KorAP: Find »[drukola/base=supărare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...155 >

3,864 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223

gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de supărarea ei. Broderia, căzută în iarbă, a rămas neterminată. Un pom era cusut, dar pe celălalt nu mai avea cine să-l coasă. Stând așa degeaba câteva zile, frumoasei fete cu părul ca spicul de grâu, i-a venit o idee

Pisica năzdrăvană by Suzana Deac (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
peisaje deosebite, cu copaci și flori, cu animale de pădure, cu munții din depărtare și cu păsările cântătoare. Într-o zi a așezat tablourile în jurul ei și s-a scufundat în admirația lor. A reușit. A reușit să-și învingă supărarea, a reușit să facă tablouri așa de frumoase pe care neapărat trebuie să le arate și altora, să se bucure și alții de ele, oameni de seamă, iubitori de artă. A doua zi a mers cu căruța la târg și

Pisica năzdrăvană by Suzana Deac (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
explicațiile, insistă, încurajează pe fetiță pe un ton domol, liniștit, dar fetița plânge în continuare, nu violent, dar plânge. Stau în geam cu părere de rău că nu-i pot desluși cuvintele micuței și așa nu pot dezlega nici enigma supărării ei. Mama îi mai explică odată și încă odată, apoi se enervează și ea și începe să țipe la copilă: ori te dai cu bicicleta, ori mergem în casă! Fetița alege o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama din

Pisica năzdrăvană by Suzana Deac (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

și nouă de ani trebuia el să fi murit și nu la cinzeci câți are deja. Se vedea că biata moarte era perplexă, deconcertată, că puțin Îi lipsea să nu Înceapă să se dea cu capul de pereți de pură supărare. În atâtea mii de veacuri de continuă activitate niciodată nu existase nici o eroare operațională, și acum, tocmai când introdusese ceva nou În relația clasică a muritorilor cu unica și autentica lor causa mortis, iată că reputația sa, cucerită cu atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
la aceste timpuri de acum În care, cu aceeași inimă de piatră, continuați să faceți același lucru celor mai lipsiți de tot ceea ce este necesar vieții, probabil am vrut să vedem care obosește mai Întâi, dumneavoastră sau noi, vă Înțeleg supărarea, primul eșec e cel mai greu de suportat, apoi ne obișnuim, În orice caz nu luați În nume de rău că vă spun să dea dumnezeu să nu fie ultimul, și nu din spirit de răzbunare, căci sărmană răzbunare ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine! Atunci care-i pricina de supărare când pomenesc de dânsul? Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
acu' până diseară să-i termini de numărat. Umple și tu jumătate de car cu cucoși de turtă dulce, și gata socoteala. ANISIA (vine): Ei, lămuritu-v-ați? Eu zic, bărbate, să-i dai carul de tot, că mai puțină supărare om avea pe urmă. DĂNILĂ: Las', cumnată, că n-oi mai veni de-acuma. M-a sfătuit bădița Ispas de bine, și-ți rămâne carul la locul lui. Ba, din parte-mi, poți să pui cloștele într-însul. ANISIA: Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
precum bine am chibzuit mai înainte. Oare-s marfă proastă pentru cine ar avea trebuință de doi boi? ONOFREI: Asta-i altă poznă! Apoi acu', măi creștine, odată cu amurgul, te-ai trezit să mergi la târg? Nu-ți fie cu supărare, cine ești dumneata? DĂNILĂ: Și dacă ți-oi spune, ai să știi? ONOFREI: Oi ști de-acu'-nainte. DĂNILĂ: Apoi eu îs Dănilă, de-mi mai zic oamenii și Prepeleac, de-alături, din sat de la Dodan. ONOFREI: Apoi zi așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
POSACUL: Gata bre! Mai trage-ți sufletul! PRICINĂ-ÎMPĂRAT (intră pe ușa din stânga, supărat): Ce-i gălăgia asta? Nu se mai poate omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma mi-a căzut și grija asta pe cap. Da' de pedepsit, tot am să vă pedepsesc. Altfel nu-mi trece supărarea. Pare a se gândi) De-o pildă, am să vă mărit! (Semne de bucurie la primele două domnițe. Liana pleacă ochii în pământ.) LINGUȘITORUL: Înțeleaptă hotărâre! LIMBUTUL: Vezi bine! De când e lumea lume, asta-i hotărârea cea mai bună ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
se gândi) De-o pildă, am să vă mărit! (Semne de bucurie la primele două domnițe. Liana pleacă ochii în pământ.) LINGUȘITORUL: Înțeleaptă hotărâre! LIMBUTUL: Vezi bine! De când e lumea lume, asta-i hotărârea cea mai bună ca să-ți treacă supărarea. Iaca, nu-s nici cincizeci de ani de când Iute-Împărat, de-i făcuse împărătița lui cinci feciori și cinci fete, intrase la mare grijă: fetele mai mari, trei la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din când în când împreună, dacă nu-i cu supărare. Eu, neavând a da samă de ce fac celor de lângă mine, pot găsi vreme oricând pentru domnia ta. Iaca, s-apropie iarmarocul cel mare, te-aș duce la comèdii, te-aș da în lanțuri... LIANA: Își mulțumesc, vrednice căpitane Pârjol, da' treburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
noastră. Nu vrei să-mi spui și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a mea dreaptă. Să lăsăm bărbații cu ale lor, iar noi să căutăm un strai potrivit pentru tine, până ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați să nu zăboviți prea mult; abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile ies) Fiule, aș mai pofti o ulcică de vin. Avem un ceas de tihnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări. SISOE: Și-i bună tocmeala asta? Să n-ai a face alta decât să privești și să cânți cântări de laudă cu meșteșugite întorsături din gâtlej? Eu cred că nu-i drept! MAVRICHIE: Mă rog, gândește ce poftești. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

doar atâta timp cât durează cazul ăsta și apoi mă întorc la propria mea afacere. Dar voi doi aveți o carieră în fața voastră. Nu una foarte promițătoare, e adevărat, am rânjit eu. Oricum, ar fi păcat ca voi doi să vă atrageți supărarea lui Himmler când aș putea la fel de ușor să fac asta de unul singur. Korsch schimbă o scurtă privire cu Becker și apoi replică: — Haideți, domnule, nu ne serviți varza asta rece. Ce puneți la cale este periculos. Noi știm asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
1887-1943), înalt oficial al Partidului Nazist și guvernator, de-a lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a lungul timpului, al mai multor teritorii, printre care și a unității administrative Kurmark. . Denumirea dată în sistemul de învățământ german diplomei de bacalaureat. . Lb.engleză - stare de melancolie, urât, plictiseală, supărare; de asemenea, în mod figurat, înseamnă și ură, supărare, mânie, ciudă, pică. În timpul perioadei naziste, Franconia (Franken, în lb. germană) era un Gau, adică o regiune administrativ-teritorială, din Bavaria. . Teren care făcea parte din complexul (numit în lb. germană Reichsparteiagsgelände) creat de naziști pentru desfășurarea manifestărilor publice, situat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]