3,756 matches
-
mor și oile de foame, iar Miorița și-a făcut bagajele și-a emigrat, ca să-și caute fericirea alături de un berbec cu vilă la Nisa. Intră un mușteriu În cârciumă, Îl vede pe Sandu În salopetă și duce mâna la tâmplă, În semn de salut. Noroc bun, tovarășe! Cincinalu-n patru ani jumate! Sandu Șpriț se răsucește către el. Noroc, tovarășe, ia de bea, că plătește partidu’! Gore și Gicu se iau după umeri și cântă amândoi sculați, voi oropsiți ai vieții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-și mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă și acu’ a rămas doar doamnă, Gușe - consigliere, nu? - nu mai poate Înghiți gălușca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător În tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat În draci, au votat și morții din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeași adresă, Îți dai seama ce Înghesuială era la ei acolo, nu se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pupi icoana pe scenă, dimineața vine Băsescu și te face praf. Nu că aș fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat și apetitul bahic... Gore comandă Încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită și la Gicu și Îndrăznește să Întrebe: Măi, Sănducule, noi știm că și atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaștem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
melodia, da’ tu, perversule, te uitai numa’ la mișcările din șolduri. Hai că se mișcă, mi-a plăcut și atunci când tăia ceapă și pe urmă se producea cu negreala aia pe corp... Gicu și Gore se lovesc cu palmele peste tâmple, par a dori să lovească mesele cu frunțile. Iartă-ne, Sandule, de multe ori ne ia flama și nu mai știm ce spunem. Așa este, bionce și șachiruța nu pot să stea lângă gaga, e clar. Votăm pentru! Gicu toarnă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din cârciumi, că-mi vine să le zic de dulce, da` Îți respect alegerea politică, sunt democrat. Coincidență sau nu, din boxe răsună melodia ” Ia ți mireasă ziua bună”. Sandu le face semn să asculte Și duce un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore Și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează... De la tată, de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori... Bine că nu m-am născut mireasă, e cam trist
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fim serioși, te-ai Îndrăgostit de el. Ia puneți-o pe-aia a lui Daminescu, Și m-am Îndrăgostit de tine, Sandu Șpriț e la a doua tinerețe și se mută În pat cu Boc. Sandu Își duce mâna la tâmplă și pune un cot pe masă. Seamănă cu un filozof autentic, măcinat de grijile lumii. Poate chiar ale Întregului univers. Fruntea ridată transmite că este măcinat de lupte interioare care nu dau semne că se vor sfârși curând. Habar nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Am dat pe știri. Cică se duc În elveția, acolo e loc de Întâlniri ferite. Și? Lumea așteaptă noi dezastre. Da` ce-s, mă, ăștia, paranormali? Gore cere Încă o halbă, apoi se lasă În scaun și duce mâna la tâmplă: Sandule, paranormali nu sunt, paranormalitatea e o artă, ăștia sunt doar para-bogați de nu mai văd banii din pungi, fac Întruniri și se prefac misterioși. Babalâci cu figuri În cap, eu așa cred. Se aude la televizor că oamenii trebuie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
toate căile barate, a regăsit-o în centrul dorinței sale cu o asemenea izbucnire de durere, încât a început să alerge spre hotel, pentru ca să fugă de această arsură sălbatică pe care însă o ducea cu el și care îi sfredelea tâmplele. A doua zi a venit foarte devreme la Rieux ca să-l întrebe cum l-ar putea găsi pe Cottard. Tot ceea ce îmi rămâne de făcut, spune el, este să urmez din nou aceeași filieră. \ Veniți mâine seară, spune Rieux; Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unui "bună seara, părinte" pe care ea i-l adresa pe un ton rece și fără să se întoarcă. Pe o seară ca asta, în momentul când se culcase, cu capul vuind, a simțit năvălind în încheieturile mâinilor și în tâmple valurile dezlănțuite ale unei febre care clocea în el de mai multe zile. Ceea ce a urmat nu s-a aflat mai apoi, decât din povestirile gazdei. Dimineața, ea se sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre un colț al tribunelor, de unde domnul Othon, care se așezase mai la o parte, s-a ridicat să-i întâmpine. Era îmbrăcat tot în același fel și purta același guler tare. Tarrou a observat numai că smocurile lui de la tâmple erau mult mai zbârlite și că unul din șireturi îi era desfăcut. Judecătorul avea un aer obosit și nici o singură dată el nu și-a privit interlocutorii în față. A spus că era bucuros că-i vedea și că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cel Bun au existat în mănăstiri zugravi de icoane, caligrafi și miniaturiști ale căror lucrări au ajuns în parte până în zilele noastre. În urma restaurărilor icoanele care au făcut parte din primul iconostas (catapeteasmă) au ajuns în muzeu, iar în noua tâmplă s-au pus icoane noi. Prin ele mai putem ști adevărata artă bizantină care împodobea cândva biserica. O notă nouă caracteristică icoanelor din Moldova secolului al XVII-lea este aureola sculptată și florile de pe veșminte, care amintesc de brocarturile italiene
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care am nevoie e să plec într-o călătorie - și după o tăcere -: Ai să mă-nsoțești? — Don Augusto! — Lasă-l pe don! Ai să mă-nsoțești? — Cum vreți... O ceață îi invadă mintea lui Augusto; sângele începu să-i zvâcnească în tâmple, simți o apăsare în piept. Și ca să se elibereze de toate, începu să o sărute pe Rosarito pe ochi, încât ea fu silită să și-i închidă. Deodată se ridică și spuse, îndepărtând-o: — Lasă-mă! Lasă-mă! Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un pigment atât de pur. Dacă blândețea ar fi avut o nuanță, aceea ar fi fost a ei; dacă misterul ar fi avut un licăr, acela ar fi fost al ei. Aveam obrajii jilavi, mâinile reci. Fericirea Îmi străbătea tâmplele. Dumnezeule, cât era de frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de aceasta cât de curând, se gândi, prea fericită să profite de acest răgaz. ― Cum te simți, îl întrebă Ash pe Parker. Ce anume s-a întâmplat aici? Parker își șterse o crustă de sânge de pe buza superioară, își apăsă tâmplele de câteva ori, după care articulă stins: ― N-o să mor. Nu luase în seamă întrebarea ofițerului științific. ― Ce s-a întâmplat cu creatura? insistă Ash. Parker tresări, apoi scutură din cap, profund îndurerat. ― Am ratat-o. A pornit semnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-l ia. — Le dai tu de mâncare copiilor noștri? îl întreabă un zidar mai în vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful -, care i se adresează lui Lionel într-o franceză acceptabilă: — Faci pe durul cu noi? Crezi că dac-o să mori duminică, poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
De unde știi c-o să mor duminică? — Mai citim și noi ziarele, ne mai uităm la televizor. Vrem să-ți facem o propunere de nerefuzat. Lionel începe se râdă, dar nu pentru că l-ar gâdila cele două pistoale care-i presează tâmplele. — O propunere de nerefuzat? Unui om care urmează să moară peste trei zile? — Ar putea fi cele mai frumoase trei zile din viața ta. — N-ar fi prea greu, până acum, n-am avut nici una frumoasă. S-aud, zice Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâini, să nu-și audă gândul, glasul gândului, să rămână singur cu tenebra. Dar a ridicat, într-un târziu, din nou privirea. În întuneric, sclipea ceva bizar, ca un dinte de aur într-o gurăinvizibilă sau o cicatrice însângerată, la tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau, treptat, în vinețiul zorilor. — Chiar nu-l cunoașteți pe Ianuli? Deloc, deloc? Nici pe doamna? Nici pe doamna, colaboratoarea noastră atât de... și cineva făcu un gest cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație veselă, se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ne vizitează și pe noi, să-și joace numărul. Te apuci să-i explici de dosare și secretariat?... Asistenta Ortansa Teodosiu ieșise, în ușă apăruse deja următoarea concurentă, Costache Viorica. Ochi mari, față prelungă, tânără, palidă, păr albit la tâmple. Ați contestat gradul trei. Diagnosticul nu permite însă alt grad. Ce lucrați? — Desenatoare. — Nu e cea mai grea muncă. — Obosesc repede, nu mă pot concentra. — Analizele nu arată nici o schimbare față de internarea precedentă. — Eu cred că arată... Chipul se îngustase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bârlad. Poet, prozator, critic și istoric literar, astăzi coordonează periodicul de cultură de la Bârlad - „Baadul” 258 MAMEI MELE Sonet elegiac Aștept adesea anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mă lupt cu taur‐ping, zăbrelit de mortul ring; închid ochii pe chindie și‐ ascult vântul cum adie șoapte de eternitate; strigă luna să‐ mi arate c‐ a muri e doar rotire... Draga mea‐ i cu două fire ‐ncărunțite peste tâmple; s‐ ar putea ca să se‐ntâmple brațele să nu ne‐ adune: asta doar puține lune, pân‐ am crește în tulpine, eu în ea, și ea în mine... Ea în mine, eu în ea, dorul stingerii, sadea, ghes mascat pulverizării în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
MAMEI Cu pașii - n vânt și gându - n pribegie, Mai mare dragul să privești ninsoarea; Își scutură ‐ n ghirlande albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple zarea, Pe drumuri mă‐ nsoțești, copilărie; Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O altă iarnă ninge ca‐n trecut. Se lasă fulgii, nu se mai destramă. și cum îmi ești
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]