4,331 matches
-
înaltă tensiune iar vibrațiile aerului vor scutura chiciura. Regula 17: Inversați Gândirea dintr-un unghi opus sau analiza contrariului unei probleme poate conduce la rezultate neașteptate. Să exemplificăm cu o problemă de logică. Să presupunem că organizați un turneu de tenis. Sunt 87 participanți și se joacă în sistem eliminatoriu numai partide de simplu. Care este numărul minim de jocuri pentru a desemna câștigătorul? Majoritatea celor care doresc să rezolve problema se apucă să deseneze diagrame de concurs, să facă tot
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe șantier, că eram cap de familie. Să ne Întoarcem puțin la momentul arestării... În ’58 am fost arestat, dar nu mi s-a spus pentru ce. M-au luat de pe terenul de volei, nu predasem nici echipamentul, maioul și tenisul ce-aveam cu mine. Pe urmă le-am dat și mi le-a casat când am ieșit din Închisoare. Îmi cereau să dau o declarație. M-au dus la Direcția Generală a Miliției... După trei luni În care n-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit tot civil, da’ generali, colonei... ’Ai de capu’ meu! Și ne fluieră adunarea la toată lumea din colonie mai iute cu două ore, că noi normal trebuia să fim 12 ore la muncă... Și când merem În colonie: teren de tenis de masă, teren de volei, teren de nu știu care... „Mă, da’ când Dumnezeu le-o făcut astea?” Când ne-am dus dimineața, nici vorbă n-o fost. Și atunci, În seara aia, ne adună În careu toată colonia și vine un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de o calitate pe care eu n-o am: să fii acomodabil, „băiat simpatic”, să folosești orice pretext pentru a fi cît mai des în apropierea „superiorilor”: să-i „consulți” și cînd n-ai nevoie de părerea lor, să joci tenis și popice, să mergi la vînătoare, să spui bancuri. Nu-s plezirist, nici sportiv, nici histrion, bancuri nu prea știu, iar cele pe care le-am învățat, cînd le spun, nu-mi „ies”, le ratez. Îmi cunosc în amănunt lipsurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Semn de adaptare, poate. Începutul unei relații reale cu mediul? Convorbiri despre nazism și Berlinul dinainte de război, despre protecția mediului și mișcarea studențească din ’68, despre glasnost și Reagan și monumentele moderniste de pe Kudamm. Despre literatură și ultimul meci de tenis al lui Boris Becker, criza căsniciei și vizita reginei Angliei. I-am observat pe berlinezi pe stradă și la teatru, la picnicuri și În birouri și În locuințe, dar și În parcuri, veseli și goi sub soarele zgârcit al unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei. După sunetul pe care-l scoteau, păreau a fi pe ducă, fapt care mă cam îngrijora. Cum era prima oară în viața mea când călcam cu teniși pe marmură, nu-mi dădeam seama dacă sunetul respectiv era normal sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent, am ajuns la concluzia că parțial sunau normal, iar parțial, anormal. Asta pentru că mi-am dat seama că aici totul era calculat să fie așa. Tânăra s-a oprit brusc. Pentru că eram preocupat de sunetul pe care-l scoteau tenișii mei, nu i-am observat gestul și am intrat cu pieptul în spatele ei. Senzația pe care mi-a lăsat-o coliziunea a fost plăcută. Spatele ei semăna cu un nor pufos. M-a izbit iar mirosul acela de apă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu mă descurc foarte bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am mai luat una. Magazinele nu erau încă deschise. Am decis să-mi fac cumpărăturile când ieșeam să mănânc de prânz. Am luat rufele murdare din coș și le-am băgat în mașina de spălat. În timp ce-mi frecam tenișii murdari, mi-am amintit de cadoul misterios primit de la bătrân. I-am lăsat imediat jos, m-am șters pe mâini și m-am dus țintă la cutia din dormitor. Era mult prea ușoară pentru dimensiunile ei. Mai ușoară chiar decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sake și apoi m-am culcat cu ea. Nu mi-am dat seama că era grasă până n-am ajuns cu ea în pat. La ghișeu îi văzusem doar fața și bustul. Îmi spusese în repetate rânduri că a jucat tenis de masă în timpul școlii, dar n-am înțeles niciodată de ce insista atât de mult asupra acelui amănunt și nici nu știam că abandonarea unui asemenea sport duce la îngrășare. Era o dolofană fermecătoare. Când îmi rezemam capul de pântecele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus tenișii. Nu apucasem să spăl decât unul. Am luat rucsacul la subsuoară și am ieșit din cameră. Nu era nici suflet de om pe coridor. Am decis să nu folosesc liftul, așa că am coborât pe scări. Nu se luminase încă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lama, individul a lăsat-o puțin să se răcească. A rupt apoi cu mâna stângă elasticul chiloților, dezgolindu-mi penisul. — O să te cam doară un pic, dar trebuie să reziști, zise el. Am simțit un nod, cât o minge de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nouă în lanternă. Pelerinele de ploaie și cizmele de cauciuc erau împrăștiate pe jos, dar, din fericire, nu pățiseră nimic. N-aveam cum să trecem prin cascadă fără pelerine. Ne udam leoarcă și muream de frig. I-am pus și tenișii roz în rucsac. Ceasul arăta aproape douăsprezece noaptea. Mai aveam fix douăsprezece ore la dispoziție până la anularea programului. — E plin cu tot felul de calcule speciale aici, zise fata. Cantitatea de lumină consumată, viteza de dizolvare, valoarea rezistenței, ecuații... nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mea e corectă, Întunegrii îi vor anunța pe Simbolatori că suntem aici și indivizii se vor întoarce. Fata și-a scos pelerina și cizmele și și-a pus haina militară kaki pe care i-o pregătisem eu. Și-a încălțat tenișii. — Mai bine te-ai schimba și tu. Dacă nu suntem îmbrăcați adecvat, nu ne putem mișca repede, zise ea. Am procedat ca atare și mi-am luat rucsacul în spinare. M-am uitat la ceas. Era aproape douăsprezece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înceteze, dacă fac ulcer la stomac sau hemoroizi, cum o să-și găsească sufletul salvarea? În timp ce mă gândeam la toate astea, eram cu ochii pe fată. I se vedea fusta roz de sub haina kaki pe care i-o dădusem eu. Și tenișii roz. Cerceii sclipeau ca niște licurici în beznă. N-a întors nici măcar o dată capul să vadă dacă eram pe-aproape. Își vedea de drum cu îndârjirea unui cercetaș. Încercam să-mi scot din minte ideile năstrușnice de adineauri. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a întâlnit întâmplător pe bătrânul demon pe drum“. Dar nu era decât impresia mea. Nimic fundamentat. Mi-am văzut mai departe de drum încercând să găsesc, prin sunete și propoziții, semnificația ecoului pașilor ei. Mi-am imaginat cum se mișcau tenișii roz. Mai întâi călcâiul drept pe pământ, apoi centrul gravitațional se muta pe vârfuri și, înainte de a le ridica, călcâiul stâng atingea pământul. Aceleași mișcări la nesfârșit. Timpul se scurgea tot mai greu. Aveam impresia că s-a defectat arcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gravitațional se muta pe vârfuri și, înainte de a le ridica, călcâiul stâng atingea pământul. Aceleași mișcări la nesfârșit. Timpul se scurgea tot mai greu. Aveam impresia că s-a defectat arcul ceasului și de aceea nu mai înaintau limbile. Ecoul tenișilor roz răsuna vag. Înainte. Înapoi. Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge - shpèvg - égvele - wgevl Efgvén - gthôuv - bge... Bătrânul demon s-a așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt zei sau demoni, dar știu că există. Fac tot posibilul să ne pună bețe-n roate. Am clătinat puternic din cap ca să mă dezmeticesc. — Nici nu mi-am mai dat seama când țineam ochii deschiși și când închiși. Ecoul tenișilor tăi era atât de ciudat... — Tenișii mei? I-am povestit cum a ieșit bătrânul demon din acel ecou. — A fost o capcană, zise ea. Hipnoză. Dacă nu mi-aș fi dat seama că nu mai ești în spatele meu, ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că există. Fac tot posibilul să ne pună bețe-n roate. Am clătinat puternic din cap ca să mă dezmeticesc. — Nici nu mi-am mai dat seama când țineam ochii deschiși și când închiși. Ecoul tenișilor tăi era atât de ciudat... — Tenișii mei? I-am povestit cum a ieșit bătrânul demon din acel ecou. — A fost o capcană, zise ea. Hipnoză. Dacă nu mi-aș fi dat seama că nu mai ești în spatele meu, ai fi dormit acolo pe vecie. — Pe vecie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cât de cât încăperea aia lungă și îngustă. Pe jos era un morman de lucruri a cărui umbră se reflecta pe pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o rachetă de tenis. Cea mai mare parte a camerei era ocupată de sacoșe de diferite mărimi. Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele prin stratul gros de praf care le acoperea. Nu știu prin ce împrejurări ajunseseră acolo toate, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu. Cred că apucaseră să se cațere câteva pe mine când am căzut adineauri. Le simțeam pe gât și după urechi, sugându-mi sângele. Nu puteam să scap de ele pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fapt la asta m-am gândit tot timpul. Nu mai terminam cu problemele. Înaintam de la groapă la groapă, pășind cu grijă, dar nu se mai terminau. Unde-o fi capătul lor? m-am întrebat. Ca să nu mai vorbesc de tălpile tenișilor, pline de lipitori moarte. Nici nu mai simțeam pământul sub ele. Îmi era tot mai greu să mă concentrez și să-mi păstrez echilibrul. Atât trupul, cât și psihicul își au limitele lor și o dată depășite, e greu să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întărire generalizată. Noi am fi în mod automat întăriți, departe de orice fel particular de derivare, ori de câte ori controlăm cu succes lumea fizică. Aceasta ar explica tendința noastră de a practica meserii calificate, creația artistică și sporturi, precum bowling, biliard sau tenis. Dar ar explica și faptul că oamenii pot fi manipulați, controlați, conduși etc. de către „cel care posedă întăritorii potriviți” - susținea Skinner în 1953, fără a se preocupa de moralitatea și umanismul acestui „Big Brother” sui-generis. 3.8. Programe de întăriretc
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
interesați de ceea ce se întâmplă cu echipa lor favorită decât orice altceva. Așadar, dacă ne uităm în jurul nostru, sportul începe să fie din ce în ce mai prezent, sub forme diferite: urmărim meciurile de fotbal, mergem la sala de fitness, închiriem un teren de tenis. În acest context, Jay Coakley, profesor la Universitatea din Colorado, publică o carte ce vine în sprijinul sociologilor și al tuturor celor interesați de relația dintre sport, cultură și societate, așa cum autorul însuși spune: Sports în Society: Issues and Controversies
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]