11,843 matches
-
a membrilor în astfel de rețele. Tabelul 3. Adaptare după matricea folosită de D.J. Brass (1995) privind măsurarea legăturilor în rețelele sociale tipice Tabelul 4. Adaptare după matricea folosită de D.J. Brass (1995) privind măsurarea participării membrilor în rețelele sociale tipice Contextul comunicării reprezintă cadrul (fizic și psihopedagogic) în care se produce comunicarea. În ceea ce privește contextul fizic, incidența sa asupra comunicării didactice este evidentă: astfel, cum am precizat deja, o aranjare a mobilierului într-un anume mod poate să permită sau, dimpotrivă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Referindu-ne la tehnologia comunicării scrise, amintim aici doar câteva elemente privitoare la aceasta: folosirea „frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupra unei singure idei, a cuvintelor înțelese cu siguranță de receptor; evitarea exprimării comune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; (...) alegerea cuvintelor încărcate de afectivitate optimă în contextul pedagogic creat, a expresiilor afirmative” (Cristea, 2000, p. 43), elemente utile într-o integrare eficace între suportul scris și cel oral în cadrul comunicării didactice. Comunicarea scrisă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cursant va răspunde la o serie de teme, cum ar fi următoarele: - cel mai fericit moment al vieții; - cel mai mare regret al vieții; - ceva despre prima întâlnire; - cel mai mare compliment primit; - cel mai greu lucru făcut: - o zi tipică de marți; - perioada favorită a zilei; - un punct forte și o slăbiciune. Scenariu: Eterogen sau omogen?tc "Scenariu\: Eterogen sau omogen?" Ionescu este, de curând, directorul filialei Cluj a unei firme multinaționale. Compania a organizat o sesiune de cursuri la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în vedere posibila apariție a unor astfel de probleme produse de intersecția acestor interogații. În stadiul al doilea apare conflictul; există o polarizare în jurul problemelor personale. Membrii își exprimă individualitatea și încearcă să reziste la influența grupului; acest stadiu este tipic pentru răspunsurile emoționale. Al treilea stadiu aduce grupului dezvoltarea coeziunii. Membrii se disting pe ei înșiși ca părți ale unui grup în devenire pe care doresc să-l mențină și să-l perpetueze. Standarde și roluri noi apar și sunt
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
importanței metodei experimentului este acela de tip inducție colectivă; el presupune ca în urma observației pe fenomene concrete, un grup să ajungă să desprindă principiile de bază, legile care guvernează acele fenomene și multe altele de același tip. Într-un experiment tipic de inducție colectivă, luat ca exemplu (Baron, Kerr, 2003), participanții, indivizi sau grupuri, primesc o mostră de regulă care trebuie să fie descoperită și care ar trebui să direcționeze un joc de cărți standard. Ei pornesc o activitate fecundă de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
același timp, accesibilă; putem presupune că Augustin a intenționat să se adreseze nu numai persoanelor cultivate, ci oricui era capabil să citească, și că a vrut ca opera sa să fie înțeleasă de cît mai mulți oameni. Acest stil nou, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie limbii filozofiei. Opera a avut un mare impact în Africa și în afara ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Studiul este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative scrieri dedicate de autorii vechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen și Vasile (citiți în traducere), de cunoștințe de fizică, astronomie, medicină sau aritmologie - într-un cuvînt, de toată știința profană, astfel încît opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru dezbaterile lui Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgînilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rînduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții cerești. Fecioria n-ar fi fost atunci un merit, așa cum este acum - concepție susținută de Augustin în conformitate cu convingerile ascetice tipice epocii, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfînta feciorie (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îngustă, focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, neexistînd vreun interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu, care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare, tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al V-lea. Scriitorul, chiar dacă face exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficient. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891 (M. Petschenig); MGH Auct
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt imitați poeți creștini din secolul al V-lea (bineînțeles, pe lîngă cele în care e vizibilă influența clasicilor păgîni, ca Vergiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii latine clasice. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sublinia starea gravă în care se găsea Biserica. b) Către Biserică O astfel de atitudine nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii necreștine, îndepărtate de Dumnezeu; tocmai în starea aceasta se găsește Biserica. în patru cărți, dintre care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și un învățat. în acest sens, cultura lui este tipică pentru Occidentul secolului al V-lea, adică mult mai restrînsă decît cultura lui Ambrozie sau Augustin. Cu atît mai puțin vom găsi în scrierile sale vreo urmă a culturii clasice. Mai mult, chiar și scriitorii creștini pe care Leon i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgîno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decît spre profunzimea motivelor: exact opusul lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și, concomitent, să sublinieze semnificația lui spirituală (într-adevăr, cunoaște bine cele trei niveluri de semnificație: istorică, morală și tipică). Interesul pentru interpretarea spirituală predomină, deoarece numai cîteva pasaje sînt efectiv parafrazate; altele sînt omise, rezumate sau amintite, poetul insistînd asupra alegoriei și, mai ales, asupra simbolisticii numerelor. Surprinzătoare este structura poemului lui Arator. Poetul a împărțit textul lui Luca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
barbare, atitudine pe care am întîlnit-o deja la Cassiodor. în ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes se bazează pe criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a epocii sale. De aceea, adoptă cîteva concepții tipice istoriografiei creștine. în primul rînd, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugînd, cam mecanic, Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
născut la Roma în jurul anului 540, într-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul dintre strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau o viață de călugărițe, probabil în casa părintească; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gîndim că în familia sa era prețuită cultura greacă. Și el a făcut carieră politică sub bizantini, așa cum se întîmpla de obicei cu descendenții familiilor nobile: înainte de 573, era prefect de Roma, cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al V-lea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în cadrul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de un bun nivel, chiar dacă lipsită de valori notabile. în această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al VI-lea sînt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gîndirea sau controversele teologice. însă condițiile politice și sociale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre vindecarea fiicei lui Iair din Evanghelia după Luca - face distincție între cei simpli, care trag foloase din historia miracolului pentru a admira marile opere ale lui Dumnezeu, și cei evoluați („noi”), capabili să „treacă dincolo” pentru a surprinde semnificația „tipică” a miracolului. Copila adusă la viață - fiica mai-marelui sinagogii - este simbolul sinagogii iudeilor la care vine Isus și o găsește moartă din cauza păcatelor israeliților; vîrsta ei de doisprezece ani permite o conexiune cu femeia care de doisprezece ani suferea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o parte dintr-o scriere mai amplă. în fine, fragmente din cîteva predici (despre Evr. 4,15, despre Cain, despre mărgăritar) sînt, în parte probabil, în parte cu certitudine, false. După cum am spus, Efrem e unul din reprezentanții cei mai tipici ai neocalcedonismului, fapt dovedit chiar de efortul său de a reuni formula despre unica natură a Logosului întrupată cu cea calcedoniană „în două naturi”; el poate face acest lucru în virtutea unei clarificări terminologice prin care este reinterpretată, în prima formulare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru în virtutea unei clarificări terminologice prin care este reinterpretată, în prima formulare a lui Chiril și în general în textele acestuia, physis ca hypostasis, ceea ce îi permite să reformuleze astfel: „un singur ipostas a Logosului întrupat”. Chiar și unirea ipostatică, tipic chiriliană, este considerată în concordanță cu conciliul de la Calcedon. Caracteristice pentru tendința neocalcedoniană sînt, de asemenea, cristologia alcătuirii (unde, pentru Efrem, în Cristos, o synthesis se realizează nu în planul celor două naturi, ci în acela al ipostasurilor) și negarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atîtea intelecte, care i-a rămas credincios în contemplație Logosului divin. Oricum, în urma studiilor lui Richard, Leonțiu nu mai este considerat un neocalcedonian (ca atunci cînd i se atribuiau scrierile lui Leonțiu din Ierusalim), ci un calcedonian riguros; chiar expresia, tipic chiriliană, „unire după hypostasis” este evitată de el în favoarea expresiei „unire după ousia”. Bibliografie. Ediții: Contra nestorienilor și a eutihienilor: PG 86/1, pp. 1268-1396. Rezolvarea: PG 86/2, pp. 1916-1945. Treizeci de capitole: PG 86/2, pp. 1901-1916 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
476. Firește, monahismul și riturile sale, în special mărturisirea, așa cum sînt descrise în corpus, sînt greu de imaginat în secolul I. Autorul cunoaște cristologia celor două naturi definită de Calcedon în 451 (astfel, de exemplu, folosește frecvent vocabula asynchytos, „neamestecat”, tipică pentru controversele cristologice din prima jumătate a secolului al V-lea și definită apoi la Calcedon: de exemplu, în Numele divine, 1, 4; 592B; 2, 5: 641D; 2, 10: 649A etc.), însă evită formulele acestui conciliu, precum și formulările cu caracter monofizit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patru strofe neautentice, al căror acrostih formează numele Adam. Foarte important e conținutul: este introdus Adam, care regretă desfătările din Paradis și dialoghează chiar cu Dumnezeu. Și aceasta este opera unui poet talentat, capabil să manevreze cu abilitate motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrostihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor următoare. Acestea sînt rostite de văduva din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fixa locul în seria mijoacelor stilistice ale oralității trebuie totuși invocate și formulele metaforice populare bazate pe nume de rudenie. Dintre ele, bine fixat e clișeul soră cu....: acesta circulă mai ales în forma soră cu moartea și în asociație tipică cu bătaia, pentru a cărei intensitate și eficiență constituie o caracterizare superlativă. Citatele din Dicționarul limbii române (DLR), în succesiunea lor cronologică, sugerează o posibilă istorie a formulei. Poate întîmplător, primul (din P. Ispirescu) vorbește de o "amorțeală soră cu
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]