5,950 matches
-
și ospătarul s-a retras În bucătărie, Miquel a simțit calmul rece și senin al fatalității. Carax i-a citit privirea și amîndoi s-au Întors În același timp. Imaginile spectrale a trei gabardine cenușii fluturînd Înapoia ferestrelor. Trei fețe suflînd aburi În geam. Nici una dintre ele nu era a lui Fumero. Șacalii Îl precedau. Să plecăm de-aici, Julián... N-avem unde merge, a zis Carax, cu o seninătate care l-a făcut pe prietenul său să se uite lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l tîrască aidoma unor cîrlige. Am izbutit să observ cum picioarele inspectorului dispăreau pe ușa bibliotecii, cum trupul său se zvîrcolea În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu atâtea vise Și versuri iscusite Să-ți împletesc din ele Veșmântul de mireasă Și n-am nici trubadurii Să-ți cânte sub fereastră Când coace doru-n mine Ca pâinea de pe masă Dar am în schimb un diavol Ce-mi suflă în ureche S-aprind în tine focul Și sufletul să-ți ard Și-aș face ce îmi spune Chiar dac-aș ști prea bine Că dreapta judecată M-ar arunca în iad
Regret. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_843]
-
lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor trândăvi?!” Starețul se Înfurie de-a binelea. Crucea de metal tremura amenințător În mâna lui puhavă. Chiar și chipul lui Hristos suflat În aur căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte”, răspunse pictorul cu răceală În glas. „Și asta nu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să-l salveze de la o ieșire fără rost, spuse: „Se pare că cifra șase-șase vă amuză...” „Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău”, zise stomatologul cu o oareșicare detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când În când și la condiția de om. Omul Însă trebuia nimicit cu orice preț. În locul lui era mai bine să fie plantați copaci sau semănată iarbă. Oliver Își mângâie pietul acoperit de frunze aurii. Senzația era plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu. De bucurie, masterandul Lawrence sări Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele câte un as de treflă. Cinicul suflă satisfăcut peste unghii. „Acum suntem totuna”, zise el Împăciuitor, În timp ce Noimann-penitentul scoase rochia Mathildei, În care se afla Înmagazinat mirosul și toată căldura ei, și o Întinse pe jos. Deasupra rochiei presără lenjeria, pe care o mângâia acum scâncind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lingușitor față de sine Însuși? A intuit oare Mathilda adevărul legat de persoana sa? În timp ce stomatologul Paul Își punea astfel de Întrebări, la Corso, savurându-și cafeaua, Satanovski făcea cărțile și, așezând asul lângă valet și valetul lângă dama de treflă, sufla fum peste ele. În acest timp, aflat În camera lui, În fața oglinzii, trupul lui Noimann executa mișcări ciudate. Fire nevăzute legau brațele, genunchii și trăsăturile feței de degetele subțiri și nespus de dibace ale inginerului Edward. Fumul pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
peste ele. În acest timp, aflat În camera lui, În fața oglinzii, trupul lui Noimann executa mișcări ciudate. Fire nevăzute legau brațele, genunchii și trăsăturile feței de degetele subțiri și nespus de dibace ale inginerului Edward. Fumul pe care acesta Îl sufla peste cărți Îi pătrundea În creier. Valetul așezat lângă valet Îl punea În gardă. Noimann arăta cu degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu privirea ațintită spre strada Lăpușneanu, meditând la discursul pe care, cu o seară mai Înainte, Bikinski Îl ținuse În Piața Unirii. „În fond”, Își spuse el, „homunculii, chiar dacă nu există În realitate, ar trebui inventați.” Și, spunând aceasta, inginerul suflă de trei ori deasupra tabacherei din care scoase apoi doi omuleți de plastic de dimensiunea degetarului, pe care Îi Însufleți. „Nu avem nevoie aici nici de John Bikinski, nici de John Smithiți, ci de cu totul altceva.” Homunculii tresăriră, executând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva călători stăteau de vorbă liniștiți, cu coatele sprijinite de bară, iar un soldat fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu e cumva un mic geniu, adică dacă nu cumva În mod intenționat a folosit cuvântul „gorgan“ În loc de cuvântul „tumul“ pe care el Îl tot tocise prin uzaj În acea oră. Dacă era așa, vântul unei ciudate ipoteze de lucru sufla deja cu putere dinspre elevul nedisciplinat către naivul profesor. — E important? - Întrebă profesorul. Copilul lăsă privirea În podea. Obosise sau Își atinsese micul lui scop; scăpase nepedepsit. Oricum, renunțase. Renunță și profesorul și se Îndreptă spre catedră. Poate că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
demult la ce a fost destinat, și șoseaua). Ideea de a compara toate aceste lucruri cu o ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
m-a găsit. Eu de ce să nu pot să te găsesc? Nu vreau răspuns sau vreo scrisoare. Vreau să știu unde ești. Nu-i totuna. Prima și singura rugăminte de a mea nu o respingi, așa-i? E firg. Vântul suflă Îngrozitor, dar Îmi place. P.S. Nu mai am unde să te caut, dar te găsesc eu pentru că vreau să te găsesc. Ana. Scumpi! Te-am găsit În fine. Totul e O.K. Mai O.K. decât ai crede. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu sigur acum că știe cine a fost colegul de armată al lui Grințu, dar nu suflă o vorbă. Dar tu când Îmi mai povestești ce-ai aflat atunci?, Își aminti Grințu să Întrebe. Altă dată, zise Gelu. Mda, bine. Tăcură o vreme. Și Încă ceva. Am auzit că la vreo două zile după aia bătrânul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a fost topit în cuptoare, își continuă ghidul explicațiile, iar din el se fac obiecte din sticlă prin suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o vază pentru flori, un obiect
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o vază pentru flori, un obiect ornamental sau diferite alte obiecte cu forme armonioase. Copiii priveau fascinați de acele forme în continuă shimbare, unele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu întârzie să se arate, călare pe armăsarul înaripat. Bradamanta a încercat o mare uimire amestecată cu un simțământ de bucurie, când a văzut că acest om descris ca atât de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și cnutul său, Astolfo cu lancea lui de aur și călare pe Rabican, cel mai iute armăsar. Lui Rogero Longestill i-a dăruit o biciușcă pentru stăpânirea lui Hipogrif, iar lui Astolfo, un corn cu puteri miraculoase, în care să sufle atunci când altă armă ar f fost zadarnică. ORCUL Am lăsat-o pe fermecătoarea Angelica acolo unde, fugind de cei doi pretendenți ai ei, Sacripant și Rinaldo, care se luptau pentru ea, a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta pe toată lumea pe o rază de șase metri. —Pe cine? Pe ratatul de la ușă. Pe cine? Pe idiotul care păzește ușa, spuse ea, suflând o cantitate de fum ce părea că-i depășește capacitatea plămânilor. — Mi s-a părut că-ți place de el, am spus, amintindu-mi cât de călduros Îl Îmbrățișase. Ce puteam să fac? Face parte din joc. O meclă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]