17,770 matches
-
ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară ce poate fi determinată prin termenul de evoluție. Legile specifice științelor evoluției se referă în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară ce poate fi determinată prin termenul de evoluție. Legile specifice științelor evoluției se referă în mod special la caracterul necesar al succesiunii în timp a stărilor unui sistem. În acest sens, temporalitatea poate fi considerată o dimensiune ce poate intra ca element constitutiv al formulării legilor generale. * În acest capitol am încercat să demonstrez că dimensiunea timp are un rol important în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
completată cu cea culturalistă. Pentru a ilustra perspectiva sociologică, este sugestivă încercarea lui Georges Gurvitch de a tipologiza timpurile specifice diferitelor structuri sociale. Pornind de la ideea că timpul este o relație ce exprimă „coordonarea sau decalajul mișcărilor care durează în succesiune și se succedă în durată”, el distinge opt tipuri de timpuri sociale: 1. Timpul de lungă durată și încetinit, caracterizat prin faptul că trecutul este proiectat în prezent și viitor. Este timpul comunităților sătești, al comunităților etnice. 2. Timpul înșelător
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
util un scurt comentariu în legătură cu această tentativă. În primul rând, din perspectiva metodei utilizate în elaborarea ei, Gurvitch folosește o metodă mixtă: analiza sociologică a proceselor obiective combinată cu analiza fenomenologică a trăirilor subiective. Analiza sociologică scoate în evidență durate, succesiuni, schimbări de evenimente cu structuri distincte. De exemplu, o societate stabilă este caracterizată prin repetarea, în cadrul unor cicluri de diferite amplitudini, a acelorași evenimente: strânsul recoltei, sărbători, însămânțare etc. Sunt și alte structuri: un curs de evenimente „normal”, liniștit, întrerupt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
A. Simon, cunoscut specialist în psihologie și calculatoare, dă un răspuns neașteptat în contextul unei asemenea puneri a problemei. Este posibilă - în sensul de interesantă din punctul de vedere al plusului de cunoaștere- o istorie empirică a calculatoarelor? Dacă cercetăm succesiunea generațiilor de calculatoare, făcând abstracție de proiectele care le-au generat, putem desprinde un model de evoluție ce nu este conținut în nici una dintre conștiințele creatorilor lor. Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al plusului de cunoaștere- o istorie empirică a calculatoarelor? Dacă cercetăm succesiunea generațiilor de calculatoare, făcând abstracție de proiectele care le-au generat, putem desprinde un model de evoluție ce nu este conținut în nici una dintre conștiințele creatorilor lor. Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie de semnificații, caracteristici ale lor care nu au fost intenționate de către creatorii lor (Simon, 1970). Comprehensiunea este posibilă doar în condiții de similaritate psihologicăși culturală între subiectul cunoscător și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dreapta, apoi unul la stânga, se întoarce și iarăși merge înainte. Să presupunem că cineva ar dori să-l explice științific. Două strategii distincte îi stau la dispoziție. Prima este strategia evenimențială. Ea se fundează pe ideea unei cauzalități date în succesiunea temporală a evenimentelor. Fiecare mișcare a furnicii reprezintă un eveniment distinct. El este determinat de seria de evenimente anterioare: acum urcă, pentru că mai înainte a coborât; o ia la dreapta, pentru că seîndepărtase prea mult spre stânga. Pentru a explica fiecare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
părea din prima perspectivă o construcție de o complexitate uimitoare, extrem de greu de explicat în totalitatea sa, apare aici drept ceva foarte simplu și predictibil. Comportamentul este un răspuns la o anumită situație. Istoria nu mai are nici o importanță. Dispare succesiunea în timp a evenimentelor ca fiind semnificativă pentru înțelegere. Mișcarea din prezent nu este determinată de seria trecută de mișcări și nu este determinantă, la rândul ei, pentru seria viitoare. Ea este discretă, produs al aplicării principiilor de comportament la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el este dat de aceasta; iar în măsura în care accidentul a generat o reacție a structurii de acest fel și nu de altul, iarăși nu are în el nimic care să merite să fie explicat: este pur accident, întâmplare. În orice caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fel și nu de altul, iarăși nu are în el nimic care să merite să fie explicat: este pur accident, întâmplare. În orice caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
merite să fie explicat: este pur accident, întâmplare. În orice caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauza precedă în mod absolut efectul. Există un decalaj în timp între cauză și efect. A explica un eveniment înseamnă a căuta, în timpul care îl precedă, un alt eveniment care îi reprezintă cauza. Realitatea, conform acestei scheme deterministe, reprezintă o succesiune a unor stări, în care fiecare stare depinde de starea trecută și, prin aceasta, de întregul șir de stări anterioare. Simetric, fiecare stare determină (este cauza) stării care îi urmează și prin aceasta este responsabilă de tot șirul de stări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unui sistem, am formulat prin aceasta întreaga mulțime a stărilor posibile ale sistemului. În timp, sistemul ia mai multe stări. Ele sunt repetări ale aceleiași structuri. O stare nu este neapărat determinată de starea anterioară. Nu există nici o lege a succesiunii stărilor. Ea este absolut întâmplătoare și neinteresantă. Istoria nu este deloc o condiție a explicării. În Tropicele triste, Lévi-Strauss face următoarea reflexie asupra mulțimii culturilor pe care le prezintă societatea umană în cursul istoriei sale: toate culturile ar putea fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși, atunci invarianța în timp a structurii nu va fi valabilă. Aceste presupoziții reprezintă tocmai punctul critic al structuralismului în varianta sa extremistă franceză. Dacă istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este o viziune temporală asupra structurilor sociale: geneza și transformarea lor în timp. Într-o asemenea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în timp a structurii nu va fi valabilă. Aceste presupoziții reprezintă tocmai punctul critic al structuralismului în varianta sa extremistă franceză. Dacă istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este o viziune temporală asupra structurilor sociale: geneza și transformarea lor în timp. Într-o asemenea istorie, evenimentul își redobândește importanța. El devine determinant activ al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stabile care își reproduc în timp structura. Există însă și sisteme dinamice care își modifică starea în mod semnificativ. Dinamica evolutivă a unui sistem poate fi și ea riguros structurată. Putem vorbi despre structura evoluției în măsura în care este caracterizată printr-o succesiune determinată de faze, indiferent de variația accidentală a factorilor exteriori. Analiza așa-numitelor civilizații ale irigațiilor, datorată în mod special lui Julian Steward, este un exemplu foarte clar de asemenea ciclu evolutiv structurat. El distinge mai multe faze de evoluție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestea cuprinde în sine o perspectivă proprie. Istoria, după cum s-a văzut, încearcă o reconstituire relativ amănunțită a evenimentelor care au punctat dinamica în timp a unei comunități umane singulare. Evoluția se plasează la un nivel mai ridicat de abstractizare: succesiunea în timp a unor faze generale, a unor tipuri de organizări sociale. Evenimentele nu mai sunt importante, ci formele mari sociale, în dinamica lor. În științele sociale actuale, termenul de evoluție este utilizat atât pentru a desemna dinamica în timp
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată, a tipologiza, a verifica empiric validitatea acestor tipologii și, în fine, a stabili regularități empirice apte de a oferi suportul generalizărilor sub forma legilor istorice. Perspectiva evoluționistă sugerează existența unor legi istorice care reglementează succesiunea stadiilor, a formelor de organizare socială. Criteriile utilizate pentru a distinge un stadiu de altul și conform cărora seapreciază existența unei evoluții sunt obiective. Conceptul de progres include o perspectivă distinctă. Pe de o parte, precum conceptul de evoluție, cel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare structurală în optica asupra temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este simptomatică. El considera că istoria nu trebuie să mai fie considerată ca succesiune a regilor și a războaielor; „prin istorie - afirma el - învățăm care au fost etapele prin care omenirea a trecut de la barbarie la civilizație”. Istoria se restructurează după un criteriu fundamental: capacitatea omului de a înțelege lumea și de a acționa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dinamica în timp a societății nu reprezintă deci doar o acumulare abstractă de potențial productiv, ci, totodată, ia forma particulară a trecerii de la un tip de organizare socială la altul. În această viziune mai concretă, istoria societății omenești apare ca succesiune a unor tipuri de societăți distincte. Și deoarece dezvoltarea continuă a forțelor productive este o cerință legică, necesară, tot așa și trecerea de la o orânduire socială la alta este un proces legic, necesar. Teoria lui Marx este, din această cauză
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor trei stadii a lui Morgan, preluată de către Engles: sălbătăcie, barbarie, civilizație. Sau ideea succesiunii stricte a tipurilor de familie: de la promiscuitate sexuală, la familia de grupe, la familia monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt. În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele prin care trece o comunitate, succesiunea lor necesară, fără însă a se aprecia dacă acest lucru este bun sau rău, preferabil sau nu. Evaluarea este o chestiune strict subiectivă. Cercetarea științifică trebuie însă să facă abstracție de preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
J. (1965), Oral Tradition. A study in Historical Methodology, Aldine Publishing Company, Chicago. Weber, M. (1965), Essais sur la theorie de la science, Plon, Paris. White, L. (1948), The Evolution of Culture, McGraw-Hill Book Company, New York. Xenopol, A.D. (1906), „Cauzalitatea în succesiune”, în Analele Academiei Române, seria II, tom XXVIII. Xenopol, A.D. (1908), La theorie de l’historie, Ernest Leroux, Paris. Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIEtc "Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIE" În teoria actuală a deciziei există o indistincție cronică între
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]