4,883 matches
-
acest bine, independent de voința guvernului. Acest aspect pune o distanță semnificativă între teoriile binelui comun la Hobbes și la Locke, pentru că Locke nu admite că definirea binelui comun revine puterii executive: "Prerogativa - spune Locke referindu-se expres la puterea suveranilor englezi din trecut - nu e altceva decât puterea de a face binele public în lipsa regulii"17. Atâta timp cât guvernanții dau dovadă de rațiune și se lasă conduși de ea, binele poporului și cel al guvernanților se află în raport de identitate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
însuși. În concepția lui Locke poporul nu se identifică cu o mulțime de ființe inferioare (multitude of people, cum spune Hobbes) lipsite de societate și de viață în comun, și a căror valoare umană este dată numai de supunerea față de suveran. Faptul că poporul există o dată cu suveranitatea nu înseamnă că el există prin suveran. Dimpotrivă, atunci când vorbește de popor, el are în vedere o societate de ființe raționale, capabile să emită judecăți, să aibă voință și să acționeze în vederea unor scopuri
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ființe inferioare (multitude of people, cum spune Hobbes) lipsite de societate și de viață în comun, și a căror valoare umană este dată numai de supunerea față de suveran. Faptul că poporul există o dată cu suveranitatea nu înseamnă că el există prin suveran. Dimpotrivă, atunci când vorbește de popor, el are în vedere o societate de ființe raționale, capabile să emită judecăți, să aibă voință și să acționeze în vederea unor scopuri. Trebuie notat faptul că, pentru Locke, interesele poporului și cele ale guvernanților nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
faptul că, pentru Locke, interesele poporului și cele ale guvernanților nu pot fi distincte decât în cazul conducătorilor animați de ambiție, nebunie sau corupție. Altminteri, poporul și binele său justifică interesele și binele guvernanților. Hobbes susținuse și el că binele suveranului și al poporului nu pot fi separate, numai că, pentru el, condiția existenței poporului era suveranitatea. Hobbes spunea că poporul și suveranul au aceleași interese întrucât reprezintă o unică ființă 20. De aici rezulta că binele poporului își află justificarea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sau corupție. Altminteri, poporul și binele său justifică interesele și binele guvernanților. Hobbes susținuse și el că binele suveranului și al poporului nu pot fi separate, numai că, pentru el, condiția existenței poporului era suveranitatea. Hobbes spunea că poporul și suveranul au aceleași interese întrucât reprezintă o unică ființă 20. De aici rezulta că binele poporului își află justificarea în binele suveranului. Pentru Locke lucrurile stau exact invers. Odată stabilită comunitatea, poporul este acela care conferă puterea supremă guvernanților, fapt ce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
poporului nu pot fi separate, numai că, pentru el, condiția existenței poporului era suveranitatea. Hobbes spunea că poporul și suveranul au aceleași interese întrucât reprezintă o unică ființă 20. De aici rezulta că binele poporului își află justificarea în binele suveranului. Pentru Locke lucrurile stau exact invers. Odată stabilită comunitatea, poporul este acela care conferă puterea supremă guvernanților, fapt ce demonstrează că puterea aparține înainte de toate poporului, prin dreptul natural. În vocabularul folosit de Locke întâlnim uneori o ușoară confuzie, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui, adică, într-un cuvânt, proprietatea, aparține în toate felurile de state puterii suverane. De unde putem trage concluzia că proprietățile de pământ deținute de un supus îi exclud pe toți ceilalți supuși de la folosirea lor, dar nu îl exclude pe suveran, fie acesta o adunare sau un monarh"45. Cele spuse de Hobbes sunt admisibile în teoria lui Locke numai dacă avem în vedere obligația de a plăti taxe46. În ceea ce privește originea proprietății, Hobbes nu este de nici un folos pentru gândirea liberală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de nici un folos pentru gândirea liberală, pentru că, în teoria lui, originea proprietății se confundă cu mecanismul legal de garantare a proprietății, iar acest mecanism legal nu exclude intervenția puterii arbitrare și absolute. Hobbes nu precizează nicăieri în ce constă dreptul suveranului de a folosi proprietatea alături de proprietar; chiar dacă ar avea în vedere numai și numai taxele, doctrina lui Hobbes nu permite adoptarea principiului din Magna Carta referitor la aprobarea taxelor de către un parlament 47. Spre deosebire de Hobbes, Locke spune explicit nu numai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Hobbes în Leviathan pare să fie un astfel de regim, cu toate că Hobbes se deosebește radical de patriarhalismul lui Filmer, prin faptul că fondează politica pe dreptul natural și pe contractul social. Pentru Hobbes, suveranitatea nu poate fi decât absolută, suveranul având drept de viață și de moarte asupra supușilor săi60. Această teză a puterii aflate deasupra legii este combătută de Locke, în Al doilea tratat. Așa se explică și de ce termenul de suveranitate, atât de frecvent la Hobbes, este evitat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una rațională. Astfel, pentru Hobbes, monarhia absolută este singura formă rațională de guvernare tocmai pentru că nu este arbitrară în sensul despotismului antic. Suveranul este limitat, la Hobbes, de legile naturale care sunt în număr de șaisprezece, forța lor de constrângere fiind dată prin intermediul legilor pozitive care trebuie să fie în acord cu legile naturale. În geneza societății civile, Hobbes nu ia în calcul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
treilea rând, a legii care poruncește echitatea"63. Pentru Locke însă, dacă puterea absolută nu este limitată prin instituții pozitive și legi fundamentale "ea nu poate fi în nici un fel o formă de cârmuire civilă"64. Într-o monarhie absolută, suveranul este propriul său judecător, interpret și executor al legii naturale, ceea ce-l plasează direct în starea naturală. Or judecata în starea naturală se dovedește a fi un pericol pentru libertatea oamenilor. Așa cum am arătat mai sus, nici un om nu are
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
altui prinț, nu poate avea nici un drept să fie tolerată de magistrat"81. Aceasta nu îl transformă pe Locke într-un adept al puterii arbitrare și al intoleranței; mai mult, argumentul său este coerent din perspectiva politică a loialității față de suveran, dar este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ține de conștiință. Ea ar trimite mai degrabă la o constrângere exterioară: de aceea ar spune Hobbes că nici o înțelegere sau convenție dintre oameni nu are valoare decât dacă este garantată de o putere mai mare, care este aceea a suveranului. Pe de altă parte, însă, Hobbes face o serie de afirmații precum: Nu există obligație pentru un om și care să nu provină din actele sale proprii"89; "orice obligație se naște dintr-un pact"; "nici un om nu este obligat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
obligației presupune consimțământul, acest consimțământ poate să fie dat sau în cazul unei înțelegeri/convenții civile, sau în cazul unei situații naturale, când obligația provine din legea naturală. În general, interpreții lui Hobbes numesc "politică" obligația omului în calitate de cetățean sau suveran, și "morală" obligația derivată dintr-o situație (stare) naturală. Precizarea este necesară deoarece termenul de "morală" de care ne folosim astăzi corespunde, la Hobbes, atât moravurilor (manners) dintr-o societate - acele raporturi dintre oamenii civilizați care fac obiectul unei convenții
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dea acordul pentru formarea unui guvernământ civil care respectă legea naturală, adică se ghidează după principiile rațiunii și respectă drepturile naturale ale celorlalți. Prin urmare, "conștiința publică", adică universală, există încă din starea naturală, ea nu are nevoie de constrângerea suveranului pentru a fi activă, cum era cazul la Hobbes. În stare naturală decăzută, când oamenii se află într-o stare de război sau într-o stare de pace nesigură 106, acțiunea legii naturale este blocată de o situație fără ieșire
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este preferabilă. Și nu numai că este preferabilă, dar este chiar obligatorie, dacă acțiunea urmează o judecată sănătoasă, în acord cu legea naturală și cu înțelegerea persoanei ca libertate. Caracterul obligației ce rezultă din contract este dat de faptul că Suveranul nu este în afara contractului, ci este parte a lui. Structura obligației civile este determinată, la Locke, de teoria sa asupra stării naturale și a naturii umane. Este vorba despre faptul că ipoteza sociabilității permite să se facă distincția dintre stare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes, relația dintre civilizație (în sensul cel mai larg) și natură rămâne extrem de ambiguă 109. O consecință nefastă a acestei opoziții este faptul că, atunci când oamenii s-ar regăsi în starea de natură (dacă s-ar întâmpla să rămână fără suveran), ei nu ar avea cum să piardă în întregime achizițiile civilizației; și totuși Hobbes crede acest lucru, pentru că afirmă că oamenii s-ar regăsi din nou în starea de război. Leo Strauss a explicat că starea de natură are un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întregime achizițiile civilizației; și totuși Hobbes crede acest lucru, pentru că afirmă că oamenii s-ar regăsi din nou în starea de război. Leo Strauss a explicat că starea de natură are un sens polemic: Hobbes ar spune că, prin pierderea suveranului oamenii își pierd manierele (manners), adică viața cotidiană, societatea. Același lucru rezultă și din interpretarea lui Macpherson, care deschide calea către înțelegerea faptului că achizițiile civilizației, de pildă presupoziția societății de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes, Locke consideră că cetățeanul are un drept de rezistență față de guvernământul arbitrar. Justificarea acestui drept de rezistență este în strânsă legătură cu problema obligației morale și politice. Principala schemă de argumentare are în vedere faptul că, în doctrina lockeeană, suveranul are o serie de obligații care rezultă din contract, obligații care sunt definite în raport cu legea naturală. Mai precis, se consideră că monarhia absolută (care reprezintă, în vremea lui Locke, încarnarea tiraniei) este o încălcare a drepturilor naturale ale cetățenilor, iar
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legea naturală. Mai precis, se consideră că monarhia absolută (care reprezintă, în vremea lui Locke, încarnarea tiraniei) este o încălcare a drepturilor naturale ale cetățenilor, iar aceștia se pot considera liberi de obligațiile pe care și le-au asumat, deoarece suveranul nu și-a respectat partea sa de obligații. S-ar putea crede că modul în care Locke a conceput teoria sa a contractului presupune o perfectă simetrie între drepturi și obligații, în sensul că obligațiile suveranului creează drepturi pentru supuși
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
le-au asumat, deoarece suveranul nu și-a respectat partea sa de obligații. S-ar putea crede că modul în care Locke a conceput teoria sa a contractului presupune o perfectă simetrie între drepturi și obligații, în sensul că obligațiile suveranului creează drepturi pentru supuși, la fel cum obligațiile supușilor creează drepturi pentru suveran. Lucrurile stau în acest fel numai atâta vreme cât societatea funcționează și guvernul este legitim, pentru că în acest caz nimeni nu-și pune problema în termenii drepturilor originare. Mai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
S-ar putea crede că modul în care Locke a conceput teoria sa a contractului presupune o perfectă simetrie între drepturi și obligații, în sensul că obligațiile suveranului creează drepturi pentru supuși, la fel cum obligațiile supușilor creează drepturi pentru suveran. Lucrurile stau în acest fel numai atâta vreme cât societatea funcționează și guvernul este legitim, pentru că în acest caz nimeni nu-și pune problema în termenii drepturilor originare. Mai precis, obligațiile politice sunt în perfect acord cu drepturile naturale prin care a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acolo unde sunt anulate drepturile naturale, sunt anulate și obligațiile politice. Drepturi suplimentare nu pot exista decât prin asumarea de obligații suplimentare, iar ele sunt legitime numai cu condiția respectării drepturilor naturale. Astfel, Locke înlătură lista excesivă de drepturi ale suveranului, care erau enumerate de Hobbes în capitolul XVIII din Leviathan. O dată cu ele sunt înlăturate și inegalitățile arbitrare pe care le putea stabili suveranul prin acordarea de favoruri, proprietăți și funcții. Din doctrina lui Hobbes nu rezulta că inegalitățile (cea ce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ele sunt legitime numai cu condiția respectării drepturilor naturale. Astfel, Locke înlătură lista excesivă de drepturi ale suveranului, care erau enumerate de Hobbes în capitolul XVIII din Leviathan. O dată cu ele sunt înlăturate și inegalitățile arbitrare pe care le putea stabili suveranul prin acordarea de favoruri, proprietăți și funcții. Din doctrina lui Hobbes nu rezulta că inegalitățile (cea ce noi am numit "drepturile suplimentare") de care beneficiază magistrații și demnitarii sunt rezultatul unei "scheme de cooperare socială" (Rawls) care este în avantajul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
De asemenea, doctrina lui Hobbes nu ne lasă deloc să înțelegem că politica de confiscări dusă de dinastia Tudor și în special de Henric al VIII-lea nu pot fi justificate prin dreptul natural. În legătură cu această chestiune, Locke spune că suveranul poate lua viața unui prizonier de război sau a unui supus, pentru acte de înaltă trădare, dar nu-i poate confisca proprietatea. Proprietatea aparține prin dreptul de moștenire copiilor și familiei, care nu pot fi pedepsiți pentru o faptă de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]