4,202 matches
-
nu se înmulțesc ca să aibă ce împușca vânătorii. * Dacă iepurii ar avea pușcă, ogarii ar rămânea fără stăpâni. * De când spune adevărul, a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga și-n dreapta, a făcut carieră. * Guvernanții își servesc poporul pe tavă. * Glumele nesărate sunt ca ciupercile necomestibile. * Înțelepții gândesc și după ce au fost decapitați. * Păsările migratoare au concurență: migratorii politici. * Cine sapă groapa altuia se numește gropar. * Descoperiri în lanț: găurile din bugetul statului. * Omul este cauza tuturor relelor. * Numai omul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mai adânc în inima munților, peisajul devenea din ce în ce mai frumos. Puteam observa de o parte și de alta munții falnici. Priveliștea era atât de răpitoare încât ai fi zis că natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smarald. Ajungând la Pasul Prislop am poposit pentru a inspira aerul rece și curat de munte și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații și copiii, care cu ce aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În compoziția lui etnică, ca și În compoziția unui ghiveci, În care toate legu mele ajunse la maturitate deplină Înspre sfârșitul verii, deci cu virtuțile lor integrale, se grămădesc ca să și facă loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau și fără astea când ghive ciului i
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sultanine și coconari; iar la urmă de tot, o farfurie plină cu scordolea de gâturi de raci În sosul, de care nu te mai saturi, cu nuci, cu usturoi și cu untdelemn, asta după ce ai trecut prin câteva ciuperci la tavă și un rasol de melci cu hrean și cu usturoi. Era cât p-aci să uit ciorba și iahnia de linte, cu câțiva căței de usturoi și o crenguță de cimbru Înăuntru, bucate grozave de ar fi să ne luăm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chiar când purtau eticheta unor firme cu bună faimă, precum Capșa, Riegler și Nestor, ajunse repede industrii cu fabricate lipsite de orice personalitate. Însă budinca de orez, rumenă, fierbinte, abia scoasă de la cuptor, tăiată din plin dintr-un colț al tăvii, răsturnată În farfuria de dinainte-ți și cu o lingură mare de dulceață de vișine aruncată cu ochii Închiși deasupra, este totdeauna minu nată când este făcută În casă, dar am găsit-o tot atât de bună și galantomește servită [și] la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de sar malele rumenite În cuptor, de ghiveciul la tavă cu momițe de vițel și de mititei sau cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îndemână decât o șurubelniță. N-am Îndepărtat decât gheața de la suprafață, după care am cărat trei roabe de nisip și am creat un strat de câțiva centimetri, În care se pot Înfige mult mai bine lumânările decât În găurile din tavă, care și așa se Înfundau continuu. Acum, lumânarea va arde până va da de nisip, care, fiind și umed, o va stinge instantaneu. 25 decembrie 2012 Nașterea Mântuitorului! Deși aseară reușisem să prind o oră de somn, n-am putut
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să fie mai bună, s-a înrăutățit: îl stăpânea o frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puteau fi în nici un caz pe placul autorităților. și Dinu îi tot promisese că le va distruge, dar Mihai nu era sigur că o făcuse cu adevărat. și în cazul acesta o percheziție în casa de la Câmpulung le punea pe tavă la dispoziția Securității, strânse cu grijă într un pachet și așezate în ordine cronologică! „Jur-împrejur, cumplite neguri cenușii Mistuie o lume întreagă, ce-n gol se năruie surd. Iar eu tot mereu mai adânc mă afund, Dar nu găsesc razim
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nască. Acum nu se mai punea problema unor opțiuni teoretice. Se punea problema unei acțiuni rapide, a unui contraatac eficace, care să paralizeze indiscreția anchetatorului, să-i înghețe întrebarea pe buze. Aceasta era prima scrisoare care i se oferea pe tavă și, întâmplător, cea mai importantă, cea mai dureroasă, dat fiind că implica distrugerea unor prieteni, a unor ființe tot atât de nevi no vate ca și dânsul. Dacă ceda acum, mâine îi va fi pusă sub ochi o altă scrisoare, și apoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul îmi aruncă la final o monedă mică în tava mea de serviciu, cam tot la fel cum arunci câinelui un os în bătătură. Eu iau moneda și o arunc înapoi pe masă, în fața lui. Tăcere, am atacat însăși condiția și atributele sale de copil de oligarh, de mafiot în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu mai face față volumului de muncă. Plata este una pe măsură, ca pentru un hotel de cinci stele: 20 franci elvețieni pe oră. Pentru a fi acceptat, a trebuit să dau un fel de examen ad-hoc. Am cărat o tavă grea de argint printre mese și scaune, ca la o cursă cu obstacole, am turnat vin și apă minerală în pahare de diverse forme și mărimi etc. La final, am fost îmbrăcat într-o tunică albă, cu nasturi de argint
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
seama de acest fapt. Nu am obținut bursa NEC. Pentru că tot am venit la București, profit de ocazie și mă comport ca orice exilat întors acasă. Am mâncat ciorbă de burtă și tocană de ciupeci, în picioare, într-o "împinge tava" de pe lângă Biserică Sfântul Gheorghe Nou. Am mâncat cu poftă, cu pasiune chiar, înconjurat de măturători de stradă, muncitori fugiți în pauză de masă, dar și câțiva tineri din clasa medie în formare, funcționari pe la băncile din jur. Birtul tipic bucureștean
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Filmatul și fotografiatul interzis! Lăsați oamenii să mănânce liniștiți!" Pasaj adăugat ulterior: am făcut odată o cercetare prin cele mai faimoase ghiduri de turism pentru a scrie un articol despre imaginea Bucureștiului. Nu am fost surprins să găsesc acest împinge tava printre adresele cele mai căutate de turistul occidental. O palmă pe obrazul resturantelor cu pretenții din acest oraș scumpe, cu bucătărie mediocră și maimuțe nepoliticoase cu vestă neagră și cămașă albă pe post de chelneri.) 28 februarie 2004 Iarăși, despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
În iulie 1952, împreună cu Octavian Loghin am plecat la București să urmăm cursurile de pregătire pentru examenul de admitere la Facultatea de Drept. Întrucât cursurile de pregătire nu începuseră, după 3 zile am fost nevoiți să ne întoarcem acasă. Lui Tăvi Loghin i-a displăcut Bucureștiul din cauza balcanismului, a aglomerației, si a oamenilor grăbiți și nepoliticoși. În Gară de Nord, la întoarcere, Tăvi a luat decizia să nu mai revină în București și s-a hotărât să dea examen la Iași
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
Drept. Întrucât cursurile de pregătire nu începuseră, după 3 zile am fost nevoiți să ne întoarcem acasă. Lui Tăvi Loghin i-a displăcut Bucureștiul din cauza balcanismului, a aglomerației, si a oamenilor grăbiți și nepoliticoși. În Gară de Nord, la întoarcere, Tăvi a luat decizia să nu mai revină în București și s-a hotărât să dea examen la Iași, mai ales după ce am fost insultați și de un subofițer de miliție. Hotărârea lui Tăvi Loghin a fost benefică, întrucat la Iași
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
nepoliticoși. În Gară de Nord, la întoarcere, Tăvi a luat decizia să nu mai revină în București și s-a hotărât să dea examen la Iași, mai ales după ce am fost insultați și de un subofițer de miliție. Hotărârea lui Tăvi Loghin a fost benefică, întrucat la Iași, după absolvire, s-a realizat deplin, a devenit profesor universitar, a fost Decan al Facultății de Drept și Prorector al Universității din Iași. Păcat că s-a stins prematur. Tratatul sau de Drept
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
mai sus a evoluției for melor literare (uite că am spus-o, deși mi-am propus să fiu aici cît se poate de puțin pedant). Înainte să vedem ce-nseamnă această carte, o să profit de faptul că - ducînd doar o tavă - sînt totuși personaj în ea și o să-mi aduc și eu aminte de cîteva episoade din propriul meu „Bildungsroman“, în măsura în care ele lumi nează aspecte obscure ale hagiografiei danielabagiene. În 1990 am venit asistent la Facul tatea de Litere. Prima mea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înainte de vreme. Pe de altă parte, posturile noastre TV au tratat regretabila scenă filmată de jurnaliștii de la Libertatea în stilul lor caracteristic - adică bulevardier -, în care ne arătăm scandalizați, dar ne frecăm palmele de plăcere că ni sa oferit pe tavă o asemenea deli catesă. Televiziunile care au dat în buclă filmulețul cu pricina șiau ridicat ele însele poalele în cap. Ele îl arătau pe Bleonț cu degetul, dar făceau de fapt același lucru. Ca să nu mai vorbim că, altfel, în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bine îngrijit. Valentin desfăcu o sticlă cu vin spumos pe care o comandase când venise la cofetărie și care urma să fie plătită de Carlina. Turnă vinul în trei pahare de sticlă cu floricele trasnparente și le așeză pe o tavă metalică. Conversația lor a fost diversă. Nu îi scormonise viața particulară și asta o bucură foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]