4,463 matches
-
spus. — S-a dus. — S-a dus pe dracu’. Slăbește piedica, repede. Firul s-a curbat și, a doua oară cînd a sărit, peștele era la pupă și se Îndepărta În larg. Apoi a apărut din nou, aruncînd În jur stropi Înspumați, și am văzut cum cîrligul i se Înfipsese-n colțul gurii. Dungile i se vedeau clar. Era un pește frumos, de un argintiu strălucitor acum, străbĂtut de dungi purpurii și gros cît un buștean. — S-a dus, zice Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună. Vreau să zic că nu În felul Ăsta. Nu În felul Ăsta plicticos, de zi cu zi“. O auzi urcînd treptele și observă diferența din mersul ei, acum, că ducea o tavă cu două pahare. Ascultă cum se izbeau stropii de ploaie de geamuri și simți mirosul buștenilor de pe plajă care ardeau În șemineu. CÎnd ea intră În cameră, el Își Întinse mîna după pahar și Îl strînse cînd Îl simți În palmă, apoi simți cum ea Îi atinge paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cuprins de o suferință și o disperare așa de mari, că nu se mai putea mișca. CĂlcase-n picioare desișul din care se hrănise, după care tăiase un fel de cărare printre copaci, iar David și cu taică-său urmăriseră stropii mari de sînge. Apoi elefantul se băgase În desiș și David Îl văzuse, gri și imens, sprijinit de trunchiul unui copac. De unde stătea, David Îi vedea doar sternul, și atunci taică-său o luă Înainte, iar David Îl urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor. Și tipii din blindat aveau mine și se grăbiră să-și facă propriul blocaj, ca să recupereze ce puteau, asta pentru că atunci cînd fuseseră loviți și blindatul explodase, noi ne aplecaserăm capetele și toate resturile au căzut peste noi ca stropii dintr-o fîntînĂ arteziană. Ploua cu așchii de metal și alte cele. M-am uitat să văd ce-i cu Claude, Onie și Red, și toți trei trăgeau. Și eu trăgeam Înspre crăpĂturi cu un Smeizer, iar spatele mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o pereche pe care o pot privi făcându-și de cap fără urmă de gelozie. Nu sunt în nici un caz un cuplu fericit, în adevăratul înțeles al cuvântului. Capitolul VI S-a înnoptat și a început să plouă mărunt, dar stropii nu par să atingă pământul. Umezeala din aer devine vizibilă și formează un fel de ceață subțire. După nebunia de la club - miros de alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el,... ne întâlneam mereu pe la voi pe acasă, dar eu nu puteam niciodată să vă invit la mine, știți, să vă răsplătesc cu aceeași monedă ospitalitatea, și întotdeauna m-am simțit prost pe chestia asta... Alcoolul i-a pus un strop de culoare în obrajii cenușii. Și tot ați ajuns aici, până la urmă. Nu e tocmai cum aș fi vrut eu să fie, totuși... Aș fi vrut să fie o atmosferă plăcută, știți, să comand niște mâncare, să facem sandviciuri... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fie ceva legat de Plan. Dar ce? Am Încercat să mă identific cu procesele mentale ale lui Belbo, care scrisese fumând Întruna, și bând, și uitându-se În toate părțile. M-am dus În bucătărie să-mi torn ultimul strop de whisky În singurul pahar curat pe care l-am găsit, m-am Întors la consolă, cu spinarea sprijinită de spătar, cu picioarele pe masă, bând cu Înghițituri mici (nu așa făcea Sam Spade - sau poate că nu, acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
până la urmă caracterizate de faptul că, În timpul ritului, inițiații sunt posedați, ca În transă, de o ființă superioară. În candomblé sunt acei orixás, În umbanda sunt spiritele decedaților...” „Îmi uitasem țara și rasa”, zise Amparo. „Doamne, puțină Europă și un strop de materialism istoric m-au făcut deja să dau totul uitării, și totuși poveștile astea le ascultam de la bunica mea...” „Un strop de materialism istoric?” surâse Agliè. „Mi se pare c-am mai auzit vorbindu-se de așa ceva. Un cult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
orixás, În umbanda sunt spiritele decedaților...” „Îmi uitasem țara și rasa”, zise Amparo. „Doamne, puțină Europă și un strop de materialism istoric m-au făcut deja să dau totul uitării, și totuși poveștile astea le ascultam de la bunica mea...” „Un strop de materialism istoric?” surâse Agliè. „Mi se pare c-am mai auzit vorbindu-se de așa ceva. Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astrologie. I-am revăzut, puțin cam veștezi, cu câteva fire albe În păr, cu vreun pahar de whisky În mână, ce mi se păru că era același baby de acum zece ani, pe care-l degustaseră cu Încetineală, câte-un strop pe semestru. „Ce-i cu tine, de ce nu te mai arăți pe la noi?” mă Întrebă unul dintre ei. „Cine sunteți voi acum?” Se uită la mine ca și cum aș fi fost plecat o sută de ani: „Păi, departamentul culturii, nu?” Pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-L iubească, dar le oferă tuturor dragostea Lui! Cu siguranță că pot fi opriți, cei răi și întinați. Să nu te îndoiești! Pot fi învinși de către aceia care sunt de partea Binelui Celui Veșnic Viu, cu ajutorul Potirului care a cules stropii vieții pământești a unui Fiu Prea Mult-Iubit, prin Armele purtate de Eroii de odinioară și prin energiile harice ale Cuvântului Făuritor, care zidește, Cuvântul cu puteri nemăsurate. Fie ca luptătorii oștirii celei luminate, muritorii cei ce au ales și au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul cuvenit ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
frumoasă, seducătoare metafizic și poetic ori chiar constituie, în sine, vehiculul real, prin care se exprimă o Voință transcendentă? Hai, spune-ne, rămâne doar pentru urechile de față. Oricum, în circumstanțe obișnuite, cine ne-ar acorda nouă, ăstora, tâmpiților, vreun strop de credit! Răspunde, însă, tot Bursucul: Arbore, sephiroți, sephire, emanații, extensii, cunoscut, necunoscut, acestea sunt alte cuvinte, alte denominații, alte paradigme. Alte modele semantice schimbătoare. Perifrastice. Altă disecție de aer. Alte fluxuri vocale. Alt discurs. Altă retorică. Universalia sunt realia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se sfârșească lumea, ca să putem muri laolaltă. Mi-a luat mai mult s-o spun, decât s-o gândesc. Te iubesc, Frate! Vă iubesc pe voi toți, troglodiților... Ce tot cobești în dodii, dom'le? sare Cezărel și sughiță cu stropi. Explică-ne și nouă, ce-s balivernele alea meli-melo, de babă, pe matale? Ce harachiri? Ce sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo. Lasă-l, Frate, lasă-l, că nu-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau pacient, niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de prin așternutul crengilor colorate. Deodată, stropi reci de ploaie se năpăstuiesc peste natură. Porumbul tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline de doamne păreau niște straturi de flori multicolore. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineața, pe petalele catifelate, însăși tribuna diplomatică era înflorită de uniformele atașaților militari, printre care miniștrii străini, în costumul internațional al breslei lor, făceau impresia unor rozete bătrâne și ursuze. În incintă străluceau plastroanele, cheliile și decorațiile. Sute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din cârciumă. ― Apoi sunt mulți, răspunse Ignat Cercel, care umbla de colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite: "Aoleu!..." "M-a omorât, mamă!..." "Aoleu, fraților!..." M-a împușcat, oameni buni!..." În același
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar e o căldură tropicală colea jos. Înclinându-se ușor verifică instrumentele de pe piept. Se găsea destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de lichid îi căzură pe mănuși, care începură numaidecât să sfârâie. Speriat, orbecăind, se îndreptă spre coridor, încercând cu disperare să și le scoată până când acidul va începe să-i roadă pielea. În sfârșit dădu cu ele de pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să dizolve metalul. Brett era mai mult decât speriat. ― Ce dracu'! Lichidul ăsta va, găuri toate etajele și coca navei. Se răsuci și se năpusti spre cel mai apropiat culoar. Dallas apucă o lanternă și alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sus, trecu în revistă la repezeală încâlceala de țevi, monitoare, indicatoare de nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau începu să sfârâie și să clocotească. Dallas și Brett, dezarmați, se uitau cum se întindea mica baltă și apoi cum se scurgea prin orificiul pe care și-l săpase. ― Dedesubt ce e? ― Coridor C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ocupă-te de cea personală. ― Pare-se că lichidul își încheie activitatea! zise Dallas aplecându-se deasupra găurii. Brett și Ash erau în fața lui, nădăjduind. Ash scoase un stilet din buzunar și sondă cavitatea. Metalul începu să se dizolve în stropi ca de mercur. Apoi activitatea încetă, după ce distruse extremitatea instrumentului. Ofițerul științific continuă să agite stiletul în interiorul găurii. Instrumentul întâmpină rezistență. ― Adâncimea nu depășește trei centimetri. Lichidul a încetat penetrarea. Dedesubt, Parker se întoarse spre Ripley. ― Vezi ceva? Își continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]