5,450 matches
-
își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
deși poarta inimii mele ți-e deschisă...M-ai părăsit, lăsându-mă neapărată în fața tumultului vieții, singură cu fiorii reci ai amurgului. Nu mai cunosc blândele amurguri ale sfârșitului de vară și ale începutului de toamnă. Mi-ai ascuns cărările tainice care duceau spre tine, de aceea nu reușesc să te regăsesc. Ochii, cu vederea slăbită, nu mai pot urmări cărarea-ți secretă, ce se pierde sub covorul de frunze îngălbenite ale toamnelor trecute. Te caut cu disperare, liniște, mi-e
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
e tare dor! Caut un liman unde să pot respira și iubi, semăna și culege, risipi și aduna, munci și odihni, un loc curat și liniștit după care tânjesc... În toamna aceasta a început să-mi picure rouă-n sânge, tainică precum o șoaptă de iubire. Sunt lacrimile mele reținute de-a lungul anotimpurilor, dar te-am regăsit, liniște...Te-am regăsit în „golful liniștit” din inima mea. Ploaia, care tocmai a trecut, a reînviat verdele speranței în sufletul meu, aducându
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
minuni ale naturii. Preț de câteva minute, i-am admirat mișcările grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
bătrânii a povesti pe vremea copilăriei mele... Duminica și în zilele de sărbătoare, bătrânii satului, femei și bărbați, se adunau într-o poiană. Bătrânii în “ceata” lor, iar bătrânele în alt grup, separat de al bătrânilor. Fiecare grup avea lucruri tainice de împărtășit, așa că stăteau cât mai la distanță unii de alții. Poiana semăna cu « poiana lui Iocan » descrisă, atât de plastic, de Marin Preda în romanul „Moromeții”. Până la 11 ani n-am lipsit de la întrunirile bătrânelor satului. Eram singurul copil
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
copii Și să dansăm, cănd ninge, cu fulgii argintii? De ce uităm să alergăm senini spre curcubeu, cănd prin culori ne spune.."să crezi în visul tău"? De ce uităm că ușa ce, poate brusc se-nchide e o fereastră luminoasă, ce tainic se deschide? De ce uităm să mai privim spre azuria zare, cănd orizonturi noi ne-ndeamna la visare? De ce uităm că totu-i fragil și trecător, Că tot ce-avem e-un suflet?...Si-acela, călător! Referință Bibliografica: De ce uităm? / Corina
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
și al participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre. Prin Nașterea Domnului, noi, creștinii ortodocși pășim împreună cu Domnul Iisus Hristos în veșnicie. Să nu uităm faptul că legătura tainică a omului cu Iisus Hristos este singura prietenie adevărată. Venirea Noului An, Sărbătorile de iarnă, sunt un prilej de meditație, de analiză și evaluare, de cumpănire, de recunoștință și mulțumire, dar și de bucurie și fericire, de timp plăcut petrecut
GÂNDURI ALBASTRE, DE CRĂCIUN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379209_a_380538]
-
te percep ca pe o prezență Acceptă-mă la poala Ta după absență. Îngăduie-mi să mă închin, când recunosc Că fără Tine -n lume, Doamne nu am rost Îngăduie să te slujesc cu adorare și Iubire Izvorul lor cel tainic, este Slăvitule în Tine! Mă conții, Te conțin neștiut în miez Că păcătuiesc, mă rog sau meditez Tu esti cu mine, oriunde merg și orice fac, Doamne! Ajută-mă să -Ți fiu pe plac! Referință Bibliografică: Numele ascuns în mine
NUMELE ASCUNS ÎN MINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379212_a_380541]
-
acestui mare filozof. O lume voit golita de miraculos, de transcendent, de teleologie, o lume desacralizata este precum o biserică fără de cupola, este o creație neterminata, fără de sens. În ultimă instanță sensul istoriei și al vieții ar putea fi găsit tainic ascuns sub valul transcedental al escatologiei și al soteriologiei, în pelerinajul celor născuți „intru ființă” și ajunși prin hâr la un stadiu evoluat de conștiință spre ziua cea fără de inserare de la sfârșitul veacului. Referință Bibliografica: Mysterium Tremendum et Fascinans / Marin
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Viitorul metafizicii) • Din câți s-au învrednicit să-L caute pe Dumnezeu doar puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile infinite ale lui Dumnezeu. Acei locuitori singuratici și melancolici, visători, sfinți, profeți, asceți și poeți ai pustiei, de care lumea aceasta
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
picturii, unde jazzul ține locul muzicii, unde catastiful ține locul filosofiei, unde viteza ține locul contemplației și al poeziei și unde sectele istorice țin locul creștinismului, iar gangsterismul locul morale publice”(Nichifor Crainic). Poporul român respiră (a se citi “trăiește tainic”) Duhul Sfânt, respirații care au născut versuri populare cum ar fi: “De ești om și-ai suflet mare/ Te calcă lumea-n picioare,/ De ești om și-ai suflet bun/ Te crede lumea nebun”; “Astăzi joc pă sub hidede/ Mâine
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
iubesc, Dumnezeu! Te iubesc , Dumnezeu. Să știi, că nu se adeveresc niciodată negațiile: " nu e posibil"," nu vei reuși", "nu se poate", "n-ai să faci nimic", "lasă și fii tu" și altele”. Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară de vară, mă zgribulesc că un copil, dar în suflet mă înfrunta o lumină și ea mă topește, mă răsfăța, în azima coloră a toamnei acesteia, albe de
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
deschise non-stop acasă, precum și telefoanele mobile în funcțiune permanent, și să-și petreacă cât mai mult timp în orice magazin și restaurant din lume care difuzează muzică nereligioasă în mod continuu. Aceasta va păta mințile lor și le va rupe tainica legătură cu Hristos. Umpleți-le mesele din cafenele cu reviste și ziare. Pisați-le mințile prin aceste reviste și ziare, prin televiziune și internet, 24 de ore pe zi, cu cei 4 de S: sex, sânge, scandal, subcultură. Invadați-i
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
ziuă, acea zi difuză, în necunoscuta sevă a trăirilor își făcea loc jocul de-a iubirea. Nimic fără iubire! Aceasta să fi fost porunca divină? În poemul ( Vino...) există o chemare delicată către iubită, chemare izvorâtă din zona cea mai tainică a sentimentului, din sunetul mirific al existenței. ”Vino în colțul/ îndepărtat al mirificului,/ cel care se naște/ din propriul gând,/ din propria imaterie,/ din mirosul plutitor/ al dezrădăcinării,/ vino în brațele/ nemaiîntâlnite cândva,/ brațele semicercului,/ solidificate în gusturi/ nepieritoare,/ vino
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
imunității organismului social, a integrității și a caracterului ființei omenești, o degradare a structurilor care țin existența în echilibru. Anarhia, haosul și slăbiciunea morală nu sunt un mediu prielnic unde viața ar putea continua eratic la nesfârșit, iar fără de martirajul tainic al celor câțiva sfinți uitați de lume am fi ajuns de mult la marginea prăpastiei apocaliptice. Vor mai fi oare suficient de mulți oameni curați, de martiri, de sfinți, rămași în lume pentru care Dumnezeu să amâne potopul și să
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
-i anini în păr și mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând peste vitralii, tainice redute, Cu sinestezice idile -n gând opac Și calme rostuiri din vremi trecute... Referință Bibliografica: BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
astrale. Prin verdele crud, primăvara, visam să te-alint, Să te iubesc, doream, în parfumuri vii și-n culori, Să îți tremur ființa cu șoapta și-n vise de-argint Să te leg înlăuntru-mi cu mii și mii de tainici fiori. Sub raze aprinse de soare prin veri secetoase, Ne-am fi topit curgând pe sub țărâna-nsetată, Din noi născutu-s-ar flori și adieri de matase, Iar din suflete, izvoare ce curmă doru' și-mbată. Prin toamne ruginii din demult și
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
născută din murmur de iubire ești zâmbet ce împrăștie bezna din mine fulg de vis pe aripi de dor Între vorbe ,si tăceri spre tine pornesc norii îi cuprind o cale așez din roua iubirii împletesc cunună de dor tu, tainic poem de iubire Referință Bibliografică: POEM DE IUBIRE / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEM DE IUBIRE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374169_a_375498]
-
cules frica organică de a nu-mi fi. Goală pe câmpul minat al cuvintelor, aleargă femeia. Culege verbe seci, când fluturi prea orbi întind flori pentru încă o zi a universului. Plină în sinea ei, calcă apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
nisip din toate clepsidrele timpului meu nesătul în a mi se deschide, a se arcui în privirile mele, devenind prin arcurile și săgețile lui una cu mine, când ascuțit, când nivelat cu dălți invizibile, crescând descrescând în spirale tot mai tainice, tot mai pierdute în universalitatea feminității pe care nu demult o respingeam cu înverșunare cercetând-o ca pe un obiect ciudat, îndepărtat de ființa mea. Doamne, Victore, cât m-am putut pierde de mine! Cât m-am putut respinge din
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă și iată-mă așternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme și ușor surprins, și cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se știu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoție tulbure. Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRINTRE CUVINTE Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PRINTRE CUVINTE Ninge cu vise și tainic mă cuprinde Surâsul unei stele îmi zâmbește în privire A apărut când rătăceam printre cuvinte ... O clipă m-a privit și mi s-a ascuns în minte. În așteptări sculptate în mine au săpat Cuvinte nerostite ,din tainici ochi, adânc
PRINTRE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374301_a_375630]
-
vise și tainic mă cuprinde Surâsul unei stele îmi zâmbește în privire A apărut când rătăceam printre cuvinte ... O clipă m-a privit și mi s-a ascuns în minte. În așteptări sculptate în mine au săpat Cuvinte nerostite ,din tainici ochi, adânc Poteci de gânduri în nopți am cutreierat Și petece de vise ades s-au risipit în vad. Îmi dezgheață țurțuri la margine de gând Prin grădina timpului pășesc în așteptări Speranțe din ochi de înger renasc pe rând
PRINTRE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374301_a_375630]
-
Articolele Autorului Chemând o păpădie ... Chemând o păpădie se reîntoarce în mii de scântei la chemarea vântului... Se spune că în vis trăim continuarea unei vieți neperisabile. Se spune, doar se spune, încă nu putem ști căci revenind aici, prin tainica ușă, ni se șterg amintirile. Ne rămân frânturi-scântei stingându-se la lumina zilei, ne rămân amintiri-viziuni, cu neînțelese doruri, cu întrebări cu sau fără răspuns... Oare prin vis ne continuăm viața din oglinda timpului necuprins sau e doar o pseudo-poartă
CHEMÂND O PĂPĂDIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362147_a_363476]
-
Nu știu pentru cât timp Privesc de pe Lună Pământul Pare atât de mic în univers.” De la prima poezie și până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilități deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul și potențialul expresiv al acestuia, cartea poetei Elena Buldum încântă mintea, sufletul și... auzul cititorului. Creația sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoției sentimentale. “Pașii sufletului meu
MOTIVAŢIE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362164_a_363493]