o putea suferi. Cerșetorul părea cu adevărat stăpânul străzii, aidoma unui câine care marcase colțul cu urină. Își aminti de sinistra profeție a lui Giannetto, de aparenta lui siguranță În a prevesti năpaste pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Așa cum, de altfel, credeți și domniile voastre, răspunse Dante privindu-i pe toți cei prezenți. — Noi? zise Cecco. — Desigur. Când ați numit Al Treilea Cer colegiul care va da viață noului Studium, nu voiați oare să vă revendicați de la amor ca stăpân al vostru și ca prim motor, după Dumnezeu? Nu ați ales-o pe cereasca Venus ca stăpână a Întrunirilor voastre? Ceilalți se priviră unii pe alții, ca și când i-ar fi cântărit cuvintele. — Însă ați trecut cu vederea un lucru, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a estompat În memorie, mai ales că, până la urmă, emisiunea a fost scoasă din grilă - era prea lungă și prea serioasă pentru anotimpul estival care se apropia și În care totul trebuia orientat către divertisment, așa vroia publicul nostru, stăpânul nostru... audiența, ratingul... Nu mai țin minte ce justificări mi s-au servit toamna. Nici dacă mi s-a oferit vreuna. Și iată că, nesperat, aflu acum, absolut din Întâmplare, că omul meu nu se topise miraculos În neant, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai vorbește și că cei doi procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături și cercetări În scopuri nu tocmai creștinești. În atare condiții, e lesne de Înțeles că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine va avea loc, probabil, confruntarea cu necunoscuții care mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis? Și dacă tot exista un tabu, de ce Dumnezeu a mai aruncat pomul buclucaș În grădina raiului? Simțea, cumva, nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Său? Dar cine este, atunci, acest Dumnezeu adevărat, părintele Dumnezeului nostru, al tuturor? Și care va fi fiind taina cumplită pe care El a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
golfurile Oman și Persic), cursul Eufratului, Damascul, Palestina și Gaza, nordul Peninsulei Arabice și al Africii cu Țara Faraonilor cu tot. Absolut fabulos. Practic, aproape tot ceea ce cunoștea Eurasia populată la momentul respectiv! A spune că Alexandru cel Mare era stăpânul lumii este și nu este o metaforă. În afara imperiului său se mai aflau doar Arabia (prezentă Însă, În mod explicit, pe agenda unei următoare expediții), bazinul occidental al Mediteranei, până la Gibraltar (vizat și el detaliat În planurile macedoneanului), și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spun eu acum nu sună corect politico-umanist, dar adevărul acesta este. Amico Plato, sed magis amica veritas. Mergând mai departe, ce dacă un urmaș al asasinatului Dagobert al II-lea ar reveni pe tronul Franței În chip de Mare Monarh, stăpân al Europei și al lumii? (Știi, probabil, că Într-una dintre profețiile lui Nostradamus se pomenește despre așa ceva...) Soarta oamenilor și a Pământului privită la scară cosmică - pentru că despre asta vorbim - nu depinde de suverani, nici de religii. Biologia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întregi și nu mi-e ușor. Vulgarizând - așa cum facem de la Începutul discuției, de fapt -, aș fi tentat să spun că, probabil, dintr-un impuls de narcisism divin: cel care primește În stăpânire Pământul este mai firesc să semene cu Marele Stăpân, să fie un fel de duplicat al Său decât să se Întrupeze Într-o apariție, Într-o imagine, dacă vreți, substanțial diferită de a Lui. În proiectul inițial, cel de dinaintea căderii omului În lume, ultima ființă creată de Demiurg este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prezentul și pe care ni-l dorim reînviat și restaurat, fiindcă acolo sălășluia binele visat. - Aha, și atunci, țuști comunismul de colo, gata să le facă el tuturor binele cu forța. Da,da,da... Ca să vezi! (Devenisem ironic; mă simțeam stăpân pe situație și tare pe picioare...) Numai că eu vin și vă Întreb: are cineva dreptul să facă așa ceva? - O Întrebare excelentă, serioasă și profundă. Nu glumesc... Probabil că un moralist ar răspunde: da, avem dreptul să facem bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mici, pe deasupra. O să te pun imediat la curent cu tot ce trebuie să știi, deși aș fi preferat să aleg eu momentul. Și poți să fii convins că l-aș fi ales mai bine. Dar asta e: partenerul nostru, stăpânul nostru. Să mai facem câțiva pași, te rog. E nevoie, ca să putem pătrunde cu totul În atmosferă. Partea cea mai spectaculoasă Într-un mister este atmosfera, nu? Să nu ratăm șansa... Era vădit Îmbufnată că operasem, cu solicitarea mea imperativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după nașterea celui de al doilea copil, iar bărbatul a ales să-și trăiască restul vieții Într-o văduvie decentă, Întreruptă sporadic de câteva legături pasagere. Cum spuneam, inițial, parizianul familiei nu și-a exercitat În nici un mod prerogativele de stăpân al averii părintești. Nu s-a băgat În administrarea ei și nici În treburile de contabilitate; faptul că dispunea fără opreliști de și mai mulți bani de cheltuială decât Înainte Îl satisfăcea pe deplin. Nu se știe ce anume l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
canistră cu lichid. Cel mai apropiat imobil este și cel mai impunător pe care Îl văzuse până atunci În sat. Se cheamă Vila Bethania și aparține unei femei În vârstă, care locuiește aici singură de aproape treizeci de ani, de când stăpânul casei, fostul preot al așezării, Bérenger Saunière, trecuse În lumea celor drepți. Bătrâna se numește Marie Dénarnaud, bate spre 70 de ani, Îi fusese abatelui servitoare și concubină, iar de la moartea lui trăia retrasă, având cu consătenii săi relații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
morale, În fine... Dacă soarta omenirii s-ar fi redus la bani și numai la bani, de mult se alegea praful. - I-auzi! Dar știi de ce? Fiindcă nimeni n-a avut câți trebuie! Și poate nici credința că poate deveni stăpânul lumii. - Eva, hai să lăsăm... lucrurile sunt mai complicate... În cursul istoriei au existat și nababi, și nebuni, cu sau fără patalama, și amândouă laolaltă, dar n-au ajuns stăpânii lumii. Zău, poți să mă crezi pe cuvânt; sunt cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avut câți trebuie! Și poate nici credința că poate deveni stăpânul lumii. - Eva, hai să lăsăm... lucrurile sunt mai complicate... În cursul istoriei au existat și nababi, și nebuni, cu sau fără patalama, și amândouă laolaltă, dar n-au ajuns stăpânii lumii. Zău, poți să mă crezi pe cuvânt; sunt cât de cât avizat În problemă. Altceva vreau să te-ntreb: ai spus că din documentele postume ale lui Noel Corbu ai mai aflat și altceva... - Ca să Înțelegi exact ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el Îl interpretam doar, străduindu-mă să-l imit, dar situându-mă permanent În afara personajului. Fiind altcineva. Aici era greșeala. Trebuia să intru stanislavskian În pielea lui, să gândesc și să simt ca el, să mă așez În postura celui stăpân pe situație, care Își domină interlocutorul, jucându-se cu el de-a șoarecele și pisica, pentru că acela se află la mâna lui și nu poate face nimic În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
invariabil pe aceeași stradă, diferă de ceilalți oameni printr-o plăcere exacerbată de a domina; germenele există Însă În noi toți. În absolut toți. Iar vinovat nu este omul, ci Dumnezeu care, de la Începuturi, l-a binecuvântat În postura de stăpân a tot și a toate, zicându-le bărbatului și femeii pe care tocmai Îi zămislise: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că așa se va Întâmpla. Succes... Urarea bășcălioasă de la sfârșit a lui Zoran m-a scos din sărite: tipul afișa o siguranță de sine lipsită de cel mai firav echivoc. Ce-i dădea dreptul să se simtă În asemenea măsură stăpân pe situație? Fiindcă se purta ca atare și era exclus să nu se bazeze pe ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează nimeni. - E nebun. Sau exaltat - În cazul de față, e același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe care o Împrumută trecerea timpului. Eveline nu părea deloc dispusă să bage În seamă tribulațiile mele interioare. Era, pur și simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a dus la ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han! - spuse spătarul Vulture după ce-și stăpâni în ultima clipită un iminent zgomot stomacal. - Noi, adică eu, Vodă și Broanteș ne-om duce, conform tradiției, la Stambul, să vedem dacă se poate mișcula ceva-cumva cu domnia. E păcat de așa Vodă să rămâie fără țară. Și turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]