5,159 matches
-
și uniform. Totuși impresiile și-au păstrat un fel de decolorare, la care mă tot uitam, dar în rest aceasta nu era observată de nimeni. Cu dosarele firmei din ultimii ani deschise în față, W. ședea în biroul său cu tavanul destul de scund, capitonat până la jumătatea pereților cu lambriuri. Se pare că pe vremuri fusese o odaie oarecare. Una dintre ferestre dădea spre esplanadă, celelalte două, laterale, înspre o pajiște, traversată de o potecă ce se întindea de-a lungul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus mâna pe picior și Herr Saner și-a trimis „Ha!“-ul până sus în tavan. Ce să facem cu ea, spuse pietrarul, sculptura era o lucrare comandată și când a fost finalizată, guvernul care o comandase nu mai exista. A rămas aici. Poate, dacă se schimbă vremurile și noul guvern o să fie iar cel vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
câteva ore, zăcea într-un pat, privi uimit în sus, spre infirmieră, care controla piuitoarea lampă catodică. Zâmbi când îi văzu privirea, i se adresă pe franțuzește. De ce franțuzește? Se afla în Franța? W. privi cu ochii larg deschiși albul tavanului. Și din acest gol se căzni să iasă treptat o amintire întunecată. Fusese pe drum, ore în șir, în Studebacker, voia să caute uzina al cărei nume nu-l mai cunoștea, firma care construia macarale - și simți iar o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
își trase mâna încet. —Mark părea de neclintit când spunea că nu se va întoarce la tine. Eu făcui o grimasă batjocoritoare. Se pare că ai reușit să-l convingi s-o facă. Kieran privi fix candelabrele luxoase presărate pe tavanul decorat. —Nu-mi vine să cred că am făcut asta. Fu rândul meu să-l iau de mână. —Ai făcut-o pentru că ești prietenul meu și pentru că asta trebuia să faci. Dar nu asta îmi doream. Din moment ce suntem prieteni, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă minte, deși la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit nevoia de mai multă... cum să-i spun... disciplină. Așa Încât m-am Înscris la Academia din Antwerp, care avea pe-atunci o reputație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau idéal Într-un fel de memento mori plin de satisfacție, semnificativ fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era scurtă. Întotdeauna fusese ca un balsam pentru suflet intrarea În clădirea extravagant de spațioasă, cu aer de palazzo roman - realitatea era că Își alesese clubul mai mult datorită arhitecturii decât membrilor. În bibliotecă, o Încăpere vastă și tăcută, cu tavane Înalte, care mirosea a piele veche, scrise o scrisoare scurtă, datată „Sâmbătă la prânz“ și destinată lui Marion Terry: „Nu vreau să te alarmez, dimpotrivă, de aceea Îți scriu acum două vorbe, În eventualitatea În care, acum două seri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Kașubii. ăștia erau cât de cât înrudiți cu mine. În vremea copilăriei mele treceam adeseori granița orașului liber în direcția Kokoschken, Zuckau și o vizitam pe stră-mătușa Anna, care sălășluia împreună cu cele patru suflete ce alcătuiau familia ei sub un tavan scund. Plăcintă cu brânză dulce, saramură, castraveți în muștar și ciuperci, miere, prune la cuptor și măruntaie de găină - pipotă, inimă, ficat -, dulciuri și acrituri, dar și țuică făcută din cartofi își găseau în același timp locul pe masă; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte. Împotriva pneumoconiozei exista zilnic o rație suplimentară de lapte. Încălțările de lemn se purtau în subteran. În baraca de duș ne schimbam, legam sacul cu haine sub tavan și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul de transport aflat la nouă sute cincizeci de metri adâncime. Trenuri electrice circulau acolo kilometri întregi goale sau umplute cu produs de extracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile cu carbid dădeau lumină și ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marcate de urme de incendiu, dar hala cu ghișee de la parter urma să fie în curând deschisă pentru clienți. La etajul de deasupra, la prânz, ședeam noi, pietrarii, și dădeam din linguri până ne goleam sufertașele. Deoarece într-un loc tavanul dintre parter și primul etaj era spart și acoperit doar provizoriu cu niște dulapi, prin spațiile de grosimea unui deget dintre aceștia se putea privi în sala cu ghișee. Așa am ajuns să văd, cu puțin înainte de ziua X, noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar își mișca buzele uscate. Eu îi povesteam întruna, nu mai știu ce. Tata și sora mea, erau de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Estephano, care se menținuse până acum În cadrul curentelor celor mai ortodoxe ale arhitecturii nelocuibile, a lansat un Eu acuz, care nu șovăie să clatine podeaua sub picioarele cândva veneratului Verdussen. El argumentează că, oricât de impracticabili ar fi, pereții, dușumelele, tavanele, ușile, lucarnele, ferestrele sunt elemente perimate și fosile ale tradiționalismului funcțional care, după ce-l dăm afară pe ușă, intră pe geam. El anunță cu surle și trâmbițe un nou nelocuibil, care se lipsește de atari anticării, fără a ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a repetat mai târziu, cu a doua. Aceasta a funcționat Într-un local din tipicul cartier Caballito și a constat dintr-o ambianță unică, fără alt mobilier vizibil decât cheliile a patru pereți, ici și colo câte o mulură pe tavan și, risipite pe scândurile dușumelei, o jumătate de duzină de cărămizi sparte. „Toate astea“, le-am declarat pontifical ignoranților, vorbindu-le din chioșcul-casă de bilete unde am dat lovitura cu zero patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1945). Lima. Fructul sferic și galben al arborelui tropical limero (Citrus limetta), un soi de lămâie dulce și aromată. López, Vicente. Pictor spaniol (1772-1850) de tradiție academică, discipol al lui Maella, la curtea regelui Fernando al VII-lea. A pictat tavanul salonului Carlos al II-lea din Palatul Regal de la Madrid și numeroase portrete de monarhi și alte personalități din epocă. Ludo. Cuvântul latin, intrat În limba spaniolă prin intermediul limbii engleze, denumește un joc cu piese de diferite culori, asemănătoare celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici ne ocupăm doar de partea electronică. Pe aici, domnule. Intrară pe o altă ușă, traversară Încă un coridor și ajunseră Într-o cameră largă cu tavanul jos, plină ochi cu monitoare video. În clarobscurul Încăperii, cinci-șase tehnicieni supravegheau ecranele colorate. Norman se opri să privească. — De aici supraveghem activitatea pe instalațiile ROV, Îi explică ofițerul. În fiecare moment, pe fundul oceanului se află trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru a participa la un test. Liftul se blocase Între etaje. Subiecții erau observați cu o cameră ascunsă. Pe aceeași temă, apăreau și „variațiuni“. Uneori apărea anunțul „Lift În reparație“; câteodată, se putea comunica telefonic cu „mecanicul“, alteori nu; altădată, tavanul se prăbușea, iar luminile se stingeau; În fine, se putea Întâmpla ca podeaua să fie transparentă. În altă situație, subiecții fuseseră luați Într-un camion și duși În deșert de un „lider de experiment“, care mai Întâi constatase că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cilindrul C cuprindea spațiile de locuit: paturi, toalete, dușuri („apă caldă din belșug, o să vedeți“). Barnes le prezenta mândru facilitățile, de parcă ar fi făcut reclamă unui hotel. Spațiile de locuit erau izolate foarte riguros. Pe podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan se aprinseră, iluminând uniform Încăperea. Norman văzu chipuri surprinse, speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes. — Eu am fost de vină, spuse Beth. Am apăsat pe butonul ăsta. — Dacă nu vă supărați, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu departe de tavanul boltit al cilindrului. — Totul este sub control, domnilor. Nu-i decât o mică scurgere la instalația de reciclare a lichidelor reziduale. — Lichide reziduale? se scutură Ted. — Doar o mică scurgere, nu-i nici o problemă, domnule. Fletcher pulveriza spuma dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nișe. Abia aștept să-i văd fața lui Ted când o să-i spunem! Ajunseră În cele din urmă ia capătul benzii. Trecură printre lonjeroane și grinzi și intrară În Încăperea pe care o văzuseră deja pe monitor. Era enormă, cu tavanul la aproape treizeci de metri. „Încape un bloc cu șase etaje aici“, Își spuse Norman. Privind În sus, văzu o pâclă Întunecată sau un fel de ceață. — Ce-i asta? — Ăla e un nor, spuse Barnes, clătinând din cap. Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]