5,246 matches
-
student al lui Yigal Yadin în Masada? Nu. Entuziasmul pe care îl simțea acum era de o cu totul altă intensitate. Cea mai potrivită comparație, îi era rușine să admită, ar fi fost cu momentul în care, ca un băiat timid de șaisprezece ani, și-a pierdut virginitatea cu Orna, o frumusețe de nouăsprezece ani din kibbutzul lui. Extazul care se trezea în el acum era exploziv, exact cum fusese atunci. Eu, Avraam, fiul lui Terah... Voia cu disperare să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vârstă mijlocie, încercând să păstreze sau să sugereze standardele vestice, ca și cum ar fi sfidat sărăcia și haosul din jurul lor. —E o plăcere să vă primesc aici. Mulțumesc, Nabil. Maggie se întoarse și-l văzu pe Nabil ieșind, bătându-l timid pe umăr. Îi mulțumi, dar cu jumătate de gură. Cu câteva secunde în urmă era suspicioasă în privința lui, chiar se temea de el ca de un posibil atacator. După tot ce i se întâmplase, era normal. Și totuși s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dormitorul, făcându-i semn să-l urmeze. Acum se aflau toți trei înăuntrul acelei camere. Încă șoptind pe sunetul muzicii, Uri le prezentă pe cele două femei una celeilalte, ambele dând din cap jenate și afișând din politețe un zâmbet timid. Apoi se întoarse către Maggie și îi explică pe o voce chiar mai stinsă, în primul rând, că Orli era o fostă prietenă și, în al doilea rând, că Maggie trebuia să se dezbrace. Apoi cu o voce mai sonoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu a fost vina ta. Nu poți fi o capcană dacă nu știi asta. Și e vina mea că am căzut în ea. În plus, ești mai mult decât o ispită. Se îmbrățișară, o îmbrățișare lungă și puternică, iar apoi timid, precum adolescenții în tabăra de vară, făcură schimb de adrese de e-mail. Nici unul din ei nu avea o adresă fizică de care să poată fi sigur. Când Maggie încercă să-și ia la revedere, Uri îi puse un deget pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui și agentul de stradă Mancuso stăteau la masă, în jurul sticlei de Early Times din care rămăsese mai puțin de un sfert. Mancuso părea mai abătut ca niciodată, dar doamna Reilly bătea tactul cu un picior în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aău! Acu’ chiar că s’tem ’napoi pe plantațe. Jones zgârie cu acul primele șanțuri ale discului. S’t prea mirat ca să mai deschid gura-n bordelu’ ăsta calicos. Darlene, cu pași mici și afectați urcă pe scenă, prefăcându-se timidă și ținând gura strânsă ca un boboc de trandafir. Spuse: — Zău c-au fost o grăma’ de baluri la juni, scumpule, da’... — Stop! urlă Lana... — Lasă-mă să-ncerc, se rugă Darlene. E prima oară că fac asta. Sunt pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
structura subtilă a semnificației spirituale care sălășluiește în arta însăși. Era un fel de metaforă a sentimentului pe care îl purta prieteniei cu John. Cu toate acestea, John părea să aibă rețineri, ca și cum i-ar fi fost teamă sau era timid. Poate de vină era programul care îi fusese aplicat, se gândea ea. Existența în afara planetei Sunteți pregătit să părăsiți planeta? Într-un anumit fel, în câteva decenii s-ar putea să aveți șansa să mergeți dincolo de lumea noastră, într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de biotehnică din America. Era un loc perfect în care fugarul să își întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o față inocentă și un mic smoc de păr sub buza de jos. Mergea gârbovit și părea timid și inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic și îi transportase prin toată țara până la acea conferință, unde avea intenția să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține să nu se Întrebe dacă nu erau cumva Îmbrăcați În porțelan. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zărit așteptând răbdător autobuzul, cu o sacoșă transparentă lângă el. — Hei, Mostapha! a strigat Rose scoțând capul pe fereastra pe jumătate deschisă. Vrei să te duc cu mașina? Sigur, mulțumesc. Mustafa a dat din cap și a făcut o Încercare timidă să-i corecteze pronunția: — Mă chemă Mus-ta-fa... În mașină Rose a zâmbit. — Mustapha, hai să faci cunoștință cu fiica mea, Armanoush... Însă Îi spun Amy! Amy, el e Mustapha, Mustapha, ea e Amy... Pe când tânărul Îi zâmbea fetiței somnoroase, Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Marinei și la Debarcaderul Pescarilor. Zgomotele orei de vârf din San Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se zice că și iadul e pavat cu intenții bune, a sărit unchiul Dikran. Însă Barsam nu l-a băgat În seamă și a continuat. — Vă puteți Închipui că acolo nici măcar nu se vinde alcool! E interzis! Știați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
musafira noastră de la aeroport. Asya și-a Înhățat geanta hippie și s-a grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ciuguleau fără Încetare dintr-un fel sau altul, toată lumea, În afară de Sultan al Cincilea, mâncase deja mai mult decât ar fi mâncat de obicei la cină. — Poate că s-a trezit deja și mai stă doar În pat pentru că e prea timidă sau mai știu eu ce. Să mă duc să arunc o privire? a Întrebat Asya. — Stai locului, domnișoară. Lasă fata să doarmă, a Încruntat mătușa Zeliha din sprâncene. Trăgând cu un ochi la ecran și cu altul la telecomandă, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o provocare. Să vedem atunci cum Înfloresc strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că era un literat căruia Îi plăcea să citească și să mediteze mai mult decât orice altceva pe lume. Bunică-mea spune că-i amintesc de el. Și mie Îmi plac cărțile foarte mult, a adăugat Armanoush cu un zâmbet timid. Câțiva ascultători i-au zâmbit la rândul lor, iar după ce tot ce spusese ea a fost tradus, i-au zâmbit cu toții. — Însă, din nefericire, numele lui era pe listă, a spus Armanoush Într-o doară. — Ce listă? s-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-adevăr, nu era mai bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu sunetul greu de stăpânit al daburk-ăi de pe fundal. Glasul lui Aram s-a Înălțat și apoi s-a prăbușit În valuri suave. La Început vocea lui era timidă, Însă apoi tonul ei a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush și-a ținut respirația, neînțelegând toate cuvintele, Însă simțind tristețea pătrunzându-i până În adâncul sufletului. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
CARNE DE PORC ÎN MÂNCĂRURILE NOASTRE, scria pe o bucată de hârtie așezată pe tavă. Rose nu se putea abține să nu se simtă vinovată din cauza meniurilor de la Wendy’s. — Aveai dreptate În privința mâncării. E bună, a spus zâmbindu-i timid soțului ei și Învârtind În mâini un bol cu desert. Ce e asta? — Ashure, a spus Mustafa cu o voce straniu de gâtuită pe când se uita la stafidele ce ornau bolul. Pe vremuri era desertul meu preferat. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
l-a simțit a fost umilința și apoi și mai multă umilință. Sentimentul acela de rușine era atât de fierbinte, Încât Înlăuntrul ei nu mai era loc pentru nici un altul. S-a simțit brusc paralizată, aproape Înghețată Într-un fel timid, un fel care dezvăluia educația ei, rușinea de a-i fi văzuți chiloții dominându-le pe toate celelalte. Însă apoi, Într-o clipă, un val de panică a măturat umilința. A Încercat să-l oprească cu o mână, În timp ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din anul II care te sărutau cu acea minunată lipsă de inhibiții? „Uită-te la umerii mei, nu vrei să mă săruți pe umăr?“. I-am dat o sărutare rapidă pe umăr, un umăr călduț și auriu. „Dar ești tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acea minunată lipsă de inhibiții? „Uită-te la umerii mei, nu vrei să mă săruți pe umăr?“. I-am dat o sărutare rapidă pe umăr, un umăr călduț și auriu. „Dar ești tare timid! Nu trebuie să fii așa de timid. Ia uită-te la cei de la masa vecină“. Am Întors capul și am văzut un bărbat mai bătrîn ca mine - un profesor, desigur - care Își vîrÎse amîndouă mîinile În decolteul celeilalte studente și Îi lingea de zor urechile. Studenta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aici!“. Ea venise apoi după mine: „Ce ți-a venit să mă pui să vorbesc Întruna? Era jenant. Studiasem piesa anul trecut și am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu sînt timidă, François...“. Rostise numele meu! Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am descoperit În seara aceea că va fi suficient de acum Înainte ca o femeie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu? Așa e. Deci despre ce era vorba? Despre fericire. A, fericirea... * Stați să vă spun despre ea. Deși ei nu-i place să fie “expusă” - așa mi-a mărturisit și eu am înțeles că preferă discreția pentru că e mai timidă și asta a dus la o oarecare dilemă pentru că aș vrea să vorbesc despre ea, ca despre o bijuterie pe care o găsești din întîmplare... aș fi vrut să-i spun că totul e expus și e în legătură cu tot... tot
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a spus că își dorește să fie iubită? Apropierea sufletească, de exemplu, cunoașterea reciprocă, adevărul împărtășit altcuiva, schimbul de sentimente... de ce n-a spus ceva despre asta? Îi este indiferent dacă are căldura iubirii sau nu? Am presupus că este timidă și nu știe sau nu vrea sau nu îndrăznește sau nu consideră că poate vorbi despre asta. Am ajuns să înțeleg în privința ei faptul că această latură, afectivă, la ea este ceva intuitiv, implicit și nevorbit... este fragilă ca o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
întristez și să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]