3,396 matches
-
mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul robului Tău Ioan, în loc de pace, în loc de verdeață; unde nu este întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.” Cuvinte la care, pătrunsul în biserică, părta ș la puternicia morții, adaugă privind icoana Mântuitorului, odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te du!” șoptește-n taină Sufletul și dorul meu”... Plecat la Berlin să studieze filosofia, dânsa , ac asă-i cânta: „În cerdac privesc la lună Și în jalea mea nebună Tot suspin gândind la el; El s-a dus - lumea se duce Și cu raza-i lină, dulce Au ajuns după muncel. Au ajuns ș-a lui iubire S-a sfârșit a ei menire Viața mea de-a lumina. Dar pe cer
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă la munte, alții spre câmpie coboară, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec, macaraua se-nvîrtește, țac, țac, țac, plopul face pere și răchita ioc. Din Zig-Zag, aflăm că Lucian Cornescu s-a Întreținut profitabil cu Ilie Verdeț. (Lucian Cornescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a dus iubirea. Bărbații trebuie să Învețe să cîștige din ce În ce mai mulți bani, iar femeile să-i cucerească eventual pe cîștigătorii economiei de piață”. Aflăm lucruri triste, eventuale, chiar tragice. Totuși: de ce să-i cucerească eventual? Unde e nădejdea, sutienul? Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru coarda afumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi? Nu mi-a răspuns nimic, ci numai și-a deznodat marginea sari-ei și a rămas goală până la pântec, în câteva gesturi pe care le-a împlinit cu ochii închiși strîngîndu-și buzele și oprindu-și anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, în acea foarte palidă boare luminoasă din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aș fi putut intui în toate amănuntele lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capul spre Ieronim. - Corul! exclamă solemn Ieronim. Ei alcătuiesc Corul. Singurul Cor autentic pe care-l avem azi în București. Singurul care ar putea fi comparat cu Corul tragediilor grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umane... - Tot despre Ivan vorbiți? îl întrebă Laura, răsărind deodată în spatele lor. Unde ați ajuns? - Dar tu pe unde ai venit? o întrebă surprins Darie. Cum de nu te-am văzut? - Am fost după cumpărături, spuse Laura așezîndu-se cu un suspin de ușurare. Sunt frântă de oboseală... - Dar ceilalți unde sunt? întrebă Darie întorcînd capul. - Vin și ei într-o clipă. Adela s-a oprit la chioșc, să cumpere ziare, și doctorul cu mama și ceilalți au trecut pe la vecini, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el, și după el, noi toți. Nu murise. L-am găsit moțăind, uitîndu-se la lampă. Ilaria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu vorbim, să nu ne mișcăm câteva minute. Să vedem dacă se aude ceva... La început, nu se auzi decât vântul, așa cum îl auzeau de câte ori rămâneau pe întuneric, tăcând amândoi. Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când s-a dat alarma, și-a luat copiii și s-au dus în adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu Popa Nan. Se opri și respiră adânc, de mai multe ori, ca și cum s-ar fi trudit să-și înăbușe suspinul. Praful și pulberea s-a ales de toți, adăugă. Covor de bombe. N-a mai rămas o casă în picioare din Popa Nan și până aici, lângă noi la vreo două sute de metri. Zadarnic s-a luptat Generăleasa, s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când a auzit pe Veronica gemând, speriată, și apoi fugind spre ușă, șoptind, printre suspine: "Nu vreau să mor; mamă, spuneți-le că nu vreau să mor!..." Dar poate nu i-a auzit vorbele, căci Veronica fugea prea repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit, sunt sigur că n-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa cum ai recunoscut-o adineaori... Dar chiar atunci, când erai copil-minune nimeni n-a încercat să te desfigureze, în așa fel încît să nu mai poți juca niciodată teatru. Niciodată! Se întrerupse foarte palidă, și încercă să-și înăbușe un suspin respirând adânc. Așa cum au vrut să-mi facă mie, la școală, când mă băteau cu varga și-mi loveau îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple la mașina de treierat, deși îi imploram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dorești. Invenții la cerere sau la comandă - susține el. Secretul reușitei îi aparține Zânei Inventica - mai zice Inventatorul. Inventica are legile ei, secretele ei. Ana vrea să afle mai târziu secretele Zânei; acum vrea să știe de ce plânge Inventatorul. Printre suspine, el îi povestește pe larg mai multe întâmplări, pe care eu vi le spun pe scurt. Iată: a proiectat și construit o instalație de ridicat locomotive. Mândria oricărui constructor de mașini e - o instalație de ridicat. Când plecau din țară
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge, te iert! Într-o clipă seninul îmi aprinde speranța Și mă-nalț printre stele, braț la braț cu Viața.
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
a reușit să spună Înainte de a lăsa bastonul din mână și a cădea În brațele Întinse ale lui tata Toader... ― Bine ai venit, frate Toadere Nu speram să te mai văd vreodată Înainte de a trece dincolo... Acolo unde nu e suspin și nici durere... Ce faci, camarade? Ești gata de luptă? Dacă da, atunci bine ai venit la Hanul cercetașului... ― A cărui cercetaș spuneai? ― A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam și-l credeam. Uf, Iordan, aș fi fost cum voiai tu să fiu, zău. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ele! Se contrazic între ele!" m-a îndreptat Aurel. După ce-a aflat sentința, a dispărut ca pisica din Cheshire. Nimeni n-a spus nimic. Antoaneta-vache-qui-rit își restaura rujul. Doar bustul ei, pîrghia spre succes, invincibila armada,a scos un suspin de ușurare. "La ce te-ai așteptat? m-a luat în primire Miron. Să te apere adoratoarele lui Micro-Mistrie? Astea care acceptă să le discipuleze*********** el?" "Nu, ele nu. Dar cei care îl văd cum e, mic de stat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-o lume unde nu era nici polemică, nici suspin. Era foarte fașat că nu mai putea arunca injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas și după ce n-a mai fost director. Pohta erotică nu i s-a stins nici la șaptezeci, dar Antoaneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte și simți cum dogorea. Alături de ei, în picioare, lângă marginea patului, Magicianul făcu o reverență până la pământ, apoi merse liniștit în debara și se așeză pe geamantanul cu bani. Își trase jobenul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a făcut roșu și se părea că ăsta e un stop lung. Mașina s-a oprit brusc, fără a izbi ceva sau pe cineva, iar mie mi-a scăpat un suspin de ușurare. — Sunt chiar acum În mașină, Miranda, ajung În câteva minute În parcare. Am presupus că era de bună seamă Îngrijorată cu privire la starea de fapt, așa că am asigurat-o că nu era nici o problemă și că aveam să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie de viteze manuală, dar mie nu prea-mi ardea de conversație. — Mergem Înapoi la sediul Elias-Clark, am zis eu cu un lung suspin, iar șoferul a pornit-o spre sud, pe Park Avenue. Dat fiind că făceam zilnic ruta cu pricina - uneori chiar de două ori pe zi - știam că dispun de exact opt minute ca să Îmi recapăt stăpânirea de sine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capăt cu coșmarul de iad prin care tocmai trecusem, dar mă ura pentru că Îndrăzneam să fiu supărată pe chestia asta. În fond, un milion de fete ar face moarte de om pentru slujba asta, nu? Și așa, cu un perceptibil suspin - artă În care mă perfecționasem de la o vreme, adică să fie destul de tare ca Miranda să-l audă, dar nicidecum destul de tare ca să poată obiecta - mi-am pus din nou haina pe mine și mi-am mișcat prin puterea voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putem cumpăra și instala aparate proprii la ferestre. Mașinile de spălat sunt la subsol și avem portar cu jumătate de normă, la o stradă de stația de metrou. Și stai să auzi minunea. Avem balcon! Trebuie că-mi scăpase un suspin de uluire, pentru că ea a devenit și mai surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]