4,043 matches
-
crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să devină bună" prin pace, liniște și echilibru în domeniul înarmării și puterii. Prin urmare, Chamberlain era la fel ca și cei de la Geneva. Iorga încheia exprimîndu-și o intuiție sumbră: "Umbra tristeții va coborî asupra ultimelor zile ale lui Chamberlain, cînd își va da seama de tragica inutilitate a iluziilor sale"149. Chamberlain și Iorga vor muri aproape în același timp. Iorga asasinat de un detașament terorist de legionari, iar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
invadarea țărilor scandinave, "Războiul fals" a luat sfîrșit. După cum își amintea doamna Liliana, Iorga avea un spirit militant, dar era totodată foarte neliniștit de procesul a cărui dată se apropia și ajunsese să aibă o stare de spirit sfidătoare și sumbră. Securea a căzut în ziua de 10 mai. Hitler a încălcat neutralitatea Olandei, Belgiei și Luxemburgului. Coloanele lui blindate înaintau. În timp ce Rotterdamul ardea, nemții au străpuns fortificațiile franceze de la Sedan și au ajuns în doi timpi și trei mișcări la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cu neputință, să transpun totul în cuvinte nimerite. A fost ceva oribil din punct de vedere moral, spiritual, de parcă măruntaiele puturoase dinlăuntrul tău ar țâșni la suprafață și ar deveni însuși universul: năvala unei emanații degajate de un rău spiritual, sumbru și pe jumătate inform, ceva de care nu poți scăpa niciodată. „Indetașabil“, îmi amintesc că a fost cuvântul care „mi-a venit în gând“ o dată cu impresia faptului. Dar imaginile vizuale pe care mi le-a pricinuit au fost extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că mă mișc într-o cavernă tenebroasă, în care se întrezăresc felurite „lumini“, datorate poate unor fisuri sau spărturi care au comunicare cu lumea exterioară. (E o imagine întunecată a minții mele, dar nu am folosit-o într-un sens sumbru.) Printre aceste licăriri luminoase, există și o imensă lumină către care mi-am croit, în mod semiconștient, drum pe ocolite. S-ar putea să fie o mare „deschidere“ către lumina zilei, sau s-ar putea să fie doar o groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era ură curată, și ura poate distruge, ura își are propriile ei vrăji. Rosina poseda voința și forța de a-și duce amenințările la îndeplinire. Și judecând astfel, mi-am dat seama, cu un junghi în inimă, că tocmai această sumbră voință, orientată pe atunci în altă direcție, era ceea ce mă făcuse s-o iubesc. Acum zâmbea din nou, arătându-și dinții albi, neverosimili. Am adoptat un ton rezonabil, care n-a putut însă s-o amăgească, pentru că-mi simțea frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
seama cât de mult se schimbase vocea mea. Am simțit dintr-o dată că-mi pierd respirația și mi-am lăsat ambele mâini pe balustrada stranei. Degetul meu mic i-a atins rochia, și din nou s-a îndepărtat ușor. Ceva sumbru, amenințător, părea să planeze peste creștetul meu, aproape. Fusese fericită în toți acești ani, da, de ce nu, și totuși refuzam să cred, nu puteam suporta gândul. Ea existase în toți acești ani, și viețile noastre trecuseră. Am tras cu iuțeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meu, aproape. Fusese fericită în toți acești ani, da, de ce nu, și totuși refuzam să cred, nu puteam suporta gândul. Ea existase în toți acești ani, și viețile noastre trecuseră. Am tras cu iuțeală aer în plămâni, și acel ceva sumbru păru să se risipească. Mi-am spus că trebuie să fiu „ingenios“, și cuvântul ingenios părea să-mi fie de ajutor. Trebuie să fiu ingenios și să procedez în așa fel, încât să nu sufăr prea mult. Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am atins obrajii încinși și mi i-am răcorit cu dosul palmelor. Și pe măsură ce senzațiile violente se înmuiau, un alt sentiment mai întunecat, mai adânc, a ieșit cu încetul la suprafață. Sau mai curând era vorba de două sentimente, strâns, sumbru împletite laolaltă, încercam o durere acută legată de priveliștea divanului aceluia acoperit în fugă și de concluzia că... Hartley... dormea împreună cu băiețoiul ăsta brutal și îmbătrânit. Eram conștient că sufeream în acest anume moment nu numai din pricina divanului, ci din cauză că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi ceruse. Pâcla era acum atât de opacă, încât aveai senzația că ferestrele sunt acoperite de draperii, și fusesem nevoit să aprind două lumânări, care se dovedeau ciudat de neputincioase să răspândească ceva din palida lor lumină în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să zac ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apară dintr-o clipă în alta, era monstruosul meu șarpe marin. Mi-am lăsat jos binoclul și am constatat că inima-mi bătea cu viteză, pulsând în bufniri accelerate, ca ale acelor hyoshigi, pe care le auzisem ultima oară în sumbra, vaporoasa galerie din muzeul Colecției Wallace. În mod deliberat, pentru a mă asigura că, desigur, nu era nimic de văzut, am început să studiez valurile săltărețe. Am identificat vreo două pete mari brune, ca fiind alge plutitoare, mai era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe mine, pentru nostimada lucrului respectiv, pentru „a vedea ce-o să se întâmple“. Consimțise să rămână la mine „din moment ce n-avea ceva mai bun de făcut“ și „să-i spună bună ziua“ mamei sale. Cu toate că, adăugase el, pe un ton mai sumbru, era absolut convins că n-o să vină. Asta rămânea de văzut; și, de asemenea, nu mi-era deloc limpede ce simțea băiatul pentru Hartley, după toți acești ani în care ea îi „ținuse partea“ lui Ben, pentru că „așa trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi întors Ben, pentru că, după toate probabilitățile, în noaptea asta n-o să întreprindă nimic. Va aștepta. La început va aștepta ca Hartley și Titus să vină acasă, și apoi va scrâșni din dinți. Mi-l imaginam rumegându-și, cu o sumbră satisfacție, furia crescândă. Era un om neplăcut. Mi-am terminat paharul de sherry și am intrat în casă. Din cămăruța roșie, continua să răzbească murmur de glasuri. Mi-am spus că, cu cât discutau mai mult, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care-l ai în prima zi a unui război. Bucuria, speranța se strecurau și ele pe undeva, dar pe primul plan venea frica, și o sumbră senzație de confuzie, de parcă întreaga logică a universului se răsturnase brusc. Care era lucrul acela ce-mi inspirase atâta certitudine, atâta încredere? Ce anume îmi propusesem? Săvârșisem, oare, cu o zi înainte o acțiune nebunească și înspăimântătoare, un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cer imaculat. S-ar fi spus că strălucirea soarelui răzbea printr-o ceață, dar o ceață urzită din înseși globulele albastru-închis ale cerului. Îmi aduc aminte de impresia stranie pe care mi-o făcuse acea seară, cu lumina vie dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru și stâncile într-un orbitor galben-ocru, galbene ca mașina lui Gilbert. În casă domneau tensiunea și emoția și un soi de teamă, continuarea întâmplării mele sinistre fiind parcă întruchipată acum de elementele naturii. M-am ridicat din fotoliu și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-am simțit gura uscată. — Da? Au ieșit amândoi în hol. Lizzie avea obrajii împurpurați și părea speriată. — Charles, eu și cu Lizzie dorim să-ți aducem ceva la cunoștință. Cât de prompt se repede spiritul uman către cele mai sumbre viziuni de dezastru! În două secunde am trăit o întreagă experiență de tortură mintală. Am spus: — Știu ce vreți să-mi aduceți la cunoștință. Nu știi, răspunse James. — Vreți să mă anunțați că v-ați atașat foarte mult unul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dovedească de folos. Era o zi caldă, noroasă, și un vânticel obraznic îți scuipa în față fărâme de spumă dislocată din crestele albe ale valurilor ce agitau Golful Raven. Marea era înfiorată de neastâmpăr, colorată în albastru închis, albastrul acela sumbru, rece, nordic care, chiar și în miezul unei zile de vară, îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo, în frânturi, printre mese compacte de nori ce lopătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meu de retragere la mare inclusese și un regim de lectură, încă nu deschisesem o carte de când sosisem la Capul Shruff. Am început să caut printre cărți. James le examinase. Titus dormise pe ele. Aveam nevoie de o carte puțin sumbră dar captivantă. Ar fi fost chiar momentul pentru o carte pornografică, dar nu pot suporta pornografia. Am ales în cele din urmă Aripile porumbiței, adică altă poveste despre moarte și prăbușire morală. Ziua părea să se stingă, seara să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-ți spun? Trebuie să-l ai în gând mereu... Am scris o dedicație pentru cei care au trecut prin Balta Brăilei... Se cheamă: „Celor care-au trecut sau au rămas prin Balta Brăilei”. Mai văd fantomele din Baltă, cortegiu sumbru și martir, / Tânjind spre lumea cea înaltă, precum pohodul la Sibir; / Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate, / alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
care au trecut prin Balta Brăilei... Se cheamă: „Celor care-au trecut sau au rămas prin Balta Brăilei”. Mai văd fantomele din Baltă, cortegiu sumbru și martir, / Tânjind spre lumea cea înaltă, precum pohodul la Sibir; / Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate, / alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe / Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe. Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir / Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir. / Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă / Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă / Și văd îndrăgostiți la ceasuri, sau cârciumile ce-s
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Timișoara și Arad (1-2 la Arad și 1 3 la Timișoara). După încheierea acestui turneu s-a reluat campionatul intern dotat cu „Cupa de Argint” („Herzog”), pe care au cucerit-o englezii de la Colentina FC. Anul 1914 începea cu perspective sumbre pentru pacea omenirii. Din cauza problemelor tot mai grave ale politicii externe, activitatea fotbalistică de pe teritoriul țării noastre cunoaște o relativă stagnare, până în anul 1919 când, printr-o amplă reorganizare, sportul căpăta valențe superioare pe tot cuprinsul României întregite. Mario Gebauer
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
mult pe măsură ce accesul prin Internet devine posibil pentru un număr tot mai mare de utilizatori iar firmele din domeniu interesate dezvoltă noi tipuri de servicii și facilitează accesul la informație. Din acest punct de vedere, viitorul intermediarilor se anunță destul de sumbru. Pe de altă parte, această „explozie” a informației are și unele consecințe nu tocmai favorabile potențialului utilizator. Practic, există o „junglă a informației” aparent ușor de accesat dar, în realitate, destul de greu de sortat, clasificat și evaluat. „Potențialul client” din fața
DILEME ?I FORME DE DEZVOLTARE by Valentin NI?? () [Corola-publishinghouse/Science/83103_a_84428]
-
au bois (măsurile 75 - 82), a căror linii melodice își află stilizarea într-un perpetuum mobile plin de efervescență. O amplă secțiune introductivă (A - măsurile 1 - 74), cu explorarea exclusivă a primului material tematic (măsurile 1 - 6), statornicește inițial culoarea sumbră de mi minor cu tendință spre modalul eolian, datorită mobilității pregnante a treptei a VII-a (), pentru ca ulterior să moduleze la fa# major (măsurile 27 - 33), do minor (măsurile 43 - 46), cu o „gravitație” puternică spre omonima majoră, și respectiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]