8,991 matches
-
un demn reprezentant al Generației Beat, își ironizează tizul biblic, numindu-l "Un Stâlp al Credinței în Vremuri de Prigoană", preferând să idolatrizeze Biblia de la Dartmouth: "Daniel, o Rază de Credință într-o Vreme a Persecuției. Puține cărări ale Vechiului Testament sunt atât de pline de enigme ca această Carte a lui Daniel. Deși conține câteva povești biblice bine cunoscute, în nouă dintre cele douăsprezece capitole se consemnează vise stranii și viziuni care de secole îi nedumeresc pe cititori". Nu sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa-numita parodia sacra, unul din fenomenele cele mai originale ale literaturii medievale. E perpetuată tradiția râsului pascal liber (risus pascalis), dar se deslușesc și unele ecouri ale saturnaliilor romane. Posedăm astfel numeroase liturghii parodice (s.n.): Liturghia jucătorilor, Liturghia bețivilor, Testamentul porcului, Testamentul măgarului" (Mircea Doru Lesovici, "Modul parodic", în Ironia, Editura Institutul European, Iași, 1999, pp. 135-136). 65 Hans Robert Jauss, "Modele de interacțiune în identificarea cu eroul literar", în Experiență estetică și hermeneutică literară, Editura Univers, București, 1983, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodia sacra, unul din fenomenele cele mai originale ale literaturii medievale. E perpetuată tradiția râsului pascal liber (risus pascalis), dar se deslușesc și unele ecouri ale saturnaliilor romane. Posedăm astfel numeroase liturghii parodice (s.n.): Liturghia jucătorilor, Liturghia bețivilor, Testamentul porcului, Testamentul măgarului" (Mircea Doru Lesovici, "Modul parodic", în Ironia, Editura Institutul European, Iași, 1999, pp. 135-136). 65 Hans Robert Jauss, "Modele de interacțiune în identificarea cu eroul literar", în Experiență estetică și hermeneutică literară, Editura Univers, București, 1983, p. 301. 66
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Fecioară (cf. Mt 2; Lc 2) sub adumbrirea Duhului Sfânt, și culminează în evenimentele predicării, minunilor, procesului, crucificării, morții, învierii și înălțării sale la cer. Potrivit celor descrise de Sfintele Evanghelii și precizate de către evangheliștii și ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona lui Cristos, toate acestea avea să ducă la formarea unei noi mentalități nu doar etnice ci universale. Plăsmuită inițial peste cea iudaică și apoi peste cea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor de limbă greacă, cetățean roman prin naștere, fariseu prin educație, iudeu prin religie etc.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini obscuri, modești, de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de păstrarea unei arhive, dincolo de izvoarele deja cunoscute ale Noului Testament; existența surselor apocrife fiind permanent contestate de Biserica oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prea puțin schițării unui cadru istoric opus celui creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția Vechiului Testament despre serviciul militar Comunitatea ebraică a Vechiului Testament a fost modelată după un regim teocratic, bazat pe chemarea lui Avraam de către Jahve ori proclamată prin alianța sinaitică. Omul este chemat să răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția Vechiului Testament despre serviciul militar Comunitatea ebraică a Vechiului Testament a fost modelată după un regim teocratic, bazat pe chemarea lui Avraam de către Jahve ori proclamată prin alianța sinaitică. Omul este chemat să răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui pact, poporul ebraic este ales, iar termenii de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mult între prima și a cincea poruncă de a nu ucide, constă în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
profeților. Eroilor amintiți li se înalță un imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe câmpul de bătălie, este numit sfânt, asemenea holocaustului care se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament nu există nici o informație ori aluzie care să indice ori să dea de înțeles că Ioan Botezătorul, Isus sau Apostolii și-ar fi asumat vreo atitudine ostilă prestării serviciului militar. Dimpotrivă, ofițerii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe câmpul de bătălie, este numit sfânt, asemenea holocaustului care se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament nu există nici o informație ori aluzie care să indice ori să dea de înțeles că Ioan Botezătorul, Isus sau Apostolii și-ar fi asumat vreo atitudine ostilă prestării serviciului militar. Dimpotrivă, ofițerii și soldați au fost primiți întotdeauna cu multă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
natural, ci și divin. În alte cuvinte, porunca a cincea: Să nu ucizi, nu anulează acest drept, care, prin absența sa ar da cale liberă agresiunii și, indirect, prețuirii nedreptății, de altfel respinsă de Sfânta Scriptură. Mesajul creștin al Noului Testament, ilustrat în paginile Sfintei Evanghelii, răstoarnă structura păgână prin vestirea eliberării totale a omului și a autonomiei conștiinței individuale față de puterea politică. Apariția războaielor, răscoalelor și a lipsurilor umane (foamete, boli, trădări, ucideri etc.) nu pot fi evitate, potrivit lui Cristos
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a o transmite și altora. În fragmentul din Matei întâlnim invitația peremptorie a lui Isus: Bagă-ți sabia în teacă, căci toți cei care scot sabia de sabie vor pieri (26, 52). Aici ni se revelează depășirea legii Anticului Testament: refuzul violenței evită suportarea legii talionului, abolită de-acum în favoarea celei a iubirii. În versetul următor: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
potolirea dorințelor nestăpânite, să fie distruse aceste vicii care trebuie ori nimicite, ori ținute în frâu de puterea cea dreaptă. Din acest motiv, un război care aparent pare nedrept, devine drept în planurile lui Dumnezeu, astfel Augustin apăra paginile Vechiului Testament, contra atacurilor maniheilor, justificând agresiunile poporului izraelit împotriva popoarelor care locuiau în țara promisă, din care au fost izgoniți, și a națiunilor mărginașe. O altă problemă dificilă, pentru conștiința creștină, era dacă soldatul care ucide în timpul luptei săvârșește păcat. Răspunzând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moleșite, Ieronim le oferea armele religiei creștine ca mijloc de înviere morală și tărie fizică, singurele capabile să mai poată săvârși minunea unei transformări și a unei reînsănătoșiri sociale în acele momente. Punea sub ochii romanilor diverse episoade ale Vechiului Testament despre eficacitatea rugăciunii în timp de război prezentându-i pe: Ezechia, care a făcut penitență și, într-o singură noapte, au fost exterminați 185.000 de asirieni de un înger (cf. 4Re 19, 35); Iozafat, care înălța laude Domnului, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religia ebraică, al cărei continuator și reformator era, nici una dintre prevederile morale și religioase contrare meseriei de soldat ori folosirii armelor, creștinismul a adoptat o atitudine similară și față de acestea. Ba mai mult chiar, după cum am văzut în paginile Vechiului Testament, creștinismul, își vedea afirmate garanțiile accepțiunii sale, iar din Cartea lui Iov (7, 1) prelua conceptul potrivit căruia viața omului, și cu atât mai mult cea a creștinului, era asemenea vieții soldatului: aspră și dură. Biserica a acceptat fără să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Pet ru I, cel Mare și învins la Stănilești, pe Prut, în 1711, nu es te n ici într-un caz cel pe care l-am întâlnit descris în manualele de istorie scrise sub patronajul lui Mihai Roller. Vestitul lui „Testament care îi dezvăluie fățărnicia, viclenia dar și cruzimea devin emblematiceʺ pentru „Mama Rusiaʺ, în ce o privește pe Doamna Sa Ecaterina I, cea care l-a însoțit în 1711 ca să-l „îmbrobodeascăʺ pe Dimitrie Cantemir și să-și alipească Moldova
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și alții. «D-l Const. Solomon, scrutând mai de aproape mărturiile și textele, ajunge la concluziuni deos ebite. «D-sa stabilește mai întâiu, întemeindu se pe com parații de texte că Biblia de la 1688 se îndepărtează mult în ceea ce privește versiunea Vechiului Testament de traducerile anterioare românești (Psaltirea de la Belgrad 1651, Psaltirea lui Dosofteiu 1680, Palia de la Oraștie 1582, Parimiile de peste an 1683), dar este identică în textul Noului Testament cu traducerile apărute înaintea ei. «Afirmarea de la pag. 16 că traducerile din Vechiul Testament
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
parații de texte că Biblia de la 1688 se îndepărtează mult în ceea ce privește versiunea Vechiului Testament de traducerile anterioare românești (Psaltirea de la Belgrad 1651, Psaltirea lui Dosofteiu 1680, Palia de la Oraștie 1582, Parimiile de peste an 1683), dar este identică în textul Noului Testament cu traducerile apărute înaintea ei. «Afirmarea de la pag. 16 că traducerile din Vechiul Testament anterioare Bibliei lui Șerban erau făcute de pe texte slavone este o generalizare pripită, căci, du pă c um se știe, Palia de la Oraștie este tradusă după versiunea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la drepturile reale principale, iar a doua la obligațiuni în care intră teoria generală, izvoarele obligațiunilor, contractele speciale și modurile speciale de garanție. Vol. III conține în partea întâia regimurile matrimoniale iar în a doua materia succesiunilor, donațiun i și testamente. Materia este tratată cu dezvoltările necesare scopului urmărit și întrʹo proporție adaptată însemnătății diverselor chestiuni. Cum era și firesc—din cauza principalului izvor al codului nostru — autorii au folosit în prim rând doctrina franceză, în marile ei opere și mai ales
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
distinsului nostru membru onorar și donator C . Ha mangiu. Fie-i țărâna ușoară!” Textul cuvântării fusese depus și la Academie, iar în ședința ordinară din 22 ianuarie 1932, I. Bia nu, președinte, arăta că la Tribunalul Ilfov, practic cele trei testamente deschise, cuprind dispozițiuni în favoarea Academiei și se află și cel al lui Constantin Hamangiu (celelalte două sunt ale lui Iacob C. Negruzzi și Mihai V.Vasilescu, avocat). El arăta că „Mult regretatul coleg onorar Constantin Hamangiu, care se număra printre
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
C. Negruzzi și Mihai V.Vasilescu, avocat). El arăta că „Mult regretatul coleg onorar Constantin Hamangiu, care se număra printre donatorii no ștri de frunte cu o donație de 5 milioane făcută în 1929, a instituit Academia Română legatară universală, prin testamentul său datat la 22 Decembrie 1929 și rectificat printr un codicil la 11 August 1931, asupra întregii sale averi, formată din acțiuni petrolifere și acțiuni « Reșița » și numerar. Până în prezen t cu antumul acestei averi nu se cunoaște. Destinația dată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la cel al lui Constantin Hamangiu: „Mult regretatul coleg onorariu Constantin Ha mang iu , care se află printre marii donatori ai instituției no astr e de acum trei ani, când ne-a făcut cunoscut donația de 5 milioane lei, prin testamentul său olograf cu data de 22 decembrie 1929, completat cu un codicil din 11 august 1931, a ins tituit Academia Română legatară universală asupra întregii sa le a veri, lăsând ca legate particulare două rente viagere în sumă totală de lei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
n ti mpul vieții o însemnată donație Academiei din care instituția acordă anual cele mai mari premii ale sale. Din simțământu l de recunoștință datorat memoriei donatorului trebuie, totuși, să pornească votul celor prezenți cu privire la acceptarea leg atului cuprins în testamentul său.” De aceea dsa făcea propunerea ca Academia să accepte legatul, mai ales că venitul lui acopereau rentele viagere și celelalte sarcini testamentare. Punându-se la vot, propunerea lui G.Țițeica s-a aprobat cu majoritate de voturi, acceptându-se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rog, ca la tâlhari. Deci cu asta Tatăl a putut respira ușurat, scăpase de un rival sâcâitor care se mai considera și drept fiul său. Mai departe, chestia cu învierea, ridicarea la cer și alte povestioare de încheiere a Noului Testament, nu sunt decât rezultatul unui management intensiv și bine pus la punct de către unii din ciracii săi, ca de exemplu Petru și Pavel, care intuiseră imediat, ce foloase extraordinare ar putea trage de pe urma poveștii acesteia, management care l-au pus
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]