3,677 matches
-
scos fără ca cineva să zică măcar pâs. întreaga presă a tăcut. În afara articolelor difuzate la postul dumneavoastră și, probabil, a unor scrisori nesemnate trimise televiziunii, nici Consiliul ziariștilor, nici conducerea sportului. Nimeni! Absolut nimeni. Or, măsura este profund antipopulară. Toată suflarea românească o știe, nimeni nu o afirmă (decât în discuții particulare), Este o manevră de intimidare. Este o dovadă peremptorie a existenței cenzurii în România. Un om competent în problemele sportului exprimă un punct de vedere personal într-o problemă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pornografie, cuvântul cenaclu în limba turcă. Dinamicul poet a exultat de fericire, a cântat și a repetat aceste cuvinte, făcându-le apoi să apară și în revista familiei sale și a lui Ceaușescu, Flacăra. Un hohot imens a cuprins întreaga suflare românească la aflarea acestei vești avertisment, din care Păunescu ar trebui să înțeleagă că lumea s-a cam plictisit de el. întâlnirea de la Mangalia a șefului de partid a fost și ea un eveniment trist pentru oamenii de cultură, atâția
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de folos culturii și redeșteptării naționale. Dorința acestor suflete este să simtă că nu sunt uitați! Eu personal, prins în vâltoarea unor preocupări economico-politice occidentale, n-am păstrat contactul cu emisiunile dvs., singurul izvor de informații și speranța pentru întreaga suflare românească. Sunt convins că nu e necesar să insist asupra importanței acestor emisiuni, care sunt în prezent tot atât de importante (poate mai mult) de cum erau acum 20 de ani când am părăsit această țară atât de năpăstuită. Sunt sigur că un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu poate fi ignorat, cred, exilul Însuși, cel cotidian și cel de o mai iremediabilă Inițiere. Felul În care invariantul nostru milenar Își regenerează premisele și Își Înnoiește expresia, adică „speranța, cuibărită sub cenușă”, cum spune poetul, și „reaprinsă de suflarea uriașă a visului”, este probabil ceea ce justifică și premiul acordat astăzi poetului israelian de limbă română Eran Sela. Să-l omagiem pe sărbătorit cu gratitudinea datorată admirației și afecțiunii pe care ni le-a inspirat. Ca un deja bătrân „jurat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
calculelor noastre, douăzeci și opt de ani - conștiința ființelor umane nu mai suferă modificări esențiale în configurația generală. Îmbunătățirile sau modificările minore sunt doar superficiale. Miezul conștiinței tale, care se numește acum „sfârșitul lumii“, va funcționa fără probleme până îți dai ultima suflare. Ai înțeles? — Da. — Nu-ți servește la nimic să știi mai multe. Orice încercare de a găsi o logică sau a face o analiză seamănă cu despicarea unui pepene roșu cu un ac mic de cusut. Plus că ți-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
priveam trecând, am simțit nevoia să-mi ridic gulerul de la palton. Zidul se înălța și el în spatele rămășițelor clădirii. De când am venit în pădure, n-am mai avut ocazia să fiu atât de aproape de el. Simțeam că mi se taie suflarea. În cel mai concret sens al cuvântului. Cum stăteam rezemat și ascultam vuietul vântului în inima pădurii de est, mi-am amintit de cuvintele Paznicului: „Dacă există un lucru perfect pe lumea asta, acela-i Zidul“. Probabil că se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană de șase centimetri pe burtă, am zis dintr-o suflare. — Cu cuțitul? Cam așa ceva. Știi cine a fost și de ce-a făcut-o? — Nu știu. M-am tot gândit și eu ce naiba a avut cu mine. Dar nu-mi dau seama. Aș vrea să te întreb și pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune dintr-o suflare cum se numeau, dar eu n-am fost capabil să identific nici măcar una. Și trăisem doar în lumea asta mai bine de treizeci și cinci de ani! Stând în fața curățătoriei mi-am dat seama că nu știam nume de flori și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fragmentat. Ele sunt cele care te mai frământă, după părerea mea. Dacă ai putea ajunge la ele, s-ar rezolva ceva. Tăcerea dinăuntru părea să absoarbă dansul fulgilor de nea. Era o liniște anormală. Aveam senzația că Zidul își ține suflarea pentru a auzi ce ne spunem. Mult prea multă liniște. — Hai să vorbim despre visele vechi! am zis. E adevărat că animalele absorb zilnic sentimentele noastre și acestea se transformă astfel în vise vechi? — Da, după ce ne moare Umbra, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet purpuriu”, acum întregul poem devine un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
se desfășoară trecerea prin Purgatoriu și Paradis, oferind, astfel, cheia unor alegorii. Comentariul cuprinde intuiții admirabile, iar traducerea impresionează, sub raport artistic, prin atingerea înălțimii stilistice a originalului. Respectându-i vigoarea și plasticitatea, păzindu-i înțelesurile, C. reușește să redea suflarea dantescă a Divinei Comedii. În comparație cu numărul limitat de motive, față de cvasiabsența invențiunii epice, tehnica versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu George Coșbuc, din acest punct de vedere
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
când am plecat. Flota striga de bucurie, toată Itaca era acolo, lumea se adunase strigând: "Vivat, vivat!". Totul era luminos și noi pluteam în larg. Toată Itaca se gândea la noi, nu la Troia, la noi. Viața noastră, gândurile noastre, suflarea noastră totul era pentru Itaca care era lucrul cel mai sfânt, Itaca care ne trimitea ca să ne întoarcem mai buni. Vă amintiți? Și noi să ne întoarcem în starea asta lamentabilă? Am devenit hoți, mincinoși, ticăloși, ne-am vându sufletul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mărgele, oglinzi) sau purtând diferite măști, porneau alaiul de la capăt ăla satului și continuau până când ajungeau la ultimul gospodar din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, cănd tinerii organizau bălul cel mare, la care participă toată suflarea satului. Cerbul era realizat din lemn, făurit de meșterii satului, fiind împodobit cu scoarțe țărănești, țesute de vrednicele gospodine. “Le-am facut costume tuturor băieților care formează alaiul, pentru a tine vie dragostea față de datinile străbune. Țineți minte ce vă
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
lor a crescut la câteva sute. După cum am arătat, În fruntea convoaielor aduse În timpul dimineții se aflau În general agenți localnici de poliție sau ofițeri de jandarmi care Îndeplineau ordinul primit la 6 dimineața de a aduce la „cercetări” „toată suflarea evreească”, după cum s-a exprimat unul dintre polițiști. Un agent de la Poliția din Iași, Nicolaie Roman, XE "Roman, Nicolaie" a adus un convoi cu revolverul În mână117. Jandarmi din Legiunea Iași Îi băteau pe evrei, după ce erau introduși În curte
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ani, ai reușit să redai toată complexitatea de expresie, de tehnică pianistică din suita "Romeo și Julieta" de Prokofiev. Calități cu atât mai demne de admirat cu cât tot programul de recital s-a înregistrat, cum se spune, "dintr-o suflare", fără reluări ale unui pasaj, ale unei secțiuni sau a unei lucrări întregi! Cu ce soliști de operă ai lucrat în America de Nord, și ce ai învățat de la ei? V.I. Prima solistă care mi-a făcut onoarea să lucreze cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Chip trist Chip trist, stai melancolic și-ți bați în palme cuie Încerci să îți salvezi suflarea din lacrimamaăruie Te zgârie gerul aspru, dar uiți să îl mai simți Ești ocupat și te gândești cum sufletul să ți-l mai minți. Chip trist, te lupți de mult cu-n gând năuc și-un sentiment pierdut Și urlii
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
angajarea fermă în politica de globalizare și de construire a noii ordini mondiale. Este puțin probabil ca est-europenii înșiși să simtă acest "triumf al democrației liberale", ci, mai curând zvâcnirile comunismului care, deși în agonie, refuză să-și dea ultima suflare fără a mai face victime. Cu cât comunismul pierde teren însă în Europa Centrală și de Răsărit, cu atât pare să prindă viață (îmbrăcând forma subtilă a neosau post-marxismului) în cercurile academice apusene. Dacă se adoptă noile concepte și metodologii
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
mustăcind și mișcând jucăuș din coadă. - Dar de unde știați că o să vin? - Ha! Ha! Sunteți spiritual. - Câteodată... Mă gândeam însă că degeaba o fi iadul o bibliotecă, dacă nu coborâm în el ca niște copii! am adăugat eu dintr-o suflare. - O să fie mai interesant decât mă așteptam! își frecă mâinile diavolul bibliotecar. Așezați-vă pe canapea și să nu mai pierdem vremea. Mă rog, din partea mea... Înțelegeți, nu!? Mi s-a părut inutil să-i răspund, așa că i-am spus
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
a-l încuia sau descuia în limita lui de lut, pentru a-l slobozi sau poticni, pentru a-l scuipa sau linge. Cu siguranță că aici sălășluiește și secretul acesta de mare întristare - pe care nu-l înțelege azi toată suflarea românească - secretul acesta de rînză și noapte, care l-a făcut pe Tudor Arghezi să citească cine știe ce omenie în ochii generalului Vedenin. Tudor Arghezi - gîdilici de Curte Veche." Dacă există - și există, pesemne - o artă a matului literar, Virgil Ierunca
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
ciuruiesc gheața-n lumina lunii aștept să mă zguduie cutremurul gerului ca să tremur fără rușine. Mi-e frică de cer, să nu se facă ziuă, mi-e frică de pământ să nu mă-nghită de viu, mi-e frică de suflarea ce urcă albă în întuneric și face din mine o țintă, mi-e frică, doamne: de ce toate astea mie? De ce nu am drept să trăiesc, și trebuie, dimpotrivă, să cer în genunchi? Nu mi-e destulă ziua de mâine, eu
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor și peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
aluni,/ Unde ești, copile-luni?/ Și tu, copilandre-marți,/ Cu mari ochii tăi mirați?// Și tu/ Miercure, ah, floare / Adolescență visătoare?/ Și tu, joie mohorîtă / Tinerețea mea pierdută?/ Nu pleca, vinere, încă/ Nu Stea màtură, adîncă// C-o să vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
vadă lumea ca totdeauna și are să uite/ că o vreme s-a jucat de-a vînătoarea în zăpadă, ea fiind/ sălbăticiunea vînată, și tot ea, cu surîs rău, hăitașii, și tot ea, trăind spaima care s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor poetici tradiționale, axate pe osmoza dintre eul poetic și „cadrul natural”, Mircea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]