4,034 matches
-
Proză Elena Marin Alexe Trenul În memoria tatălui meu... Compartimentul se umplu repede și trenul, cu un șuierat prelung aidoma unui vaiet, o luă din loc, iar lui i se păru că garnitura întreagă trece fără milă peste el, strivindu-l. Încercă să se roage , implorând mila divină, dar simți că totul este zadarnic. Inevitabilul se produsese. Nădejea lui era spulberată și simți că este neputincios în fața necazului. Ce se va alege de puiul lui, pe care acum îl strângea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
prea tare, or să arate ca niște grăsane care fac plecăciuni grațioase, cu rânduri de foitaj dând pe dinafară În părți și fructe care ies prin cocă. În schimb, cu o mișcare descendentă fermă (imaginați-vă presiunea necesară pentru a strivi un gândac mic), puteți provoca o ușoară alunecare de teren fărâmicioasă care va da foitajului un aspect plăcut de prăjitură făcută În casă. Iar obiectivul meu În cazul de față este tocmai acest aspect de prăjitură făcută În casă. Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șase de ani. —Marți fac treizeci și șapte chiar. — Păi, nu prea mai ai timp. — O să scap de el. —Bine. —Ce e? — Nimic. Știu eu ce-nseamnă „nimic“ la tine, Kate. Cred că s-ar putea să regreți, atâta tot. Strivește mucul de țigară și-și aprinde alta. —E un loc În Hammersmith. Nu e ieftin, dar le fac foarte târziu, fără Întrebări. —Bine. O să vin cu tine. Nu. — Nu te las să te duci singură. Nu e o petrecere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este de netolerat de către popoarele care se revoltă împotriva ei căci sînt puternice; și că este de netolerat și pentru Cler, care este strivit de ea pentru că este slab; nu există altă scăpare decît geamătul tainic care înalță rugăciuni să primească din Ceruri un nou Moise care să elibereze din Egipt poporul lui Dumnezeu. De ar fi trimis fără zăbavă Bisericii oprimate acel Domn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În sens strict. Mai dădeau pe acolo din cînd În cînd. — Și tu erai acolo În seara incendiului? Erai acasă la ei? — Da! Începi să vorbești ca inspectorul Cabrera. Ultimul lucru pe care-l vrea un anchetator e adevărul. (Frank strivi țigara În scrumieră, arzîndu-și puțin degetele.) Uite ce-i, Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani și intrase În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar un bătrîn avocat spaniol care deja a renunțat la orice speranță. — Domnule Prentice... I-am Înapoiat triunghiul de hîrtie, iar el a Încercat să-l Împăturească, apoi l-a strivit Între palme. — Frank nu se aștepta să ne ducem acolo. De fapt, i-a spus domnului Hennessy că vrea să ne ținem deoparte. Și, În afară de asta, a pledat vinovat. Dar tu nu crezi asta, nu? — Nimeni nu crede. Dar... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gravidă, s-a dus să stea la familia Hollinger... Dar n-am vrut să moară. Trebuia să se salveze pe scara de urgență. Dar focul a fost prea puternic. A smuls banda galbenă a poliției de pe ferestrele Jaguarului și-a strivit-o În pumn. L-am lăsat baltă și m-am Întors către Paula. — Dar tu? Ea strînse din buze, parcă ÎncăpățînÎndu-se să nu dea drumul la cuvinte. — Mie nu mi-au zis ce plănuiseră... Am crezut că-i vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca pe o găleată cu lături, mă năucise și te încețoșase și mai mult pe tine, Edo. Oare de ce? Ce anume din mine îi face pe majoritatea celor din jurul meu să simtă atâta încrâncenare și atâta dorință de a mă strivi? Doar faptul că mă simt diferită față de ei și mă port altfel decât alții de seama mea? De ce e rău să fii diferit și să vezi lumea cu alți ochi decât o văd ceilalți? Eu văd lumea cu ochi în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost încă... La mare, de ce nu? N-ar strica să fac o încercare! Oricum, e limpede, a sosit vremea să mă dezmorțesc din blegeala care mă ține pe loc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o festă năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz, pentru a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muncitoare, ci fă bine și împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea, a mea este și tot eu am să o împart, cum se cuvine și fiind lucrul meu, eu hotărăsc când se cuvine și când are să fie timpul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un scriitor În vogă fără să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de nu știu alții cum sunt și de strivit corola de minuni a lumii, pe de altă parte destul de livrești ca să ne ambiționăm să intrăm În literatură. Vrând-nevrând, cum ar veni. Adică, oropsiți de vulgata istoriei literare, dar Îndeajuns de ipocriți, de falsificați de lecturi ca să vrem să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrânică ce ține de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește sub talpa cizmei chiștocul țigării, un Volkswagen marcat cu însemnele LW81 oprește în fața clădirii. De ce se temuse, de aia nu scăpase. "Ăștia au un glob de cristal? Cum mă-sa au aflat așa repede?" Într-o elegantă uniformă gri-bleu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un adversar curajos, inteligent și cu sânge rece. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urechile albe, lăsate pe spate. Instinctiv, încearcă să-l evite, dar roțile suprasolicitate nu rezistă la manevră și derapează. Caută să redreseze, dar trăgând prea tare de volan, automobilul se dezechilibrează, oprindu-se cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-său, docher în portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost strivit între peretele cheiului și chila vasului. Dărnicia financiară a importatorului a făcut ca ancheta autorităților să concluzioneze simplu că accidentul s-a datorat exclusiv neatenției mortului, prin urmare nu exista temeiul unei compensații financiare familiei. Rămas pe drumuri și orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căpitan, eu am venit să lupt, nu să fac mâncare, a răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]